de Isac Mihai | mart. 18, 2024 | Știri
Ministrul de externe bulgar Maria Gabriel, din partea formaţiunii GERB de centru-dreapta, a acceptat să formeze un nou guvern în urma demisiei premierului Nikolai Denkov la data de 5 martie, relatează mass-media de la Sofia.
Acord pentru stabilitate
Demisia lui Denkov a lăsat cale liberă partenerului de coaliţie GERB la conducerea guvernului, aşa cum fusese convenit în urma alegerilor de anul trecut.
GERB şi un bloc prooccidental condus de formaţiunea ‘Continuăm schimbarea’, reprezentată de Denkov, au semnat anul trecut un acord conform căruia Maria Gabriel va prelua funcţia de prim-ministru după ce Denkov va încheia un mandat de nouă luni.
‘Accept acest mandat cu un simţ al responsabilităţii că Bulgaria are nevoie de stabilitate’, le-a declarat luni reporterilor Maria Gabriel, fost comisar european pentru economia digitală şi, ulterior, pentru inovaţie, cercetare, educaţie şi tineret.
Ea a precizat că partidul ‘Continuăm schimbarea’ a cerut 24 de ore pentru discutarea detaliilor. ‘Sper că în următoarele 24 de ore vom finaliza acordul, nu avem diferende în legătură cu priorităţile ţării’, a spus ea.
Anterior în această lună, GERB a declarat că Maria Gabriel ar trebui să păstreze şi postul de ministru de externe cât timp va conduce guvernul, şi a sugerat ca rotaţia să se facă la fiecare 15 luni în loc de nouă.
La alegerile din aprilie 2023, GERB s-a plasat pe primul loc, câştigând 69 de mandate parlamentare din totalul de 240. Blocul condus de „Continuăm schimbarea” a obţinut 64 de mandate.
Sistem politic
Conform constituției bulgare, sistemul politic din statul balcanic este unul parlamentar, bazat pe democrația reprezentativă. Bulgaria este o republică în care puterea executivă este exercitată de guvern, în timp ce puterea legislativă este împărțită între guvern și Adunarea Națională, care este parlamentul unicameral al țării.
Președintele Bulgariei este șeful statului și este ales prin vot popular pentru un mandat de cinci ani, cu posibilitatea de reînnoire o singură dată. Rolul președintelui este mai mult ceremonial, deși are anumite puteri în ceea ce privește politica externă și apărarea. De asemenea, președintele poate convoca și dizolva Adunarea Națională în anumite circumstanțe.
Guvernul este condus de un prim-ministru, care este desemnat de partidul sau coaliția cu majoritatea în parlament. Prim-ministrul și miniștrii sunt responsabili pentru administrarea afacerilor interne și externe ale țării, inclusiv economia, educația, sănătatea și apărarea.
Adunarea Națională este corpul legislativ suprem și este alcătuită din 240 de membri aleși prin vot proporțional pentru un mandat de patru ani. Parlamentul are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul național și de a controla guvernul.
Partidele politice joacă un rol important în sistemul politic bulgar. Există mai multe partide cu diferite orientări politice, de la cele de centru-dreapta la cele de stânga. Coalițiile guvernamentale sunt adesea necesare pentru a asigura o majoritate parlamentară, pe fondul deselor acuzații de corupție politică.
În general, sistemul politic bulgar din 2024 reflectă structura și funcționarea unei democrații parlamentare moderne, cu o separație clară a puterilor și un rol important al partidelor politice și al instituțiilor democratice.
Cine este Maria Gabriel?
Maria Gabriel este o politiciană bulgară cunoscută pentru rolul său semnificativ în politica europeană. Născută pe 20 mai 1979, ea este membră a partidului politic bulgar GERB (Cetățeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei) și a Partidului Popular European (PPE) la nivel european.
Maria Gabriel a fost aleasă pentru prima dată în Parlamentul European în 2009 și a fost realeasă în 2014. În timpul mandatului său ca eurodeputat, ea s-a concentrat pe probleme legate de dezvoltarea regională, drepturile femeilor, protecția copiilor și securitatea cibernetică.
În iulie 2017, Maria Gabriel a fost numită comisar european pentru economia și societatea digitale în cadrul Comisiei Europene conduse de Jean-Claude Juncker. În această funcție, ea a avut un rol cheie în promovarea agendei digitale a UE, inclusiv în domenii precum inteligența artificială, securitatea cibernetică și economia digitală.
În 2019, după ce Ursula von der Leyen a devenit președinta Comisiei Europene, Maria Gabriel a fost numită comisar european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret. În această poziție, ea a lucrat pentru a consolida ecosistemul european de cercetare și inovare, a promova educația și formarea la nivel european și a sprijini cultura și diversitatea culturală în UE.
Maria Gabriel este recunoscută pentru angajamentul său în promovarea egalității de gen, a educației și a inovării. Ea a primit mai multe distincții pentru munca sa, inclusiv titlul de „Femeia Anului” în Bulgaria în 2010 și „Eurodeputatul Anului” în categoria egalitatea de gen în 2016.
