de Isac Mihai | feb. 9, 2019 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Presedintele Porosenko se bucură de sprijinul declarat al noii structuri ortodoxe autocefale din Ucraina
Comisia Electorală ucraineană a anunţat vineri că a înregistrat în total 44 de candidaţi pentru alegerile prezidenţiale din 31 martie, un număr record pentru acest scrutin, cu deznodământ imprevizibil, în contextul în care favorit în sondaje este un actor de comedie, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Comisia şi-a încheiat procesul de înregistrare a candidaţilor la funcţia de preşedinte al Ucrainei. În total, 44 de candidaţi au fost înregistraţi’, a indicat Comisia electorală de la Kiev într-un comunicat remis mass-media.
Mizele acestui scrutin sunt considerabile pentru Ucraina, care de cinci ani se confruntă cu anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea şi cu un conflict cu separatiştii proruşi în regiunile sale de est, soldat cu peste 13.000 de morţi până în prezent, precum şi cu o criză economică profundă. Statutul regiunii Donbass, integrarea în UE și NATO, situația economică dezastruoasă, statutul bisericilor ortodoxe din fosta republică sovietică sunt principalele teme ale campaniei electorale.
Confruntare dură
Campania se anunţa a fi dominată de doi ‘grei’ ai politicii ucrainene: preşedintele la final de mandat, Petro Poroşenko, care candidează pentru al doilea mandat, şi fostul premier Iulia Timoşenko.
Acest scenariu a fost totuşi zdruncinat de ascensiunea neaşteptată a lui Volodimir Zelenski, un actor de comedie de 41 de ani, creditat cu peste 20% din intenţiile de vot, care îşi devansează adversarii.
Chiar dacă Poroşenko – care a venit la putere în 2014 şi este criticat pentru ritmul lent al luptei împotriva corupţiei – se numără printre cei trei favoriţi, el este creditat cu doar 15%-16% din intenţiile de vot în rândul alegătorilor care s-au decis deja cu cine să voteze, potrivit ultimelor trei sondaje realizate în ianuarie, cam pe aceeaşi poziţie cu Iulia Timoşenko (16% -19%).
Iulia Timoșenko, convinsă de propria victorie la prezidențiale
Timoșenko vs. Timoșenko
Iulia Timoşenko, premier între 2007 şi 2010 cu înclinaţii populiste şi preşedinte al partidului Batkivşcina (Patria), urmează să se confrunte între altele în această campanie cu un candidat cu acelaşi nume, Iuri Timoşenko, militar şi deputat în Rada Supremă.
Într-o declaraţie televizată, fostul premier i-a cerut miercuri seara preşedinteluie Petro Poroşenko să-l retragă pe Iuri Timoşenko din cursa prezidenţială, acuzându-i pe şeful statului şi staff-ul său electoral de înregistrarea acestuia printre candidaţi pentru a semăna derută în rândul electoratului şi a-i lua voturile. Lidera ‘Batkivşcina’ a subliniat că ştie cine ar fi plătit 2,5 milioane de grivne pentru înregistrarea candidatului Iuri Timoşenko şi l-a îndemnat pe Poroşenko să înceteze cu ‘manipulările murdare’, conform postului de televiziune ‘1+1’.
Printre alţi candidaţi figurează numeroşi deputaţi, foşti vicepremieri şi foşti miniştri, militari, oameni de afaceri şi primarul oraşului Lviv, Andrii Sadovii (de opoziţie), dar care nu au, conform analiștilor politici, nicio șansă reală de a accede în turul doi.
Jocuri politice
Analiștii politici de la Kiev consideră că majoritatea candidaților la președinția Ucrainei, precum Yurie Boiko (Platforma Opoziției-Pentru Viață), oligarhul Serghey Taruta (Osnova), primarul de Lviv, Andrii Sadovii (Samopomici), Evgheny Murayev (Nași), Oleksandr Vilkul (Blocul Opoziției-Partidul pentru Pace și Dezvoltare), participă la scrutin doar ca parte a campaniei pentru pregătirea alegerilor parlamentare din toamna anului 2019. În calitate de candidați aceștia au posibilitatea să își facă campanie electorală în favoarea propriilor partide, beneficiind de acces la mijloacele de informare în masă, conform legislației electorale din Ucraina.
Sursele citate consideră că mare parte dintre aceștia își vor anunța, treptat, retragerea din cursa electorală în favoarea altor candidați cu care au negociat eventuale alianțe politice pentru alegerile parlamentare din octombrie 2019. (N.G.)
de Isac Mihai | feb. 8, 2019 | Alte regiuni, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, UE, UE
Președintele român Klaus Iohannis intră în războiul politic din Venezuela
Bucureștiul îl recunoaşte pe Juan Guaidó în calitatea de Preşedinte interimar al Venezuelei, decizia fiind luată de preşedintele Klaus Iohannis, după ce a primit Memorandumul MAE cu tema „Poziţia României cu privire la situaţia din Venezuela”, avizat de către prim-ministrul Viorica Dăncilă, scrie Digi24, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, ca titular al deciziilor de politică externă a României şi ca reprezentant al României în plan extern, în conformitate cu prevederile constituţionale, a decis recunoaşterea domnului Juan Guaidó în calitatea de Preşedinte interimar al Venezuelei. Decizia Preşedintelui României a fost luată în urma analizării atente a situaţiei, inclusiv din punct de vedere politico-diplomatic şi juridic, şi în contextul în care majoritatea statelor membre UE şi o serie de aliaţi şi parteneri importanţi ai ţării noastre din spaţiul euro-atlantic au recunoscut legitimitatea Preşedintelui interimar Juan Guaidó”, anunţă Preşedinţia de la București.
Considerații prezidențiale
Preşedintele Klaus Iohannis consideră că, îndeosebi în contextul în care ţara noastră exercită Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi ţinând cont de dinamica crescută a evoluţiilor internaţionale, România trebuie să aibă în dosarele de politică externă reacţii rapide, bine fundamentate şi ferme, în acord cu priorităţile majore de politică externă pe care le-a urmărit consecvent pe termen lung.
Administraţia Prezidenţială menţionează că a solicitat încă de luni, 4 februarie, imediat după reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe ai statelor membre UE (tip Gymnich) de la Bucureşti, transmiterea, în regim de urgenţă, către Administraţia Prezidenţială a unor elemente de evaluare cu privire la acest subiect şi a unei propuneri clare de poziţionare a României, inclusiv din perspectivă politico-diplomatică şi juridică, cu privire la posibilitatea recunoaşterii lui Juan Guaidó drept Preşedinte interimar al Venezuelei, respectiv a legitimităţii acţiunilor sale şi ale Adunării Naţionale.
„În cursul dimineţii de vineri, 8 februarie a.c., la Administraţia Prezidenţială a fost primit Memorandumul MAE cu tema „Poziţia României cu privire la situaţia din Venezuela”, avizat de către Prim-ministrul României. Acest document, care prevedea, printre altele, propunerea de recunoaştere a Preşedintelui Adunării Naţionale, Juan Guaidó, drept Preşedinte interimar al Venezuelei, a fost aprobat imediat de către Preşedintele României”, menţionează Administraţia Prezidenţială.
Criza din Venezuela aruncă în aer America Latină
Apel la Papă
Un sondaj realizat de compania Heron Consultores arăta, joi, că peste 81% dintre venezueleni nu îl mai recunosc pe Maduro drept președinte și îl acceptă pe Juan Guaido drept președinte interimar.
Liderul opoziţiei venezuelene Juan Guaido, autoproclamat preşedinte interimar al ţării, a lansat un apel către papa Francisc să joace un rol de mediere în criza politică din ţara sa, după ce rivalul său, preşedintele Nicolas Maduro, i-a adresat o invitaţie similară suveranului pontif, transmite mass-media de peste Ocean.
Vorbind la postul de ştiri italian SkyTg24, Guaido – recunoscut ca preşedinte interimar de SUA, unele state din Uniunea Europeană şi din America de Sud – a declarat că ar fi ‘fericit să-l întâmpine’ pe papă în Venezuela. ‘Adresez un apel oricui ne poate ajuta, precum Sfântul Părinte (sau alte forţe ale diplomaţiei), de a coopera spre a se pune capăt uzurpării, pentru un guvern de tranziţie şi a conduce Venezuela spre alegeri cu adevărat libere cât mai curând posibil’, a declarat Guaido.
‘Aş fi fericit să-l întâmpin pe papă în ţara noastră, o ţară catolică, foarte devotată, cu o mare tradiţie religioasă’, a adăugat Guaido, care până acum a refuzat negocierile cu Maduro, insistând ca acesta să demisioneze.
Jocuri politice
Recent, Nicolas Maduro a declarat, tot la SkyTg24, că i-a scris papei Francisc pentru a-l ruga să joace un rol de mediator în criza politică. ‘I-am scris o scrisoare papei Francisc (…) spunând că eu slujesc cauza lui Hristos’, a afirmat Maduro, declarându-se catolic practicant.
‘În acest spirit, l-am rugat să ne ajute într-un proces de facilitare şi întărire a dialogului. L-am rugat pe papă să-şi pună la dispoziţie cele mai bune eforturi, voinţa sa, să ne ajute pe această cale a dialogului. Sper că vom avea un răspuns pozitiv’ din partea suveranului pontif, a mai spus Nicolas Maduro.