Maria Gabriel rămâne o figură influentă în politica europeană, cu un accent deosebit pe digitalizare, inovare și educație.
Actuala șefă a Guvernului de la Sofia a lucrat în mod constant la Strategia Dunării ca un subiect strategic important pentru UE, pe baza abordării „de jos în sus”.
Maria Gabriel, în calitate de comisar european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, a exprimat poziții aliniate cu cele ale Uniunii Europene în ceea ce privește invazia militară rusă în Ucraina. Ea susține poziția UE, care condamnă ferm agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Uniunea Europeană a impus sancțiuni semnificative împotriva Rusiei ca răspuns la invazia sa în Ucraina și a oferit sprijin politic, financiar și umanitar Ucrainei. Ca membru al Comisiei Europene, Maria Gabriel a susținut aceste măsuri și a promovat eforturile UE de a răspunde la criza provocată de agresiunea rusă.
Crize politice
În perioada 2020-2024, Bulgaria a trecut printr-o serie de crize politice care au afectat stabilitatea guvernamentală și au condus la numeroase alegeri anticipate.
Criza a început în vara anului 2020, când în Bulgaria au izbucnit proteste masive împotriva corupției guvernamentale și a lipsei de reforme judiciare. Protestatarii au cerut demisia guvernului condus de prim-ministrul Boyko Borisov și a procurorului general Ivan Geshev. Deși protestele nu au dus la schimbări imediate în guvern, ele au subminat încrederea în actuala administrație și au pregătit scena pentru instabilitatea politică ulterioară.
În aprilie 2021, alegerile parlamentare nu au reușit să producă un guvern stabil, ceea ce a dus la alegeri anticipate în iulie 2021. Nici aceste alegeri nu au reușit să rezolve impasul politic, ceea ce a condus la o a treia rundă de alegeri în noiembrie 2021. În ciuda speranțelor că aceste alegeri vor aduce stabilitate, rezultatele au fost din nou inconcludente, ceea ce a menținut țara într-o stare de incertitudine politică.
În cele din urmă, în decembrie 2021, s-a format o coaliție guvernamentală între partidul anti-corupție „Continuăm Schimbarea”, Partidul Socialist Bulgar, Partidul Democrat pentru Responsabilitate, Solidaritate și Toleranță (ITN) și alte partide mai mici. Cu toate acestea, această coaliție s-a dovedit a fi fragilă, cu tensiuni interne și dezacorduri asupra unor probleme cheie.
În plus față de instabilitatea politică, Bulgaria a fost, de asemenea, afectată de o criză energetică și de inflație în 2022, exacerbată de războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei. Aceste probleme economice au pus o presiune suplimentară asupra guvernului și au contribuit la nemulțumirea publică.
În ansamblu, perioada 2020-2024 a fost una de instabilitate politică pentru Bulgaria, cu proteste, alegeri repetate și coaliții fragile care au evidențiat diviziunile profunde din societatea bulgară și dificultățile de a forma guverne stabile într-un context politic și economic dificil.
de Andreea Adam | mart. 18, 2024 | Știri
În conferința de presă susținută joi, 14 martie 2024, după lansarea ultimului său raport anual, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a afirmat că membrii alianței sunt răspunzători de lipsa de armament a Ucrainei. Conform acestuia, problema cea mai mare nu este lipsa capacităților militare sau financiare, ci a voinței politice din partea statelor aliate.
Acesta a avertizat că apatia politică față de Ucraina are consecințe pe front în fiecare zi, fiind cauza pentru care Rusia a reușit să avanseze în ultimele luni. În timpul discursului, a făcut încă un apel urgentând membrii NATO să trimită mai multă amuniție. La sfârșitul lunii februarie, și președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut aliaților să livreze ajutor militar statului, ale căror forțe armate sunt în prezent nevoite să își raționalizeze stocurile de armament pe frontul de est.
Mesajul lui Stoltenberg vine în contextul în care Congresul Statelor Unite continuă să amâne aprobarea unui sprijin militar în valoare de 60 miliarde de dolari pentru Ucraina, sub presiunile negative crescânde ale Republicanilor. Totuși, în decursul zilei de marți, SUA au anunțat că vor trimite Ucrainei un nou pachet militar în valoare de 300 milioane dolari, conținând ammuniție, rachete și rachete anti-aeriene. Acesta ar reprezenta prima livrare de arme în Ucraina din partea SUA în ultimele trei luni și, conform consilierului pentru securitate națională, Jake Sullivan, este departe de a fi suficientă pentru a întruni nevoile Ucrainei pentru o perioadă semnificativă.
În același timp, a fost anunțat faptul că Uniunea Europeană nu va mai contribui la Fondul de Asistență pentru Ucraina strict sub formă de bani. Miercuri, 13 martie, liderii EU au convenit asupra unui fond de 5 miliarde euro pentru susținerea unor noi expedieri de arme către Ucraina – totuși, acesta nu presupune explicit noi contribuții financiare din partea statelor, ci ia în calcul și contribuțiile individuale de armament. În plus, câteva state membre ale Uniunii Europene s-au pronunțat împotriva planului Comisiei de a folosi profiturile generate de înghețarea activelor rusești pentru a cumpăra arme pentru Ucraina.