Este cunoscut faptul că Vaticanul urmăreşte cu atenţie evenimentele din Venezuela, unul dintre statele cu o puternică prezență socială, politică, economică a Bisericii Romano-Catolice.
Într-un comunicat emis, Vaticanul afirmă că ‘Sfântul Părinte şi-a rezervat întotdeauna şi, prin urmare, îşi rezervă (şi acum) posibilitatea de a verifica voinţa ambelor părţi, spre a vedea dacă sunt întrunite condiţiile de a se merge pe acest drum’.
Francisc este primul papă originar dintr-o ţară latino-americană, Argentina, iar adjunctul său, cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, a fost nunţiu papal la Caracas.
Săptămâna trecută, papa Francisc a refuzat să se situeze de partea lui Maduro sau a lui Guaido, afirmând că sprijină ‘întregul popor venezuelean’ şi exprimându-şi îngrijorarea faţă de riscul de ‘vărsare de sânge’.
Papa-Francisc, posibil arbitru în situația politică din Venezuela
Alegeri libere
Ţările europene şi latino-americane participante joi la Montevideo la prima reuniune a Grupului de contact internaţional privind Venezuela au lansat un apel la „alegeri prezidenţiale libere, transparente şi credibile” în această ţară producătoare de petrol pentru a evita destabilizarea regiunii şi dincolo de aceasta, relatează mass-media internațională. „Grupul lansează un apel la o abordare internaţională comună pentru a sprijini o soluţie paşnică, politică, democratică şi pur venezueleană a crizei, excluzând folosirea forţei, prin intermediul unor alegeri prezidenţiale libere, transparente şi credibile, în acord cu Constituţia venezueleană”, potrivit declaraţiei finale semnate de toate ţările participante, cu excepţia Boliviei şi Mexicului.
„Cea mai mare dilemă cu care se confruntă Venezuela este cea a păcii sau războiului”, a avertizat preşedintele Uruguayului, Tabaré Vazquez, în deschiderea reuniunii, „îndemnând comunitatea internaţională la prudenţă”, în timp ce tensiunea politică este la maxim în ţara sud-americană.
„Este fundamental să se evite violenţa internă şi o intervenţie externă”, a adăugat şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, subliniind „urgenţa” situaţiei care atrage „riscul unei destabilizări şi nu doar în regiune”.
Federica Mogherini şi emisari din opt ţări europene – Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia – şi cinci din America Latină – Uruguay, Costa Rica, Bolivia, Ecuador, Mexic – au participat joi la prima reuniune a Grupului de contact lansat de UE la sfârşitul lui ianuarie.
Rusia, exclusă de la negocieri
Federația Rusă, susţinătoarea preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro, şi-a exprimat joi regretul că nu a fost invitată la reuniunea internaţională organizată la Montevideo, în Uruguay, pentru a încerca găsirea unei soluţii la criza din Venezuela, informează AFP preluată de presa de la București.
„Speram că Rusia ar putea participa la lucrările care vor avea loc azi la Montevideo, cel puţin în calitate de observator, însă ni s-a spus că un asemenea format nu este prevăzut pentru nimeni”, a declarat ministrul-adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, pentru agenţia RIA Novosti. „Avem mari speranţe şi ne-ar plăcea să credem că întrevederea de la Montevideo se va solda cu o importantă contribuţie politică, intelectuală şi creativă pentru reglementarea reală a problemelor în Venezuela”, a spus el.
Cu toate acestea, Riabkov a exprimat „îngrijorarea” Rusiei cu privire la informaţiile conform cărora „în timpul acestui eveniment va fi acordată mai puţină atenţie decât era prevăzut dialogului şi reglementării intervenezuelene”.
El a mai atenţionat, de asemenea, împotriva tentativelor de „presiune asupra autorităţilor legitime de la Caracas”, care ar face din această reuniune, potrivit lui Riabkov, „încă o şansă ratată” de a găsi o soluţie pentru criza din Venezuela.
La rândul său, Nicolas Maduro, susţinut de Rusia, China, Cuba, Coreea de Nord şi Turcia, a respins ultimatumul UE privind organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate şi acuză SUA că orchestrează o lovitură de stat. (M.B.)
de Isac Mihai | feb. 6, 2019 | Analize, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Hagia Sofia, ținta ambițiilor regimului Erdogan
O Biblie veche de 1.200 de ani a fost descoperită în sud-estul Turciei în cadrul unei operaţiuni de combatere a contrabandei, a anunţat marţi biroul de presă al guvernatorului local, citat de DPA, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Trei suspecţi au fost reţinuţi în timp ce încercau să vândă o Biblie străveche, luni, în oraşul Kayapinar, a anunţat biroul de presă al guvernatorului regiunii Diyarbakir. Biblia descoperită în cadrul acestei operaţiuni are 34 de pagini gravate cu aur. Şase suspecţi au fost reţinuţi în arestul poliţiei, au precizat autorităţile locale, care nu au furnizat însă alte detalii suplimentare.
Provincia Anatolia deţine numeroase situri sfinte venerate de creştinii ortodocși, iar autorităţile turce, fără efect, încearcă să reducă numărul tentativelor de contrabandă cu artefacte antice. În Istanbul, capitala culturală a Turciei, Hagia Sophia – important obiectiv turistic – este o fostă biserică ortodoxă, care, în trecut, a fost cea mai mare biserică a creştinătăţii. A fost transformată de turci în moschee în 1453 şi, apoi, într-un muzeu, în 1935. Actualul regim Erdogan a anunțat de mai multe ori intențiile sale de a o transforma din nou în moschee.
Creştinii ortodocși alcătuiesc o mică minoritate din populaţia predominant musulmană a Turciei, o ţară cu 82 de milioane de locuitori.
Mănăstiri folosite ca baze militare
Acapararea fără bază legală a unor proprietăți ortodoxe este o practică veche în Turcia, care a exportat acest fenomen și în zona ocupată militar în 1974 în nordul Republicii Cipru.
Structura arhitecturală a mănăstirilor bizantine, în care biserica se ridica în mijloc, înconjurată de chilii, ridicate pe dealuri sau munţi, cu o bună panoramă, sunt ideale pentru nevoile strategice ale armatei turce, se arată într-o analiză a cotidianului ortodox Lumina. Mănăstiri medievale precum: Mănăstirea Acheiropoietos în Keryneia, „Sf. Ioan Hrisostom“, în Koutzobentes, „Sf. Pantelimon“ în Myrtou sunt încă în posesia armatei turce. Obiectele lor liturgice, deosebit de preţioase, sunt dispărute, fiind traficate.
În timpul inspecţiei stabilite de Consiliul Europei, în 1989, la Mănăstirea Koutzobentes, s-a observat că icoanele lipseau, iar fresca deteriorată necesita serioase reparaţii. Dispariţia icoanelor a fost legată de prezenţa armatei turce şi de negoţul ilegal cu antichităţi.
De asemenea, unele sate au fost transformate în tabere militare, precum: Margo, Arsos, Asomatos, Askeia. Altor biserici, precum celei din Lysi, Hosios Euphemianos, le-au fost îndepărtate frescele şi duse în Germania, de către cunoscutul traficant, Aydin Dykmen. Aceasta a fost o dovadă în plus a implicării armatei turce în comerţul illicit cu antichităţi furate. Potrivit statisticilor, armata turcă a avut un rol crucial în traficul cu icoane şi iconostase, care odinioară împodobeau bisericile creştine, deşi acestea cântăreau între 1,5 şi 2,5 tone.
Alte biserici creştine au fost transformate în grajduri pentru vite. Aceste acţiuni ale regimului turc dovedesc lipsa de respect faţă de celelalte religii. Mai departe subliniază un gol cultural imens între locuitorii din estul Anatoliei, care au fost mutaţi de către turci, pentru a contribui la o schimbare demografică a Ciprului.
Exemple de biserici transformate în grajduri pentru animale stau biserici ca: „Sf. Gheorghe“ din Devlos, „Sf. Gheorge“ şi „Sf. Luca“ în Komi, „Sf. Parascheva“ în Tavrou, „Sf. Fecioară“ în Klepini etc.
Alte biserici au fost folosite drept depozite pentru grâne: bisericile din Arnadi, Gerani, Kalopsida, „Sf. Constantin“ şi „Sf. Teodora“ în Vothylakas, „Sf. Modest“ în Lefka, „Sf. Gheorghe“ în Goufes, „Sf. Anton“ în Leonarisso.
Biserica Agia Sofia, iniția ortodăxă, iar ulterior romano-catolică, tranformată în Moscheea Selimiye, cunoscut punct de agitație electorală pro-Erdogan
Lăcaşuri de cult ortodoxe, vândute fără milă
Alte biserici au fost vândute unor persoane particulare, cu cetățenie turcă ori a unor state europene, precum: „Sf. Fecioară“ Karmiotissa, cumpărată de particulari britanici, „Sf. Fecioară“ Chrysotrimithiottisa în Trimithi, folosită astăzi ca studio de artă, aparţinând unor patroni britanici, „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“, folosită tot ca studio de artă, în Fterycha, „Sf. Luca“ în Lefkosia folosită drept atelier de covoare, biserica din Koutzobentes, acum cafenea, „Sf. Barbara“ în Trikomo, folosită ca centru de fitness, biserica din Milia, folosită drept depozit pentru materiale de construcţie, „Sf. Marina“ din Louroukina, parţial demolată şi transformată în atelier de reparaţii auto; „Sf. Anastasia“ din Lapethos a fost transformată în hotel, cu chiliile folosite acum drept camere de hotel; în centrul mănăstirii se află o piscină cu bar pentru oaspeţi. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Mănăstirea Armeană din Chalefka. Biserica „Sf. Francisc“ din Famagusta, este folosită ca restaurant şi club de noapte. Biserici precum „Sf. Gheorghe“ Exorinos, „Sf. Gheorghe“ Xalonon din Zodeia sunt folosite ca teatre. Alte biserici au devenit muzee: „Sf. Arhanghel Mihail“ în Keryneia, „Sf. Ecaterina“ în Lefkosia, Mănăstirea „Sf. Apostol Barnaba“ în Salamis, „Sf. Fecioară“ în Tricomo.