În final, liderul NATO a avetizat și asupra faptului că, în 2023, numai 11 state membre NATO au atins sau au depășit obiectivul de 2% din PIB alocat apărării. Acesta a reiterat importanța investițiilor naționale în apărare și securitate, într-un context global ce prezintă riscuri emergente în diverse arii, pe lângă războiul Rusiei în Ucraina: instabilitate crescândă în Orientul Mijlociu, competiție din partea statelor autoritare, atacuri cibernetice, schimbări climatice etc.
de Gorea Alexandru | mart. 15, 2024 | Știri
După ce ultimul bastion al apărării ucrainene, Avdiivka, a căzut sub ocupația forțelor rusești, atenția s-a îndreptat către evaluarea solidității liniilor de apărare ale Ucrainei. Eșecul contraofensivei din vara anului 2023 a marcat un moment crucial în dinamica conflictului. O serie de factori au contribuit la această înfrângere, inclusiv așteptările nerealiste, dificultățile întâmpinate în avansarea prin liniile rusești și pierderile de vieți omenești suferite de forțele ucrainene.
În fața acestor provocări, la începutul iernii, Kievul a decis să-și schimbe strategia, trecând într-o postură defensivă. La mijlocul lunii decembrie 2023, forțele armate ucrainene din regiunea Cernihiv, de la frontiera cu Belarus și Rusia, au prezentat liniile de apărare construite în nordul țării. Acestea sunt compuse dintr-o rețea solidă de tranșee fortificate, interconectate pentru a crea un sistem unitar ce leagă adăposturile și pozițiile de tragere. De asemenea, liniile defensive includ blocuri piramidale din beton, cunoscute sub numele de „dinții dragonului”, menite să încetinească avansul vehiculelor blindate rusești.
Situația precară a liniilor de apărare
Însă, după ce trupele ruse au ocupat Avdiivka și au realizat progrese limitate în zonă, s-a demonstrat că liniile defensive ale Ucrainei sunt slab fortificate. Conform unei analize a imaginilor realizate de Planet Labs, tranșeele rare și rudimentare sunt predominante în zona de lângă Avdiivka. Imaginile din satelit furnizate de această companie comercială evidențiază golurile apărute din cauza lipsei de fortificații suplimentare, cum ar fi cele destinate încetinirii vehiculelor blindate sau pentru apărarea punctelor strategice importante.
Situația precară a fost confirmată de serviciile de informații britanice la sfârșitul lunii februarie. Acestea au raportat că forțele ruse au reușit să avanseze aproximativ 6,5 km de la centrul orașului Avdiivka în doar două săptămâni după ce reduta ucraineană a fost cucerită. Deși este un avans mic, acesta este neobișnuit de rapid în comparație cu operațiunile ofensive anterioare. Informații cu privire la progresele din zonă au fost confirmate și de serviciile de informații americane, ce au confirmat că trupele ruse au reușit să captureze încă 3 localități. În context, într-o evaluare recentă a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), experții se arată îngrijorați de faptul că armata rusă ar putea să spargă linia frontului și să înainteze rapid.
Reacția Kievului
Subiectul privind fragilitatea liniilor de apărare ucrainene a fost comentat și de către președintele Ucrainei. Volodimir Zelenski a subliniat că fortificarea liniilor defensive reprezintă un proces continuu și complex. ”Construcția a 2.000 de kilometri de fortificații pe trei linii de apărare este o sarcină de amploare, dar ritmul este bun. Mă aștept să fie finalizat la timp.”, a spus liderul de la Kiev. În luna ianuarie, prim-ministrul Denis Șmihal a menționat că guvernul din Kiev a destinat aproximativ 17,5 miliarde de grivne, echivalentul a circa 466 de milioane de dolari, pentru dezvoltarea acestor linii de apărare, catalogând suma alocată drept „record”.
În replică la criticile din presa occidentală referitoare la ritmul lent de desfășurare a lucrărilor, autoritățile ucrainene au reacționat prin postarea unor imagini foto și video. Aceste imagini, conform autorităților ucrainene, provin din regiunea Zaporojie, unde sunt în curs de construcție buncăre din plăci de beton, tranșee și diverse obstacole concepute pentru a contracara amenințările tancurilor și vehiculelor blindate rusești.
De cealaltă parte, presa rusă raportează că liniile de fortificație ale Ucrainei sunt construite pe o adâncime variabilă, întinzându-se de la 3 până la 20 de kilometri. De asemenea, se menționează că forțele armate ruse bombardează în mod constant șantierele în lucru pentru a împiedica construcția acestor linii defensive.
De menționat că apărarea ucraineană este îngreunată de lipsa de muniții și armament, care este o cauză directă a întârzierilor privind asistența militară din Occident. SUA a anunțat marți, 12 martie, primul ajutor militar în valoare de 300 milioane dolari din acest an destinat Ucrainei. Washingtonul nu a mai oferit sprijin financiar Kievului din octombrie 2023, de când republicanii din Congresul american au blocat toate inițiativele de aprobare a noilor pachete de ajutor militar pentru armata ucraineană.
The Wall Street Journal a venit cu noi precizări privind ajutorul american în valoare de 300 milioane de dolari anunțat recent de Casa Albă. Conform publicației, noile pachete ar putea să includă rachete ATACMS cu rază de acțiune de 290 km. Până în prezent armata ucraineană primise rachete ATACMS cu rază de până la 160 km. Această decizie a fost luată după ce armata americană urmează să fie înzestrată cu noile rachete PrSM, care au o rază de acțiune de 500 km.
La o zi după anunțul de la Casa Albă, Uniunea Europeană a declarat că va suplimenta fondul destinat furnizării și achiziționării de arme pentru Ucraina cu 5 miliarde de euro. Aceste decizii vin într-un moment critic, când Ucraina se confruntă cu provocări și presiuni din partea forțelor armate ruse. Cu toate că hotărârile liderilor din Occident reprezintă o veste îmbucurătoare, efectele acestora nu vor fi resimțite imediat pe terenul de luptă, deoarece procesul de implementare ar putea dura mai multe săptămâni sau chiar luni.
de Ionescu Anca | mart. 15, 2024 | Știri
Premierul R. Moldova, Dorin Recean, a declarat că ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe de la Chișinău, unde i-a fost înmânată nota de protest privind deschiderea secțiilor de votare a Federației Ruse în regiunea transnistreană, relatează mass-media de peste Prut.
„Oleg Vasnețov a fost convocat la MAE pentru a-i fi prezentată nota de protest. Statul R. Moldova solicită să fie respectat și corespunzător acest lucru înseamnă respect față de cetățenii R. Moldova. Statul R. Moldova acționează acolo unde poate să controleze mediul. Nu vom admite să fie încălcări pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Repet, toată lumea trebuie să respecte R. Moldova și prin aceasta cetățenii țării”, a menționat Recean.
La ieșirea din MAE de la Chișinău, ambasadorul rus a declarat că „dreptul la vot nu poate fi limitat în nicio țară. Acest fapt este scris în Constituția Federației Ruse și în alte acte normative”. Acțiunea are loc după ce presa locală din stânga Nistrului a relatat că în această duminică vor fi deschise șase secții de votare pentru cei aproximativ 220 de mii de cetățenii ruși care ar locui acolo.
Chișinăul a interzis deschiderea altor secții de votare pentru alegerile prezidențiale din Rusia în afară de cea de la sediul ambasadei. Totuși trei dintre acestea vor fi deschise Tiraspol și câte una – la Tighina, Rîbnița și Grigoriopol. La începutul lunii februarie, ministrul de Externe, Mihai Popșoi, a declarat că singura secție de votare autorizată va fi la Ambasada Rusiei din Chișinău.
Anterior, pentru alegerile legislative în Duma de stat, desfășurate în iulie 2021, Federația Rusă a deschis 30 de secții de votare în Republica Moldova. Cele mai multe dintre acestea, 27, au fost în stânga Nistrului, acesta fiind și cel mai mare număr de secții de votare deschise de Rusia într-o țară străină.
Astfel, cetățenii Federației Ruse din regiunea transnistreană vor putea vota la alegerile prezidențiale din Rusia din 17 martie 2024, între orele 8.00 și 20.00, la trei secții de votare în Tiraspol, precum și în Bender, Rîbnița și Grigoriopol, unde va fi deschisă câte o secție de votare. Pentru a vota, este necesară prezentarea unui document care să ateste identitatea și deținerea cetățeniei ruse: buletin de identitate al Federației Ruse; pașaport străin al Federației Ruse; pașaport de cetățean al URSS, în cazul în care acest pașaport conține următoarele informații: mențiunea privind cetățenia FR (pe partea din față a pașaportului) sau există o anexă la pașaport care atestă cetățenia rusă, sau există o ștampilă de înregistrare la locul de reședință, care confirmă reședința permanentă pe teritoriul Federației Ruse începând cu 6 februarie 1992; certificat de intrare (întoarcere) în Federația Rusă. De asemenea, cetățenii pot vota și cu un pașaport străin expirat.
În Transnistria, situația cetățenilor ruși și implicarea Rusiei în regiune a fost un subiect activ discutată în mass-media regională în ultima perioadă. Liderul separatist din Transnistria, Vadim Krasnoselski, a cerut intensificarea sprijinului pentru ca tinerii din regiune să poată obține cetățenia rusă, în special pentru cei născuți după prăbușirea URSS. Această solicitare vine în urma unui decret semnat de președintele rus Vladimir Putin care a simplificat procedura de obținere a cetățeniei ruse pentru cetățenii din Republica Moldova, Kazahstan și Belarus. Această mișcare a fost interpretată de premierul moldovean Dorin Recean ca o tentativă de a recruta tineri pentru conflictul din Ucraina.
Pe lângă acest aspect, așa-numitele autorități din Transnistria au solicitat Rusiei să majoreze numărul militarilor ruși în misiunea de pacificare din Zona de Securitate. Sursele citate susțin că în 1995, Rusia și-a micșorat contingentul de la șase la două batalioane de infanterie motorizată, iar în prezent, numărul pacificatorilor ruși din zonă nu depășește 450 de persoane, față de 3.100 cât ar fi prevăzut în documentele Comisiei Unificate de Control. Există, deci, posibilitatea juridică de a majora acest contingent, iar numărul pacificatorilor ruși ar putea fi suplinit inclusiv din rândul cetățenilor ruși rezidenți în regiune, mai relatează presa regională.