În Lefkosia, Biserica „Sf. Gheorghe“ (al Latinilor) este folosită ca baie comunală otomană. Altele au devenit cluburi sportive: „Sf. Marina“ din Kithrea, „Sf. Ioan Botezătorul“ din Lapathos Ammochostou; şcoli de dans: „Sfânta Fecioară“ din Trachonas; „Sf. Luca“ din Lapithos a fost transformată în şcoală de dans.
Obiectele ortodoxe de cult, mană pentru traficanții turci
Traficul ilicit cu obiecte aparţinând cultului creştin reprezintă una dintre cele mai tragice consecinţe rezultate în urma invaziei turce în nordul insulei cipriote. Traficul cu obiecte religioase a fost condamnat de Republica Cipru, care a atenţionat toate organizaţiile internaţionale. Multe colecţii private au fost verificate. De asemenea, săpăturile ilegale sau secrete ale unor instituţii autorizate sau neautorizate, din Karpasia, Salamis, Galinoporne; distrugerea intenţionată de situri arheologice de către armata turcă, în Vrysi, Galateia, Ardana, Lapathos, Krini, Platani; jefuirea muzeelor şi şcolilor de arheologie din Soloi, Egkomi, Vouni, Salamis. Vânzarea lor prin case internaţionale de licitaţie sau existenţa acestor obiecte religioase în colecţii particulare în străinătate demonstrează comerţul ilicit cu antichităţi cipriote furate; negoţ care se continuă pe internet, obiectele apărând în cataloagele de vânzare ale comercianţilor de artă vest-europeni şi americani.
Biserica din Cipru, Departamentul de Antichităţi, Muzeul Bizantin din Lefkosia, institutii şi fundaţii private luptă pentru repatrierea antichităţilor cipriote. Este astfel evidentă distrugerea culturii cipriote. Aceasta nu este doar o problemă politică între Cipru si Turcia, ci şi una de importanţă internaţională, care depăşeşte graniţele unei ţări, devenind o prioritate pentru moştenirea culturală universală şi o dovadă de respect faţă de atâtea secole de civilizaţie.
Jefuirea obiectelor de artă bizantine şi medievale, a mozaicurilor, frescelor, icoanelor şi obiectelor liturgice, care a avut loc până acum şi încă se mai desfăşoară în părţile ocupate ale Ciprului de nord, cu aprobarea şi cooperarea armatei turce, are implicaţii internaţionale, bucurându-se de acordul unor autorităţi legale din câteva ţări, unde câteva dintre aceste antichităţi au reapărut în ţări precum: Marea Britanie, SUA, Elveţia Olanda, Germania, Grecia, Austria, Italia, Japonia etc. Nici o altă ţară europeană nu a mai pierdut până acum atâtea obiecte vechi, valoroase, precum Ciprul, obiecte care au ajuns în cercurile internaţionale de traficanţi.
Ankara refuză orice dialog rațional pentru rezolvarea diferendului cipriot
Operele de artă au fost jefuite
Biserica Panaghiei Kanakaria a fost ridicată în perioada creştină timpurie. Cel puţin jumătate din bolta absidei a fost decorată cu mozaic, datând din secolul VI, d.Hr. O reprezintă pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, pe genunchii Săi, flancată de doi arhangheli şi 13 medalioane cu busturile Apostolilor, probabil cu o cruce în mijloc. Mai târziu, biserica a fost reconstruită, iar pereţii şi domurile acoperite cu fresce. Până în 1976, mozaicul absidei şi zece dintre cele 13 medalioane s-au păstrat.
După ce ultimii dintre locuitorii greci au fost forţaţi să plece, în 1976, traficantul turc Aydin Dikmen a jefuit într-un mod sălbatic mozaicul de pe absidă.
Fotografiile făcute înainte de 1974 dovedesc jefuirea mozaicului şi frescelor de către acesta. În 1983, două fragmente de mozaic reprezântându-i pe Sf. Apostoli Bartolomeu şi Luca, descoperite în posesia lui Aydin Dikmen din Germania, au fost apoi repatriate.
În 1998, patru fragmente de mozaic au fost descoperite în posesia lui Peg Goldberg, un dealer de artă, în Indianopolis, SUA. Ea le preluase de la Dickmen, împreună cu Michel van Rijn şi R. Fitzgerald. Biserica şi Republica Ciprului au luat măsuri legale împotriva lui Goldberg, care a fost judecată de către Curtea Americană şi obligată să returneze fragmentele de mozaic; acestea ajungând înapoi în Cipru, în 1991.
În septembrie 1997, un alt fragment de mozaic, reprezentând bustul Apostolului Tadeu, a fost repatriat. Acest fragment, alături de multe altele, a ajuns prin Olanda, din cauza traficantului Michel van Rijn, asociat al lui Dickmen. Motivul investigaţiei bisericii cipriote a fost iniţial urmărirea ascunzătorilor lui Dickmen din Germania, în care se aflau obiectele de artă. Astfel, în urma unui raid organizat de către poliţia germană în perioada octombrie-noiembrie 1997, s-au găsit fragmente din mozaicul reprezentându-l pe Sf. Apostol Toma, mâna dreapta a Sf. Arhanghel Mihail şi mâna stângă a Sf. Fecioare Maria, alături de alte nenumărate fragmente de mozaic şi de sute de icoane cipriote.
Sute de milioane
Numărul artefactelor exportate în Statele Unite din Turcia-țară care are granițe comune cu Siria și Irak-a crescut semnificativ în ultimii ani, consideră mass-media de peste Ocean, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Potrivit documentelor obținute de jurnaliști, această creștere a început în primii ani după invazia americană din Irak, din 2003, și a evoluat rapid după izbucnirea războiului din Siria în 2001. În ultimii 13 ani, din 2003 și până în prezent, artefacte în valoare de 283 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite din Turcia, inclusiv monede din aur în valoare de 26 milioane de dolari și alte monede în valoare de 15 milioane de dolari. Cele mai multe artefacte au ajuns la New York, unde se află numeroase case de licitații, dealeri de antichități și galerii de artă. Autoritățile nu știu însă câte din aceste artefacte au fost furate sau obținute prin mijloace ilegale.
Între anii 1993 și 2002, valoarea artefactelor exportate din Turcia în Statele Unite a fost de doar 68 milioane de dolari. Ultima dată când s-a înregistrat o creștere semnificativă a exporturilor a fost în 1992, după războiul din Golf și destrămarea URSS. Atunci, într-un singur an, valoarea artefactelor ce-au ajuns în America via Turcia a fost de 85 milioane de dolari.
Jafurile s-au întețit în Irak și Siria după izbucnirea războaielor și de pe urma lor au profitat inclusiv organizațiile teroriste-Al-Qaeda și acum Statul Islamic. În prezent, când criza refugiaților și instabilitatea din Orientul Mijlociu a transformat sudul Turciei într-un paradis al crimei organizate, traficul de persoane, de arme și de artefacte a explodat.
Kilograme de monede din aur
Între 1989 și 2002, doar 1.1 kg de monede antice din aur au fost exportate din Turcia în Statele Unite. Între 2003 și 2010, cantitatea a crescut la 26 kg, iar în ultimii cinci ani-2011-2016-ea ajuns la 51 kg. Cum se explică această creștere?
În societățile din Orientul Mijlociu, monede se bat încă de acum 2500 de ani. De aceea, contrabandiștii țintesc siturile în care se află așezări antice și organizează săpături de suprafață în speranța că vor găsi monede din aur. Ei caută în special monede pentru că acestea sunt ușor de transportat și au valoare mare pe piață. O altă explicație ar fi că refugiații care au trecut granița în Turcia-din Siria sau Irak-încearcă uneori să vândă monedele antice pe care le aveau în familie, încercând să facă rost de bani pentru a ajunge în Occident.
Trucia nu este singura țară în care se înregistrează o creștere semnificativă a exporturilor de artefacte. Din Egipt, spre exemplu, din 2011 și până în prezent, artefacte în valoare de 143 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite. Alte artefacte ajung direct din zonele de război-Irak sau Siria.
Statul-Islamic-beneficiază-financiar-de-traficul-cu-antichități-și-relicve-creștine
Fonduri pentru Statul Islamic
Gruparea Statul Islamic câştigă aproximativ 100 de milioane de dolari pe an din traficul cu antichităţi furate din Irak şi Siria, pe care le vinde pe piaţa neagră, relatează Wall Street Journal, citând sub acoperirea anonimatului un oficial din serviciile franceze de securitate, informează. Alte surse estimează valoarea la câteva zeci de milioane de dolari, scrie și mass-media elvețiană.
Comerţul cu artefacte creștine, multe ortodoxe, a devenit una dintre principalele surse de venit pentru ISIS, în condiţiile în care teritoriul său şi, implicit, veniturile din petrol sunt în scădere. “ISIS creşte presiunea pe acest front de trafic pentru a compensa pierderea veniturilor din petrol”, a explicat oficialul francez.
Pentru mulţi comercianţi şi traficanţi din Siria, ţară măcinată de şase ani de un război civil, vânzarea antichităţilor a devenit o necesitate.
Un presupus intermediar, Muhammad Hajj Al-Hassan, a povestit cum ISIS i-a atacat casa din Siria şi aproape că l-a executat, suspectându-l că susţine Armata Eliberării Siriene. Ulterior, el a început să vândă artefacte pentru ISIS cumpărătorilor europeni, la cererea lui Abu Laith Al-Dairi, care se ocupă de antichităţi pentru grupare.
Importanţa pe care o acordă ISIS comerţului cu antichităţi este reflectată de faptul că gruparea foloseşte jihadişti străini pentru administrarea operaţiunii. Aceştia sunt consideraţi mai loiali decât localnicii.
Locuitorii teritoriilor ocupate de ISIS primesc autorizaţii de la gruparea jihadistă pentru a căuta antichităţi. Aceste autorizaţii au fost iniţial gratuite, dar în prezent mişcarea percepe 20% din valoarea fiecărui obiect găsit. În plus, ISIS cere ca toate antichităţile să îi fie vândute direct, pentru ca apoi să le poată revinde dealerilor.
Hassan spune că a vândut recent două Biblii antice unui cumpărător rus, într-un oraş din sudul Turciei. Acesta a plătit 11.800 de dolari.
Bibliile, din estul Siriei, au fost ascunse apoi într-un camion cu legume şi scoase din Turcia.
Hassan a păstrat un commision de 25% pentru intermedierea tranzacţiei, iar restul banilor au fost daţi celui care a adus Bibliile în Turcia, probabil pentru a ajunge în cuferele ISIS.
Un alt intermediar a declarat că i-a dat 1.000 de dolari unei sirience care a transportat o statuie romană, din bronz, din Siria în Turcia. Obiectul ar fi provenit de la Rakka şi este posibil să fi fost un fals.
Ulterior, compania americană Hobby Lobby, a fost amendată cu trei milioane de dolari pentru că ar fi achiziţionat ilegal artefacte care ar fi fost furate în 2010 şi aduse fără autorizaţie din Irak. (M.B./Ghenadie Oprea)
de Isac Mihai | feb. 5, 2019 | Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina
Ucraina, razboi electoral total
Comisia Electorală Centrală de la Kiev a comunicat că 89 de persoane și-au exprimat dorința de a candida la alegerile prezidențiale din 31 martie 2019, relatează mass-media locală, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Până duminică, ultima zi de depunere a cererilor, au fost înregistrați 28 de candidați, o cifră record pentru Ucraina.
Candidații au posibilitatea de a își face campanie până la 29 martie, la ora 00.00, atunci când va fi interzisă orice agitație electorală.
În special, printre candidații înregistrați se află 13 deputați și doi foști șefi ai Serviciului de Securitate al Ucrainei. Din cei 28 de candidați 11 sunt independenți, ceilalți candidează din partea partidelor politice.
Petro Semonenko, liderul partidului Comunist și Nadia Savcenko, pilotul ucrainean arestată sub suspiciunea pregătirii unor acte de terorism, nu vor putea participa la alegerile preterintenționale.
Timoșenko, aroganță electorală
Fostul premier ucrainean Iulia Timoşenko a declarat că „după ce va câştiga scrutinul prezidenţial din 31 martie 2019, toți cei care s-au folosit de Ucraina în ultimii cinci ani sau au fost implicaţi în acte de corupție și au falsificat alegeri vor fi deferiţi justiției”. „Corupția a înghițit întreaga țară şi este întreţinută de actualul președinte, Petro Poroşenko. După alegeri, acesta va răspunde pentru tot, inclusiv pentru actele de corupție din procesul prin care au fost livrate către armată echipamente militare de la uzinele sale. Poroşenko va răspunde pentru cei cinci ani de distrugere a țării” – a declarat Iulia Timoșenko.
În opinia sa, Ucraina este condusă de o mafie coruptă, formată din oligarhi, care spală bani prin paradisuri fiscale, ascunzându-se în spatele unor sloganuri care utilizează fraze ce conţin cuvinte precum „armată, limbă şi credință”, notează RBC Ucraina, citată de mass-media internațională.
Timoșenko a declarat că nu are nicio îndoială cu privire la victoria sa în alegeri și că obiectivul său principal în fruntea statului este să pună capăt „acestei perioade a nedreptății, a distrugerii economiei și a posibilităţilor financiare ale fiecărei familii”.
„Candidez pentru a începe o perioadă strălucitoare în istoria Ucrainei, o perioadă de înflorire a economiei ucrainene şi de revenire la respectul faţă de oameni şi faţă de justiție. Cred că putem face acest lucru împreună cu toți ucrainenii” – a concluzionat Iulia Timoşenko.
Iulia Timoșenko, convinsă de propria victorie la prezidențiale
Zelenski vs. Timoșenko
Dacă în timpul apropiat ar avea loc alegerile prezidențiale în Ucraina, atunci câștigător ar fi actorul Vladimir Zelenski, cu 19% din intenţiile de votare, arată un sondaj de opinie efectuat în luna decembrie 2018 la comanda Institutului Republican Internațional, citat de mass-media de la Kiev.
Candidatul clasat pe poziţia a doua este fosta şefă a executivului de la Kiev, Iulia Timoşenko, cu un procent de 18,2%, urmat de actualul şef al statului, Petro Poroşenko, care ar câştiga teren cu 15,1% din intenţiile de vot, Boiko – 10% și Grițenko – 8,5 %.
Conform sondajului citat, următorul în clasament este liderul Partidului Radical Oleg Lyashko (7,0%), liderul fracțiunii Nashi Evgheni Muraiev (3,6%), candidatul de la partidul Ukrop Alexander Shevchenko (2,9%), primarul din Lviv Andrey Sadovy 2,7%).
Sondajul a fost efectuat în luna decembrie 2018 la comanda Institutului Republican Internațional din SUA.
Ambiții prezidențiale
Șeful statului ucrainean Petro Poroșenko a anunțat anterior, că va candida pentru al doilea mandat. Despre participarea sa la campania electorală din 2019, Poroșenko a anunțat pe 29 ianuarie, în cadrul forumului „De la Kruty la Bruxelles, mergem pe drumul nostru”.
„Sentimentul de profundă responsabilitate față de țară, față de contemporani, generațiile anterioare și viitoare ale ucrainenilor m-a determinat să decid să candidez pentru al doilea mandat la funcția de președinte al Ucrainei”, a spus Poroșenko.
Președintele a menționat că „solicită alegătorilor un mandat pentru a asigura ireversibilitatea integrării europene și euro-atlantice, independența Ucrainei”. El a precizat că în activitatea sa prezidențială „are cu ce se mândri și de ce să-și ceară iertare”, dar nu dorește să se oprească la jumătatea dezvoltării statului.
„Încheind acești cinci ani, voi începe din nou pentru a păstra cursul strategic către Uniunea Europeană și NATO, cursul de transformare a Ucrainei într-o mare țară de succes a oamenilor fericiți”, a declarat Poroșenco. (N.G.)
de Razvan Iorga | ian. 31, 2019 | Analize, Federatia Rusa, Orientul Mijlociu, Principal, R. Moldova, UE
Liderul PD, Vlad Plahotniuc (mijloc dreapta) face un selfie cu membri Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Moldova (AOAM)
-
Liderul Partidului Democrat din Republica Moldova, Vlad Plahotniuc, a declarat pentru primă oară o serie de afaceri și interese în Orientul Mijlociu.
-
Republica Moldova și-a intensificat în ultimii ani relațiile cu țările din regiune. Unul dintre intermediari este patronul Trans-Oil, Vaja Jhashi, care a consiliat mai multe structuri guvernamentale în Orientul Mijlociu.
-
Emiratele Arabe Unite au fost o destinație pentru bani scurși din afacerea „Laundromatul rusesc”, precum și din „furtul miliardului” din sistemul bancar moldovenesc.
Liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, candidează la alegerile parlamentare din 24 februarie curent în Circumscripția uninominală nr. 17, Nisporeni. Conform declarației sale de avere și interese personale pentru 2018, președintele Partidului Democrat a arătat, pentru prima dată, că a avut venituri din Orientul Mijlociu și că deține firme la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, un paradis fiscal, se arată într-o investigație a Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova.
Vlad Plahotniuc a precizat în declarația de avere și interese personale că este singurul proprietar al firmelor Vangurad International LTD din Emiratele Arabe Unite și Vangurad International Group LTD de pe Insulele Samoa. Numai că el ortografiază diferit, în același document, cele două firme – Vanguard International Ltd și Vangurad International Ltd. Aceste companii sunt firme de investiții pe care le-ar fi cumpărat cu 100.000 de dolari americani. Am solicitat o explicație de la președintele PDM, dar, până la data publicării investigației, nu am primit niciun răspuns.
Indicând aceste companii, președintele democrat a menționat că a obținut de la Vangurad International LTD dividende în valoare de 4.550.200 de euro, 11.597.400 de lei moldovenești și 347.500 de dolari americani.