Informații recente arată că la ultimele alegeri pentru Duma de Stat din Rusia, majoritatea cetățenilor ruși din Transnistria au susținut formațiunile politice pro-Putin, arătând impactul semnificativ al influenței și propagandei ruse asupra regiunii.
Rusia organizează la jumătatea lui martie un scrutin menit să-i ofere în mod triumfal lui Vladimir Putin – în lipsa unor opozanţi reali – un nou mandat de şase ani şi să-i impună legitimitatea, în pofida unor tulburări cauzate de Războiul din Ucraina.
Republica Moldova, o fostă republică sovietică, situată între Ucraina şi România, denunţă cu regularitate tentative de destabilizare ale Moscovei, care nu vede cu ochi buni apropierea sa de Uniunea Euroepană (UE).
Transnistria, o fâşie cu o lungime de 200 de kilometri şi o de o lăţime rar mai mare de 20 de kilometri, aflată sub ocupație militară rusă, şi-a proclamat în mod unilateral independenţa în 1990, de frica unei ”românizări” a Republicii Moldova, care căuta la acea vreme să iasă de orbita sovietică.
Moscova o consideră însă un cap de pod în apropierea frontierei UE şi menţine în Transnistria aproximativ 1.500 de militari. Marea majoritate a contingentului este formată din cetățeni ai R. Moldova din regiune, care dispun și de cetățenie rusă. Aceste contingent mai este și un mijloc de susținere a pretențiilor Transnistriei împotriva guvernului central moldovean.
Transnistria dispune de propriile forțe armate, cunoscute sub numele de Forțele Armate ale Republicii Moldovenești Nistrene (PMR), precum și de propriile servici de informații. Aceste forțe sunt structurate pentru a include atât unități militare regulate, cât și structuri paramilitare.
Detaliile specifice privind dimensiunea, capacitatea și dotările Forțelor Armate ale PMR variază și pot fi dificil de obținut din surse deschise datorită naturii izolate și nerecunoscute internațional a Transnistriei. În general, se estimează că aceste forțe sunt compuse din câteva mii de militari activi, incluzând infanterie, unități de artilerie și forțe aeriene limitate, precum și echipamente și vehicule militare care datează în mare parte din perioada sovietică.
Conform datelor mass-media, filegale teneegimul separatist pro-rus
ltor forțe paramilitare, cu toate că au apărut speculații cu privire la faptul că acest număr există doar pe hârtie, umflarea acestui număr fiind un mod de delapidare a fondurilor de către comandanți.
Este important de menționat că informațiile despre capacitatea militară a Transnistriei pot fi fluide și se pot schimba în funcție de dinamica regională și de relațiile cu Republica Moldova și Federația Rusă.
de George Dragos | mart. 15, 2024 | Știri
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că trebuie evitată orice măsură care ar exacerba războiul din Ucraina şi care ar putea extinde conflictul la NATO, relatează mass-media de la Ankara. Liderul turc a menționat că îl va primi pe Vladimir Putin la sfârşitul acestei luni, după alegerile prezidenţiale din Federația Rusă, precizând că planurile de pace care exclud Rusia nu vor da niciun rezultat.
„În timp ce ne exprimăm sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, am spus deja că planurile de pace care exclud Rusia nu vor da niciun rezultat”, a declarat Erdogan, făcând referire la un summit de pace pentru Ucraina care va avea loc în Elveţia în cursul acestui an şi la care Rusia nu va participa.
El a făcut aceste declaraţii la un dineu oficial cu ambasadorii străini acreditaţi la Ankara, organizat cu ocazia Ramadanului.
Erdogan a mai spus că va continua să lucreze pentru a revigora acordul pentru transportul cerealelor ucrainenen pe Marea Neagră din care Rusia a ieşit anul trecut.
„Lucrăm pentru a restabili siguranţa navigaţiei în Marea Neagră şi pentru a ne asigura că transportul comercial cu cereale se poate face în siguranţă. Credem că trebuie evitaţi paşii care ar exacerba conflictele din regiune, care s-ar extinde şi la NATO”, a adăugat el.
Turcia, membră NATO, susţine integritatea teritorială a Ucrainei, dar aceasta menţine, totodată, relaţii cordiale cu Rusia şi vorbeşte în mod regulat cu ambele părţi din conflict. Ankara a oferit Ucrainei sprijin militar şi politic, dar se opune sancţiunilor impuse Moscovei.
Luna trecută, preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat că aliaţii occidentali nu ar trebui să excludă desfăşurarea de trupe în Ucraina. Cu toate acestea, majoritatea aliaţilor şi şeful NATO s-au distanţat de această idee.
Turcia a găzduit discuţii de pace între Rusia şi Ucraina şi în 2022, dar Ankara regretă că de atunci nu a fost făcut niciun pas diplomatic pentru a avansa aceste discuţii. Turcia s-a oferit în repetate rânduri să găzduiască noi negocieri, spunând că este nevoie de un summit al liderilor.
Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a afirmat că părţile trebuie să înceapă să ia în considerare negocieri de încetare a focului, dar că acest lucru nu ar trebui să însemne recunoaşterea ocupaţiei Rusiei.
La sfârșitul lunii februarie 2024, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a făcut apel la negocieri de pace între Ucraina și Rusia. Pe 8 martie, în timpul unei conferințe de presă comune cu Volodimir Zelenski la Istanbul, el a repetat această idee și a subliniat că Turcia poate oferi un loc pentru dialog.
Președintele Zelenski a reacționat ferm la apelul pentru negocieri de pace, întrebând cum se pot invita la dialog persoane care blochează, distrug și ucid. El a subliniat dorința Ucrainei de a obține un rezultat – un pace dreaptă, exclusiv pentru Ucraina, respingând prezența Kremlinului la masa negocierilor. Într-un interviu recent, Papa Francisc a menționat Turcia ca un posibil loc pentru negocieri între Kremlin și Kiev, exprimându-și disponibilitatea de a media discuțiile.
Planul de pace în 10 puncte propus de președintele Volodimir Zelenski include măsuri precum siguranța radiologică și nucleară, securitatea alimentară, securitatea energetică, eliberarea prizonierilor și deportaților, restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei, retragerea trupelor rusești, justiție pentru crimele de război, prevenirea ecocidului, prevenirea escaladării conflictului și confirmarea încheierii războiului. Planul a fost discutat cu lideri mondiali, inclusiv președintele SUA, Joe Biden, și a fost prezentat la summit-ul G20 și la reuniunile G7, cu scopul de a organiza un summit global pentru pace
Turcia, având relații cu ambele părți implicate și experiență în medierea conflictelor internaționale, poate oferi un cadru neutru pentru negocieri. Cu toate acestea, succesul depinde de voința și flexibilitatea ambelor părți implicate în conflict, precum și de complexitatea problemelor geopolitice și de securitate la bază. Turcia poate juca un rol pozitiv în facilitarea dialogului, dar pacea durabilă va necesita eforturi concertate și concesii de ambele părți.
Rusia a avertizat că războiul din Ucraina ar putea scăpa de sub control şi să se extindă geografic din cauza a una sau două ţări membre ale NATO.
Într-un răspuns oferit acestei agenţii de presă, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că Moscova consideră că Occidentul merge „pe marginea prăpastiei” şi de asemenea împinge omenirea către această margine prin acţiunile sale în Ucraina.
Conflictul din Ucraina poate căpăta o scară europeană ca urmare a mişcărilor statelor care susţin Ucraina, însă oprirea livrărilor de arme către Kiev va împiedica o nouă escaladare, a mai spus Zaharova, vorbind la un briefing de presă cu jurnalişti străini.
„Ca rezultat al acţiunilor provocatoare necugetate chiar şi a una sau două ţări membre ale UE şi NATO, criza ucraineană poate foarte uşor să depăşească limitele geografice, să capete o scară foarte diferită şi să se dezvolte în mod necontrolat”, a afirmat purtătoarea de cuvânt a MAE rus.
De asemenea, a continuat Zaharova, Occidentul „va trebui să înveţe să ţină cont nu doar de propriile ambiţii geopolitice, ci şi de interesele legitime ale altor ţări”.
Ea a cerut astfel statelor occidentale să renunţe la ideea de a provoca o înfrângere strategică Rusiei. Occidentul „(trebuie) să renunţe la planurile de a provoca o înfrângere strategică indiferent cui, să renunţe la planurile de a duce războiul până la ultimul ucrainean”, a sugerat Zaharova. „Şi, probabil, ar trebui pur şi simplu să le fie milă de Ucraina”, le-a mai transmis ea statelor occidentale.
Potrivit lui Zaharova, „este necesară oprirea susţinerii regimului (preşedintelui ucrainean Volodimir) Zelenski şi furnizarea de arme” către Ucraina pentru o preveni o nouă escaladare.
Pe de altă parte, ea a acuzat Occidentul că încearcă să se amestece în chestiunile interne ale Rusiei înaintea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc de vineri până duminică. „Observăm încercări ale ţărilor neprietenoase, ale regimurilor neprietenoase, de a influenţa situaţia în ţara noastră înaintea următoarelor alegeri”, a susţinut reprezentanta MAE rus.
Ea a acuzat în special Washingtonul că încearcă cu ajutorul ONG-urilor sale care mai sunt active în Rusia să diminueze participarea la vot. „Administraţia (preşedintelui american Joe) Biden le-a dat ONG-urilor americane sarcina directă de a reduce participarea la viitoarele alegeri prezidenţiale”, a spus Maria Zaharova.
de George Dragos | mart. 15, 2024 | Știri
Comisia Europeană va recomanda celor 27 de state membre să deschidă negocieri de aderare cu Bosnia-Herţegovina, aceasta fiind cea mai recentă decizie în cadrul unei campanii de extindere a UE care a luat amploare după invazia Rusiei în Ucraina, relatează mass-media regională.