Trebuie menționat că Emiratele Arabe Unite fac parte din țările prin care au circulat în 2011–2014 sume ce se ridică la 434 de milioane de dolari americani din așa-numita afacere „Laundromatul rusesc”. Este vorba de o schemă financiară criminală prin care au fost scoși din Rusia 20 de miliarde de dolari obținuți în urma unor contracte cu statul.
De asemenea, Emiratele Arabe Unite au fost una dintre destinațiile banilor scurși în urma furtului miliardului, conform raportului II al companiei Kroll.
Afacerile Trans-Oil în zona Orientului Mijlociu
Emiratele Arabe Unite nu au fost pentru Moldova un partener economic important de la apariția acesteia pe harta politică a lumii. Cele două state au stabilit relaţii diplomatice la 21 decembrie 1995. De atunci și până în 2017, cu excepția unei tentative în 2008, Moldova nu a reușit să crească valoarea schimburilor comerciale cu Emiratele Arabe Unite. Cu toate astea, în 2017, a reapărut subit interesul autorităților moldovenești pentru această regiune.
De data asta, unul dintre liantele pentru interesele economice este grupul de companii Trans-Oil, controlat de Vaja Jhashi, om de afaceri cu triplă cetățenie – rusă, americană și moldovenească. Grupul de companii Trans-Oil a ajuns să dețină astăzi monopol asupra exportului de cereale din Republica Moldova. Cel care i-a acordat în 2005 cetățenia Republicii Moldova lui Jhashi Vaja Enricovich a fost nimeni altul decât președintele Vladimir Voronin.
Enricovich l-a însoțit, în 29–30 ianuarie 2018, pe premierul Pavel Filip într-o vizită în Emiratele Arabe Unite. Fiind întrebat despre motivul pentru care s-a aflat în delegația sa președintele Trans-Oil, premierul Pavel Filip a spus că acesta cunoaște foarte bine Orientul Mijlociu.
„L-am selectat și l-am rugat să meargă în această vizită în Emiratele Arabe pentru că este singurul om pe care îl cunosc din R. Moldova. Vorbește fluent araba și este specialist în acest domeniu”, a explicat premierul Pavel Filip relația sa cu Jhashi.
De partea cealaltă, solicitat de Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova, Jhashi a declarat că nu deține nicio funcție oficială în Guvernul Republicii Moldova.
„Nu am nicio funcție oficială în Guvernul Republicii Moldova, nici de consiliere și nici de consultanță. S-a întâmplat acest lucru (conlucrarea cu premierul Filip – n.r.) datorită expertizei pe care o am pe Orientul Mijlociu și pentru că vorbesc fluent araba”, a precizat omul de afaceri, solicitând ca declarațiile sale să nu fie asociate politic.
Totodată, Jhashi a mai spus că și-a împărtășit uneori opinia despre anumite aspecte legate de economia Orientului Mijlociu și despre unele problemele tradiționale specifice regiunii unor diverse agenții guvernamentale, dar strict ca părere particulară a unui expert. De asemenea, la circa două săptămâni de la solicitarea oficială, Guvernul ne-a confirmat că Vaja Jhashi nu e oficial consilier guvernamental și că vizita pe care a întreprins-o alături de premierul Pavel Filip a fost una „în capacitate privată, ca persoană care activează în sectorului privat”.
30 ianuarie 2018, Abu Dhabi. Prim-ministrul Pavel Filip a avut o întrevedere cu prințul moștenitor al Abu Dhabi, Alteța Sa
Șeicul Mohammed bin Zayed, vicecomandant suprem al Forțelor Armate ale Emiratelor Arabe Unite. Premierul Filip
este însoțit în această vizită de Vaja Jhashi, președinte al grupului de companii Trans-Oil (al doilea din stânga).
Foto: moldpres.md
Afacerile Trans-Oil în Orientul Mijlociu
Președintele grupului de companii Trans-Oil a declarat în octombrie 2017 pentru portalul infomarket.md că a semnat un contract, în valoare de 25 de milioane de dolari americani, cu Ministerul Apărării din Irak pentru livrări de ulei de floarea-soarelui.
În afară de aceasta, Grupul de companii Trans-Oil a exportat în 2017–2018 în Orientul Mijlociu produse în valoare de peste 34.500.000 de dolari. Cel mai mare importator de produse Trans-Oil a fost Ministerul Comerțului al Republicii Irak – 31.314.705 de dolari, după care urmează compania Babylon Overseas (FZE) – 2.996.216 dolari, și firma Taj al Sultan Refilling LLC – aproape 220.000 de dolari.
Babylon Overseas (FZE) a fost deschisă în 2016 în Sharjah din Emiratele Arabe Unite de către Ghenadie Ostrovețchi, soțul Stelei Ostrovețchi, directoarea SA „Floarea Soarelui” din Bălți. În martie 2017, Ghenadie Ostrovețchi a fost înlocuit în fruntea Babylon Overseas de un anume Muahammad Imran Abbasi.
Totodată, Babylon Overseas este compania care deține o parte din afacerea unui fost mare jucător din domeniul agriculturii din România, Adrian Porumboiu. La finele lui 2015, afacerea a fost preluată de către Vaja Jhashi printr-o schemă alambicată. Actualmente, tranzacția face obiectul unui litigiu care se judecă de către instanțele din România.
Vaja Jhashi și Stela Ostrovețchi. Agro-Logistics Forum „Dnieper-Danube-Black Sea”, 18–19 octombrie 2017, Chișinău, Moldova
Filiera arabă
Legăturile dintre Vaja Jhashi și Vladimir Plahotniuc s-au developat pe parcursul ultimilor ani. Vaja Jhashi este membru al Asociației Oamenilor de Afaceri din Moldova al cărui președinte este Vlad Plahotniuc. Interesele celor doi s-au intersectat și în cadrul Victoria Bank. Enricovich a deținut în decembrie 2011 funcția de prim-vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al acestei bănci.
30 ianuarie 2018, Abu Dhabi. Prim-ministrul Pavel Filip a avut o întrevedere cu prințul moștenitor al Abu Dhabi, Alteța Sa Șeicul Mohammed bin Zayed, vicecomandant suprem al Forțelor Armate ale Emiratelor Arabe Unite. Premierul Filip este însoțit în această vizită de Vaja Jhashi, președinte al grupului de companii Trans-Oil (al doilea din stânga).
Cu toate astea, președintele Trans-Oil a declarat pentru Centrul de Investigații Jurnalistice că nu a avut niciodată afaceri sau relații comerciale cu Plahotniuc, „nici în trecut și nici prezent”. „Sincer, nici măcar nu am știut că a avut interese în companii din Emiratele Arabe Unite. Prin urmare, evident, nu are nicio legătură cu mine”, a insistat el.
În ce privește interesele sale și funcțiile deținute la Victoria Bank și Asociația Oamenilor de Afacerilor din Moldova, Jhashi a menționat: „Fiind parte a Consiliului de Administrație al Victoria Bank, împreună cu alți șase membri, nu sunt partener de afaceri / acționar cu Vlad Plahotniuc. După cum știți, Consiliul de administrație are funcție de supraveghere”.
„Este adevărat că suntem amândoi membri ai Consiliului Asociației Oamenilor de Afaceri, însă aceasta este o entitate non-profit și non-comercială. În lumea mea, a comerțului, acest lucru desigur că nu cade sub incidența afacerilor comune sau a parteneriatului”, a subliniat el.
De alftel, Trans-Oil International a finanțat Consiliul Atlantic, un think tank american, care i-a invitat pe Vlad Plahotniuc (2016) și pe Andrian Candu (2018) peste Ocean la mai multe evenimente dedicate relațiilor internaționale. Mai mult, Trans-Oil a finanțat cercetări ale acestui centru analitic despre Republica Moldova.
În afară de relațiile cu Plahotniuc, Jhashi este la fel de bine conectat la anturajul lui Igor Dodon. Vicepreședinte al Grupului Trans-Oil este Mihail Caraseni, consilier al președintelui Dodon în probleme economice. Mihail Caraseni are un frate în Partidul Democrat, Demian Caraseni.
Vaja Jhashi a obținut cetăţenia Republicii Moldova la 29 decembrie 2005,
în urma unui decret semnat de Vladimir Voronin
Oficializarea noilor relații
Imediat după vizita lui Filip în Emiratele Arabe Unite, Republica Moldova a inaugurat, la 10 mai 2018, o ambasadă la Abu Dhabi, într-o clădire de lux. Ambasador al Republicii Moldova în capitala Emiratelor Arabe Unite a fost numit Victor Haruța, fiul fostului șef al Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” din Chișinău, Eliferii Haruța.
La evenimentul de inaugurare a noii reprezentanțe diplomatice au fost prezenți ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Tudor Ulianovschi, și cel al Economiei și Infrastructurii, Chiril Gaburici.
Ulianovschi nu este străin nici el de zona Orientului Mijlociu. Acesta a fost șef al Direcției America, Asia, Orientul Mijlociu și Africa la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene între 2011 și 2013 și Însărcinat cu Afaceri Economice în cadrul Ambasadei Republicii Moldova în Statul Qatar între 2013 și 2014.
Tudor Ulianovschi a ajuns ambasador în Elveția (2016–2018) pentru ca mai apoi, din 2018 și până în prezent, să ocupe fotoliul de șef al diplomației moldovenești la doar 35 de ani.