Salutând „progresul impresionant” înregistrat de mica ţară din Balcani, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat recent că Bruxellesul va recomanda celor 27 de state membre să deschidă negocieri oficiale în vederea aderării, o decizie care deja a fost luată, la sfârşitul anului 2023, în cazul Ucrainei şi Moldovei.
„Desigur, sunt necesare progrese suplimentare pentru a adera la Uniunea noastră. Dar ţara demonstrează că poate îndeplini criteriile de aderare şi poate răspunde aspiraţiei cetăţenilor săi de a face parte din familia noastră”, a asigurat Ursula von der Leyen în faţa Parlamentului European de la Strasbourg.
Statele membre vor discuta această recomandare a Comisiei la următorul lor summit, din 21-22 martie, la Bruxelles.
Bosnia rămâne foarte divizată în urma conflictului intercomunitar care a devastat această fostă republică iugoslavă şi a făcut peste 100.000 de morţi la începutul anilor 90.
La aproape 30 de ani de la acordurile de la Dayton, care au pus capăt conflictului în 1995, instituţiile ţării sunt încă paralizate. Aceasta este împărţită în două: o entitate sârbă, acuzată în mod regulat că face jocul Moscovei în regiune şi care are ambiţii separatiste, şi o entitate bosniaco-croată, ai cărei lideri doresc ca ţara să adere la NATO.
„Am deschis uşa principală către UE şi nu mai există cale de întoarcere”, a reacţionat cu bucurie Nermin Niksic, premierul entităţii croate, una dintre cele două entităţi care alcătuiesc ţara împreună cu cea a sârbilor bosniaci.
Şi Milorad Dodik, liderul sârbilor bosniaci, a salutat, marţi, anunţul Comisiei. „Pentru noi (sârbii bosniaci), drumul european este important, deoarece reprezintă realizarea unui mare obiectiv naţional pentru sârbi – acela de a trăi într-un spaţiu economic şi politic fără frontiere” cu Serbia vecină, a scris el.
Şefa diplomaţiei germane, Annalena Baerbock, avertizase însă marţea trecută, la Sarajevo, în privinţa „retoricii” ruseşti din Bosnia – o aluzie chiar la liderul sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, care a fost decorat recent de Vladimir Putin.
Săptămâna trecută, şi înaltul reprezentant al comunităţii internaţionale în Bosnia, Christophe Schmidt, a denunţat comportamentul „antieuropean” al liderului sârbilor bosniaci, dar i-a cerut acestuia să nu transforme acest lucru într-un obstacol în calea integrării.
Von der Leyen a declarat marţi că Bosnia este acum „pe deplin aliniată” la politica externă şi de securitate a UE, „ceea ce este crucial în aceste vremuri geopolitice tulburi”, a subliniat ea.
Bosnia este candidată la aderarea la UE încă din 2016, dar negocierile s-au accelerat abia după invazia rusă din Ucraina din februarie 2022, care a reaprins interesul UE pentru regiunea balcanică, unde Rusia este, de asemenea, foarte influentă.
„În ultimii ani, am trecut la o viteză superioară în abordarea noastră faţă de această regiune”, a recunoscut preşedinta Comisiei Europene.
Mai mulţi miniştri şi şefi de guvern europeni s-au deplasat recent la Sarajevo pentru a sprijini procesul de aderare.
Rămân, totuşi, mai multe obstacole. Ţara tocmai a adoptat o lege împotriva spălării banilor, cerută de Bruxelles, dar nu există încă un acord privind reforma justiţiei şi nici o lege referitoare la conflictele de interese în cadrul instituţiilor.
„S-au înregistrat mai multe progrese într-un an şi ceva decât în peste un deceniu”, a dat asigurări, marţi, Ursula von der Leyen.
Recent, avioane de luptă F-16 au survolat Bosnia pentru a sublinia sprijinul SUA pentru integritatea teritorială a acestei ţări şi pentru a descuraja „activitatea secesionistă” a sârbilor, care vine în contradicţie cu acordurile de pace de la Dayton din 1995, a anunţat Ambasada SUA la Sarajevo, relatează Reuters.
Comunicatul ambasadei SUA se referă la eforturile separatiste a lui Milorad Dodik, liderul naţionalist pro-rus al regiunii sârbe din Bosnia, Republica Srpska, care cere de mult timp ca aceasta să se separe de Bosnia şi Herţegovina şi să se alăture aliatului său vecin, Serbia.
„Această instruire bilaterală este un exemplu de cooperare militară avansată între militari care contribuie la pacea şi securitatea în Balcanii de Vest şi demonstrează totodată angajamentul Statelor Unite de a asigura integritatea teritorială a Bosniei-Herţegovina în faţa activităţilor anti-Dayton şi secesioniste”, se arată în comunicat.
Washingtonul a intermediat acordul de la Dayton, care a pus capăt războiului din Bosnia din 1992-1995, în care au fost ucise aproximativ 100.000 de persoane, în timp ce două milioane de persoane au fost strămutate. Tratatul a împărţit Bosnia în Republica Srpska (RS) şi o Federaţie împărţită între croaţi şi bosniaci, cu un guvern central relativ slab.