Cetățenia Republicii Moldova pe bani mulți din Emirate
După inaugurarea Ambasadei Republicii Moldova la Abu Dhabi, la 11 iulie 2018, Ministerul Economiei și Infrastructurii condus de Chiril Gaburici a anunțat semnarea unui contract de prestare a serviciilor publice de elaborare, implementare și promovare internațională a Programului de dobândire a cetățeniei prin investiție cu consorțiul MIC Holding LLC și Henley&Partners Government Services Ltd.
Chiar în aceeași zi, 11 iulie 2018, jurnaliștii portalului maltez St. Lucia News au scris că MIC Holding LLC este acronimul pentru Moldovan Investment Company (MIC), companie cu sediul în Dubai, Emiratele Arabe Unite.
Serviciului de Informații și Securitate nu i s-a permis să verifice persoanele în prealabil. Astfel că oricine, indiferent de antecedente penale, dar cu bani în buzunar, poate să-și cumpere cetățenia R. Moldova și apoi să-și „albească” sumele de „bani negri” pe care le deține contra unei taxe de 3% către statul R. Moldova.
Între 2013 și 2014, Tudor Ulianovschi a fost însărcinat cu Afaceri Economice în cadrul
Ambasadei Republicii Moldova în Statul Qatar
Astfel, la scurt timp, în plina vară și în ultimele zile ale sesiunii parlamentare de dinainte de vacanță, Parlamentul a adoptat pe 26 iulie 2018 controversata reformă fiscală care conținea prevederi legate de amnistierea fiscală.
Acest pachet de legi ce ar fi trebuit să stimuleze economia a legiferat în subsidiar și dobândirea cetățeniei R. Moldova în condiții dubioase. Au fost create 5.000 de cetățenii ce pot fi acordate contra sumei de 100.000 de euro în Fondul de dezvoltare durabilă sau cel puțin 250.000 de euro de euro într-un domeniu strategic de activitate.
Această combinație a fost taxată imediat de partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova. Ambasadele UE și SUA la Chișinău, FMI și alte instituții au avut reacții virulente la hotărârile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova.
În ciuda reacțiilor negative venite din partea partenerilor și donatorilor occidentali ai R. Moldova, Guvernul R. Moldova a continuat să promoveze dobândirea cetățeniei Republicii Moldova în Orientul Mijlociu, mai precis Emiratele Arabe Unite.
Ulterior, pe 5 noiembrie, o delegație a R. Moldova lansa la nivel internațional „Programul de dobândire a cetățeniei Republicii Moldova prin investiție” în cadrul Conferinței Globale a Reședinței și Cetățeniei. Evenimentul s-a desfășurat în Dubai, Emiratele Arabe Unite.
Liderul PD, Vlad Plahotniuc (mijloc dreapta) face un selfie cu membri Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Moldova (AOAM)
de Isac Mihai | ian. 28, 2019 | Analize, Federatia Rusa, Orientul Mijlociu, Principal, Ucraina, Uncategorized @ro
Papa-Francisc-este-asteptat-la-Kiev
Administrația Prezidențială de la Kiev a demarat o nouă rundă de negocieri cu administrația de la Vatican pentru organizarea unei vizite oficiale a Papei Francisc în Ucraina pe parcursul anului 2019, relatează surse politice de la Kiev, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Anterior, actualul președinte al fostei republici sovietice, Petro Poroșenko, și-a exprimat întregul său sprijin față de o astfel de vizită, demersurile sale beneficiind de susținerea majorității liderilor religioși din Ucraina, precum Sviatoslav Șevciuc, arhiepiscop major de Kiev-Halici și întâistătător al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, și Epifanie Dumenko, liderul controversatei Biserici Ortodoxe Ucrainene, structură care a primit recent autocefalia din partea Patriarhiei Ecumenice, decizie condamnată de Patriarhia Ortodoxă Rusă, care consideră Ucraina drept teritoriul său canonic.
Diplomație secretă
Pentru negocierea acestei vizite, consilierul prezidențial din administrația Poroșenko, Rostislav Pavlenko, a efectuat mai multe vizite la Vatican pentru stabilirea programului vizitei și a întrevederilor cu oficiali ucraineni, au mai declarat sursele citate pentru agenția de presă KARADENIZ PRESS. Pavlenko a propus administrației papale o vizită cu o durată de minim 4 zile, timp în care Papa Francisc să se deplaseze în vestul Ucrainei, mai ales în orașul Lviv, regiune unde Biserica Greco-Catolică din Ucraina este cel mai bine reprezentată, precum și în capitala Kiev. Partea ucraineană mai dorește ca Papa Francisc să viziteze și regiunea Donbass și zona de delimitare administrativă dintre Ucraina continentală și peninsula Crimeea, anexată de Federația Rusă, pentru a puncta susținerea fără rezerve a integrității teritoriale de către capul Bisericii Romano-Catolice.
Președintele Petro Poroșenko, care a beneficiat enorm în anul electoral 2019 de acordarea autocefaliei (independenței) pentru o biserică ortodoxă a Ucrainei, se află de câțiva ani într-o adevărată ofensivă menită să îi asigure sprijinul puternicei Biserici Greco-Catolice Ucrainene în contextul alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2019. El a remis o invitație oficială pentru Papa Francisc încă din anul 2015, pe fondul intensificării războiului din Estul Ucrainei. Liderii politici de la Kiev au susținut în permanență faptul că autocefalia bisericii ortodoxe ucrainene este necesară pentru a înlătura complet influența politică rusă din Ucraina. Clericii Patriarhiei Ruse din Ucraina sunt acuzați frecvent că susțin politica Kremlinului față de Ucraina.
Recunoaștere papală
Vaticanul a recunoscut Biserica Ortodoxă a Ucrainei în frunte cu întîistătătorul acesteia, mitropolitul Epifanie, consideră arhiepiscopul Evstratie Zorea, înalt oficial în cadrul noii biserici, într-o declarație pentru KARADENIZ PRESS. Acesta a menționat că în data de 17 decembrie 2018, portalul oficial de știri al Vaticanului a anunțat alegerea Mitropolitului Epifanie în calitate de întîistătător al Bisericii Ortodoxe autocefale a Ucrainei.
„De fapt, acesta este un semn că, în conformitate cu ordinea dialogului ecumenic cu bisericile ortodoxe, datorită recunoașterii canonice a Bisericii Ucrainene și a mitropolitului său de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, această biserică devine pentru Vatican subiect de drept, o veste foarte dureroasă pentru Patriarhia Moscovei şi una foarte foarte semnificativă pentru întreaga lume creștină”, a menționat el. Zorea a remarcat că nu există o unitate euharistică între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, iar oficial Biserica Catolică nu face niciun fel de act de recunoaștere a autocefaliei bisericii, totodată, „răspândirea acestei știri oficiale este un semnal pentru toți acei, care încă mai au îndoieli, inclusiv în rîndul bisericilor locale: diplomația Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, a cîștigat în faţa eforturilor Moscovei”.
La rândul său, într-un interviu acordat anterior mass-media din Ucraina, patriarhul greco-catolic Sviatoslav Șevciuk a afirmat că “există deja o înțelegere între mitropolitul Kievului Epifanie și Biserica greco-catolică ucraineană, cu privire la nivelurile lor de cooperare”.
Analiștii consideră că această largă susținere din partea Vaticanului duce implicit și la obținerea de sprijin politic din partea majorității statelor membre UE și nu numai.
Ucraina, un butoi cu pulbere religios
Francisc și Ucraina
Liderul Bisericii Catolice, Papa Francisc, în vârstă de 82 de ani, s-a născut Jorge Mario Bergoglio, în 1936 în Argentina. Ales papă în data de 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.
Actualul papă are o relație deosebită cu greco-catolicismul ucrainean, unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio fiind preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat din Ucraina și unul din liderii diasporei ucrainene sud-americane, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteană. Intrat în 1958 în calitate de novice în ordinul iezuit, actualul papă este recunoscut în mediile academice catolice drept o autoritate în ceea ce privește relația dintre Vatican și bisericile greco-catolice.
Hirotonit preot în data de 13 decembrie 1969, papa Francisc s-a făcut remarcat prin bunele relații avute cu diasporele greco-catolice din Ucraina, România, care și-au găsit refugiul în Argentina .
În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopală asupra credincioșilor de rit bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Roma. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici.
Conform mass-media și mărturiilor unor apropiați, între cei doi există o prietenie de lungă durată, pe care liderii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina speră să o folosească pentru consolidarea poziției în interiorul lumii catolice și în Ucraina.
Papa și ortodoxia
Între papa Francisc și patriarhul Bartolomeu I există o tradiție a colaborării, patriarhul ortodox de Constantinopole fiind rpezent la slujba de inaugurare a pontificatului său din martie 2013. Prezența patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă, trezind puternici critici din partea unor ierarhi ortodocși, mai ales ruși.
În data de 25 mai 2014, la 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre patriarhul Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim, papa Francisc s-a întâlnit, tot la Ierusalim, cu patriarhul Bartolomeu.
Diplomația papală a mai înregistrat o victorie când în data de 12 februarie 2016, Papa Francisc a avut o întâlnire cu Patriarhul Kiril I al Moscovei, în Havana, capitala Cubei, în urma căreia au semnat o declarație comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi își exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina. În pofida acestei întâlniri istorice, patriarhul rus Kirill nu a acceptat organizarea unei vizite a papei Francisc în Federația Rusă, opunându-se permanent vizitelor acestuia în spațiul CSI, considerat la Moscova drept domeniu canonic al Patriarhiei Ortodoxe Ruse.
Liderul de la Kiev, Petro Porosenko, ingrijorat de alegerile prezidentiale
Sprijin occidental
Autocefalia bisericii ucrainene a fost susținută de majoritatea statelor occidentale, inclusiv de către Departamentul de Stat al SUA. „Statele Unite susțin cu hotărâre libertatea religioasă, inclusiv libertatea membrilor unui grup de a-și guverna religia în conformitate cu propriile credințe, pe care sunt liberi să le practice fără interferența guvernamentală. Statele Unite respectă posibilitatea liderilor religioși și credincioșilor din Ucraina de a-și urma autocefalia, în conformitatea cu credințele lor. Îl respectăm pe Patriarhul Ecumenic ca pe o voce a toleranței religioase și a dialogului între credințe”, se precizează în declarație.
„Statele Unite mențin o susținere fermă pentru Ucraina și integritatea sa teritorială în fața agresiunii rusești din Estul Ucrainei și a ocupației rusești a Crimeii. De asemenea, susținem Ucraina pe drumul pe care și-l croiește singură, în luarea propriilor decizii și asocieri, fără influențe externe”, se mai arată în comunicat.
Poziția SUA și a alte state a stârnit opoziția dură a politicienilor de la Moscova și a celor pro-ruși din Ucraina, care au condamnat la unison orice ingerință în acest sens.
Răspuns ortodox
Poziția diferitelor biserici ortodoxe față de autocefalia bisericii din Ucraina nu s-a ridicat la așteptările oficialilor de la Kiev, cu toate că președintele ucrainean, Petro Poroșenko, a făcut apel la toate bisericile ortodoxe independente să recunoască noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei. „Facem apel la toate bisericile ortodoxe din lume să recunoască Biserica Ortodoxă a Ucrainei ca biserică soră”, a declarat președintele ucrainean, într-un discurs susţinut după liturghia de Crăciun pe stil vechi, la Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde a fost expus Tomosul (decret) prin care Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, informează Radio Chișinău.
Potrivit lui Poroşenko, „vechea noastră biserică, a cărei istorie datează din timpul cneazului Vladimir, a fost, în cele din urmă, eliberată din robia Moscovei și a intrat în familia celor 15 biserici ortodoxe independente”. „Am rupt ultimele legături cu Rusia, cu fanteziile sale despre Ucraina ca teritoriu canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse. Aşa ceva nu mai există şi nici nu va mai exista”, a mai subliniat Poroșenko.
Speranțele oficialilor ucraineni sunt consolidate și de recentele declarații ale arhiepiscopului Daniel Zelinsky de Pamfilia al eparhiei de Vest a Bisericii ortodoxe ucrainene în SUA (dependentă de Patriarhatul Ecumenic), unul dintre cei doi exarhi ai Constantinopolului la Kiev, care au coordonat pregătirea Soborului de unificare din 15 decembrie 2018. Întrebat cât timp va dura întregul proces de recunoaștere, arhiepiscopul Daniel și-a exprimat convingerea că este vorba de luni, nu de ani și că Bisericile Greacă și Română vor fi primele care îl vor recunoaște pe Mitropolitul Epifanie și Biserica Ortodoxă a Ucrainei.
„Cred că va avea loc într-o lună și jumătate. Bisericile actuale ale Greciei și României vor fi printre primele, iar de acolo procesul va continua” a declarat acesta pentru BBC. Oficialii Bisericii Ortodoxe Române nu au comentat declarațiile până în acest moment.
Patriarhul rus Kirill, un aliat de nadejde al presedintelui rus Putin
Sfânta alianță a Kremlinului
Până în acest moment niciuna din bisericile ortodoxe mari nu și-a semnalat intenția clară de a recunoaște autocefalia ucraineană, acest subiect provocând controverse importante în bisericile ortodoxe din Bulgaria, România, etc..
Sfântul Sinod al Greciei a discutat recent problema, dar a adresat-o ședinței lărgite a Consiliului Episcopal, pentru a lua o decizie. Recent, mai mulți mitropoliți, inclusiv Serafim de Pireu (n.r.-recunoscut pentru declarațiile sale antisemite periodice), au semnat o scrisoare deschisă împotriva recunoașterii.
„Bisericile Sârbă, Poloneză, și a Antiohiei sunt trei structuri care vor avea nevoie de timp pentru a lucra la recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei”, consideră înaltul ierarh, adăugând că „biserica Serbiei și cea a Antiohiei sunt dependente de Biserica Ortodoxă Rusă.” Declarația acestuia confirmă declarațiile anteriore ale patriarhilor Serbiei și Antiohiei, care au condamnat la unison decizia Patriarhiei Ecumenice.
O poziție similară de refuz categoric a recunoașterii au avut și unii ierarhi din bisericile armeană și georgiană, iar Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, a refuzat să îl primească pe președintele Poroșenko, care a vizitat în perioada 20-21 ianuarie statul Israel, preferând să întâmpine o delegație a ramurii ucrainene a Patriarhiei Ruse.
„Biserica Ortodoxă Rusă refuză să o recunoască”, a precizat ierarhul, „și aceasta este de neînțeles.” El a adăugat că Patriarhia de Constantinopole nu va impune nici un fel de sancțiuni asupra Bisericilor care nu recunosc noua structură ucraineană, ci va lucra cu ele pentru a le explica de ce ar trebui să o recunoască.
Menționăm că precedentul ucrainean este așteptat cu interes în Republica Macedonia de Nord și Muntenegru, state unde există biserici ortodoxe noncanonice care doresc să obțină recunoașterea internațională. Interesul Patriarhiei Ortodoxe de la Belgrad pentru a împiedica aceste procese explică poziția dură a acesteia în favoarea Moscovei.
Moștenire dureroasă
În actualul format teritorial, fosta republică sovietică a moștenit o situație religioasă complexă, inclusiv în ceea ce privește populație de religie romano-catolică ori greco-catolică. Ceea ce deosebește Ucraina de alte state majoritar ortodoxe este prezența importantei Biserici Greco-Catolice Ucrainene, care are aproximativ 6-11 milioane de aderenți, în funcție de datele statistice folosite și a intensificării acțiunilor misionare ale bisericii după căderea URSS. Concentrată cu precădere în Ucraina de Vest, cu centrul istoric în orașul Lviv, această biserică a avut enorm de suferit în perioada sovietică, fiind desființată până la sfârșitul anilor 1980. Un adevărat bastion al renașterii naționale ucrainene, biserica joacă un rol politic important, susținând partidele pro-europene.
Ca semn al importanșei acesti biserici, liderul Sviatoslav Șevciuc folosește titlul de patriarh, nerecunoscut însă de alte biserici ori de Vatican, care din motive geopolitice folosește pentru acesta titlul de Arhiepiscop Major de Kiev-Halici. Tot pentru a demonstra caracterul național ucrainean al bisericii greco-catolice pe care o conduce a fost mutat în urmă cu un deceniu în capitala țării, Kiev, unde Sviatoslav Șevciuc a fost întronizat în data de 27 martie 2011. Liderii bisericii speră ca în timpul vizitei papei Francisc, acesta să recunoască oficial titulatura patriarhală, aprig contestată de Patriarhia Ortodoxă Rusă și de unele cercuri romano-catolice tradiționaliste.
Biserica Greco-Catolice din Ucraina este bine reprezentată în diaspora din Europa (Polonia, Franța, Marea Britanie, statele scandinave), cele două Americi (SUA, Canada, Brazilia, Uruguay, Argentina, etc.) și alte continente (Australia), datorită opresiunilor sovietice și a situației economice actuale precare, numai în SUA și Canada existând peste două milioane de adepți, grupați în structuri eparhiale bine închegate.
De menționat că și Sviatoslav Șevciuc a activat în perioada 2009-2011 în calitate de episcop al greco-catolicilor ucraineni din Buenos Aires, în cadrul Eparhiei de Santa Maria del Patrocinio. În această calitate a fost episcop sufragan al arhiepiscopului Bergoglio, actualul papă Francisc, care a deținut jurisdicția episcopală directă asupra celorlalți catolici de rit bizantin, alții decât cei ucrainieni.
Ortodoxia-din-Ucraina-zguduita-din-temelii.
Probleme jurisdicționale
Prin vizita papei în Ucraina, conducerea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina speră să rezolve și problema jurisdicțională a Bisericii Greco-Catolice Rutene, dependentă direct de Sfântul Scaun, și care are sub jurisdicție Eparhia de Muncaci (cu sediul la Ujgorod, regiunea Transcarpatia), cu câteva sute de mii de adepți, dar și o mitropolie cu sediul la Pittsburgh (SUA) și un exarhat Apostolic Greco-Catolic Rutean în Republica Cehia, țară unde există o puternică diasporă economică din Ucraina. Biserica Greco-Catolică din Ucraina cere de câteva decenii trecerea Eparhiei de Muncaci sub propria jurisdicție pentru a își consolida statutul la nivel național și pentru a combate separatismul rutean, care are un puternic sprijin în rândul adepților Bisericii Greco-Catolice Rutene din regiune, precum și a structurilor Patriarhiei Ortodoxe Ruse.
Menționă că în Ucraina locuiesc și aproximativ 1 milion de credincioși romano-catolici, grupați în Arhiepiscopia Romano-catolică de Lviv, de care depind 6 eparhii, cu peste 1000 de comunități, aproximativ 100 de mănăstiri, organizații de caritate, ordine monahale, etc.. Printre romano-catolicii din Ucraina regăsim etnici ucraineni, polonezi, unguri, germani, etc., iar vremurile de glorie ale fostei eparhii armeano-catolice de Lviv au apus demult.