„Statele Unite au subliniat că Constituţia Bosniei-Herţegovina nu prevede niciun drept de secesiune şi vor acţiona dacă cineva va încerca să schimbe acest element de bază al acordului de la Dayton”, punctează comunicatul ambasadei.
Dodik este acuzat de tribunalul de stat din Sarajevo pentru că a promulgat o lege în care suspendă în Republica Srpska aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale şi ale trimisului internaţional care supraveghează implementarea acordurilor de la Dayton. Procesul lui Dodik pentru sfidarea hotărârilor emisarului de pace ar fi trebuit să înceapă la 20 decembrie, dar a fost amânat până la 20 ianuarie din cauza unor probleme procedurale ridicate de echipa sa juridică. Dodik a refuzat să spună cum pledează.
Liderul separatist al sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, continuă cu planurile sale de a desprinde Republica Srpska de Bosnia şi Herţegovina, în ciuda promisiunii Statelor Unite de a preveni un astfel de rezultat.
„Fie că SUA şi Marea Britanie vor dori sau nu, vom transforma graniţa administrativă dintre (cele două entităţi din Bosnia) în graniţa noastră naţională”, a insistat Dodik într-un interviu recent pentru AP.
Dodik, care cere de peste un deceniu separarea entităţii sârbe de restul Bosniei, s-a confruntat cu sancţiuni britanice şi americane pentru politicile sale, dar a beneficiat de sprijinul Rusiei. Există temeri larg răspândite că Rusia încearcă să destabilizeze Bosnia şi restul regiunii pentru a abate cel puţin o parte din atenţia lumii de la războiul său din Ucraina.
„Nu sunt iraţional, ştiu că răspunsul Americii va fi să folosească forţa, dar nu am niciun motiv să mă sperii de acest lucru sacrificând interesele naţionale (sârbe)”, a declarat acesta.
El a declarat că orice încercare de a se folosi intervenţia internaţională pentru a consolida instituţiile multietnice comune ale Bosniei se va lovi de decizia sârbilor bosniaci de a abandona complet aceste instituţii comune, ceea ce riscă să ducă ţara înapoi la starea de dezbinare şi disfuncţionalitate în care se afla la sfârşitul războiului interetnic din anii 1990.
Democraţiile occidentale nu vor fi de acord cu acest lucru, a adăugat el, iar „în etapa următoare, vom fi forţaţi de reacţia lor să declarăm independenţa totală” a regiunilor controlate de sârbi din Bosnia, a spus Dodik.
Războiul din Bosnia a început în 1992, când sârbii bosniaci susţinuţi de Belgrad au încercat să creeze o regiune „pură din punct de vedere etnic” cu scopul de a se alătura Serbiei vecine, ucigând şi expulzând croaţii şi bosniacii din ţară, aceştia din urmă fiind în majoritate musulmani. Peste 100.000 de persoane au fost ucise şi peste 2 milioane de oameni, adică mai mult de jumătate din populaţia ţării, au fost alungaţi din casele lor înainte de încheierea unui acord de pace la Dayton, Ohio, la sfârşitul anului 1995.
Acordul a împărţit Bosnia în două entităţi – Republika Srpska, condusă de sârbi, şi Federaţia croato-bosniacă. Celor două entităţi li s-a acordat o largă autonomie, dar au rămas legate între ele prin intermediul unor instituţii multietnice comune. De asemenea, a fost instituit Biroul Înaltului Reprezentant (OHR), un organism internaţional însărcinat cu supravegherea punerii în aplicare a acordului de pace, care a primit puteri largi pentru a impune legi sau a-i demite pe funcţionarii care subminează echilibrul etnic fragil de după război, inclusiv judecători, funcţionari publici şi membri ai parlamentului. De-a lungul anilor, OHR a exercitat presiuni asupra liderilor etnici arţăgoşi ai Bosniei pentru a construi instituţii comune la nivel de stat, inclusiv armata, agenţiile de informaţii şi de securitate, sistemul judiciar de vârf şi administraţia fiscală. Cu toate acestea, pentru ca Bosnia să îşi atingă obiectivul declarat de a adera la Uniunea Europeană, este necesară consolidarea în continuare a instituţiilor existente şi crearea altora noi.
„În rândul sârbilor, un lucru este clar şi cert, şi anume o conştientizare tot mai mare a faptului că anii şi deceniile care ne aşteaptă sunt anii şi deceniile unificării naţionale sârbe”, a comentat Dodik. „Bruxelles-ul se foloseşte de promisiunea aderării la UE ca de un instrument pentru a uniformiza Bosnia”, a declarat Dodik. „În principiu, politica noastră este în continuare aceea că dorim să aderăm (la UE), dar nu mai considerăm că aceasta este singura noastră alternativă”, a spus Dodik, considerat un lider pro-rus convins.
UE „a dovedit că este capabilă să lucreze împotriva propriilor interese”, dându-se de partea Washingtonului împotriva Moscovei atunci când Rusia a lansat invazia în curs de desfăşurare din Ucraina, a adăugat liderul sârbilor din Bosnia.