Kirill, cu jalba la Vatican
Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril, a transmis, în decembrie 2018, câte o scrisoare Papei de la Roma, Francisc și Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, în care acuza autoritățile de la Kiev de „încălcarea drepturilor și libertăților” în ceea ce privește credința.
Kiril menționa că în Ucraina are loc o „tentativă de a folosi biserica în politică”. Acesta a mai spus că autoritățile ucrainene fac presiuni asupra ierarhilor și clericilor Bisericii Ortodoxe ucrainene supusă Patriarhiei de la Moscova.
Scrisoarea a fost transmisă și președintelui Franței, Emanuel Macron, cancelarului germn Angela Merkel și unor reprezentanți ai organizațiilor religioase internaționale.
Reamintim că în data de 15 decembrie la Kiev a avut loc Soborul de unificare a Bisericii Ortodoxe ucrainene, iar la începutul lunii ianuarie 2019 a fost emis tomosul de autocefalie de către Patriarhatul Ecumenic.
Intalnirea-Kirill-Francisc-de-la-Havana
Popas românesc
Liderul Bisericii Catolice, Papa Francisc, va efectua o călătorie apostolică în România la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie, a anunţat serviciul de presă al Statului Vatican, citat de Vatican News, preluat de KARADENIZ PRESS. Vizita a fost anunţată şi de Administraţia Prezidenţială de la București. „Primind invitaţia preşedintelui României, a autorităţilor statului şi a Bisericii Catolice din România, Sanctitatea Sa Papa Francisc va întreprinde o Vizită Apostolică în ţară noastră în perioada 31 mai-2 iunie 2019”, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, citat de KARADENIZ PRESS. Potrivit sursei citate, cu această ocazie, Papa Francisc va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi şi Blaj şi sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc. Programul detaliat al vizitei Papei în România va fi publicat la o dată ulterioară. Experții, citați de KARADENIZ PRESS, consideră că această vizită va consolida statutul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), pe fondul discriminării acesteia în ceea ce privește retrocedarea proprietăților naționalizate de comuniști.
Agenţia EFE scrie că Vaticanul a comunicat şi tema acestei călătorii – „Să mergem împreună” – fiind aceeaşi pe care Ioan Paul al II-lea a ales-o în timpul vizitei sale în 1999. Francisc va călători în România pentru a „invita la unitate şi pentru a confirma credinţa”, conform notei de prezentare a temei călătoriei, citată de agenţia spaniolă de presă.
Anunţul acestui voiaj papal vine la o lună după cel privind o altă călătorie în regiune a Suveranului Pontif, între 5 şi 7 mai, în Bulgaria şi Macedonia, alte două ţări majoritar ortodoxe, la fel ca România, scrie mass-media regională. ”Acceptând invitaţia înaltelor autorităţi şi ale Bisericii Catolice, sanctitatea sa papa Francisc va efectua o vizită în Bulgaria între 5 şi 7 mai (…) şi în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, la 7 mai”, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Greg Burke.
Papa Francisc, în vârstă de 82 de ani, are o agendă extrem de încărcată pentru lunile următoare. El este aşteptat în Panama între 22 şi 27 ianuarie pentru Ziua Mondială a Tineretului, apoi în Emiratele Arabe Unite între 3 şi 5 februarie. Papa se va deplasa în Maroc la sfârşitul lunii martie (30 şi 31 martie), apoi la începutul lunii mai în Bulgaria şi Macedonia.
Pentru restul anului 2019, Francisc şi-a anunţat în septembrie intenţia de a călători în Japonia, iar o călătorie în Madagascar și Mozambic este, de asemenea, în pregătire. Alegerea acestor ţări consolidează imaginea Papei de susţinător al dialogului cu alte confesiuni creştine şi alte religii, consideră experții.
Întrevedere Papa Francisc-Patriarhul Daniel
Papa Francisc va avea o întrevedere cu patriarhul Daniel, cu ocazia vizitei pe care Suveranul Pontif o va efectua în România între 31 mai şi 2 iunie, a declarat pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, preluat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală. Precizăm că vizita Papei Francisc în România are loc în urma invitaţiilor oficiale adresate Sanctităţii Sale de Conferinţa Episcopilor (Catolici) din România, preşedintele României şi prim-ministrul României”, a precizat Vasile Bănescu.
„Să mergem împreună!”
Logo-ul vizitei pe care Suveranului Pontif o va efectua în România, care cuprinde motto-ul „‘Să mergem împreună!’ Papa Francisc în România 31 mai – 2 iunie 2019”, invită la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, se explică pe site-ul Curiei Arhiepiscopiei Majore.
„Poporul lui Dumnezeu din România îşi duce existenţa sub ocrotirea Maicii Domnului. România este numită adesea ‘grădina Maicii Domnului’, expresie dragă tuturor credincioşilor, folosită şi de Sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale din 1999. Vizita Papei Francisc preia această amprentă tipic mariană, invitând la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, aşa cum indică mottoul ‘Să mergem împreună!'”, se arată în postarea de pe e-communio.ro.
Potrivit materialului citat, Suveranul Pontif însuşi a îndemnat adesea la unirea diferitelor forţe, la renunţarea la egoism şi la acordarea priorităţii binelui comun: „Urmaşul Sfântului Petru vine în România pentru a invita la unitate, pentru a întări în credinţă. Într-un context confesional divizat, apelul la unitate primeşte o importantă dimensiune ecumenică”.
Culorile utilizate în logo fac trimitere la cele ale drapelului naţional, respectiv albastru, galben şi roşu.
Voiaje mediatizate
Papa Francisc a avut contacte consistente directe cu lumea ortodoxă încă din primii ani de ponitificat, când s-a întâlnit în mai 2014 cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I, la Ierusalim, repetând scena istorică de acum 50 de ani ai cărei protagoniști au fost Paul al VI-lea și Athenagoras I şi au semnat o declaraţie comună pentru unitatea creştinilor, fiind demarată reconcilierea istorică dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă.
Cu această ocazie, Suveranul Pontif şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I au semnat o declarație comună în care pledează pentru unitatea creștinilor. Această întâlnire „este o sursă de profundă bucurie spirituală pentru noi” și reprezintă „o ocazie providențială de a reflecta asupra profunzimii și autenticității legăturilor noastre”, au apreciat aceștia.
Întâlnirea noastră fraternă de azi este un nou și necesar pas pe calea spre unitatea la care doar Duhul Sfânt ne poate conduce: aceea a comuniunii în diversitatea legitimă…Pe deplin conștienți că nu am atins obiectivul deplinei comuniuni, azi ne exprimăm din nou angajamentul de a continua să mergem împreună spre unitatea pentru care Cristos Domnul s-a rugat Tatălui „pentru ca toți să fie una”, se arată în declaraţia comună de la Ierusalim.
În cadrul turneului său în Orientul Mijlociu, Papa Francisc s-a aflat Amman, în Iordania, și apoi în Israel şi Teritoriile Palestiniene, unde locuiesc un număr mic de creștini, majoritatea arabi.
Vizita-papei-Francisc-la-Ierusalim
Stop albanez
Papa Francisc a ajuns, în septembrie 2014, în Albania, în prima vizită europeană a Pontificatului său, unde timp de 11 ore, Suveranul Pontif a avut discuţii cu cei mai importanţi lideri politici şi religioşi ai ţării. În acest context, papa a donat diferite sume de bani și obiecte de cult pentru comunitățile romano-catolică și greco-catolică din acest stat ex-comunist, declarat primul stat ateu din lume în anii 1960.
Catolicii reprezintă 15% din populaţia Albaniei, care este majoritar musulmană, fiind prezente şi importante comunităţi ortodoxe, evreieşti şi protestante.
Alegerea Albaniei pentru prima vizită în Europa a Papei Francisc nu a fost întâmplătoare. Suvernaul Pontif a vrut să-şi arate astfel susţinerea pentru ţara, care deşi a suferit extrem de mult în trecut, este astăzi un exemplu de toleranţă şi armonie religioasă.
Mass-media locală a menționat eforturile misionare ale unor clerici romano și greco-catolici în rândul populației ortodoxe din statul balcanic.
Desant în Turcia
În noiembrie 2014, papa Francisc ajungea în Turcia, pentru o vizită oficială de trei zile, fiind pentru a patra oară în istoria Vaticanului când un Suveran Pontif merge în această țară majoritar musulmană. Vizita papei în Turcia, a 6-a a pontificatului său, a fost a 3-a într-o ţară majoritar musulmană, după deplasările din Iordania şi Albania. Vizita Papei a avut loc pe fondul climatului exploziv din Orientul Mijlociu, al masacrelor cărora creştinii le sunt victime, al vecinătăţii Turciei cu teritoriile ocupate de grupul terorist Statul Islamic.
Papa a mai avut la Istanbul o întâlnire privată cu Patriahul Bartolomeu I, dar și cu ierarhi creștini și refugiaţi din Irak şi Siria.
Suveranul Pontif a considerat întâlnirea pe care a avut-o cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I semnul unei profunde legături dintre Roma şi Constantinopol. Cei doi lideri spirituali s-au mai întâlnit şi la prima slujbă din pontificatul papei Francisc, în martie 2013. A fost prima dată de la Marea Schismă din 1054 când un patriarh ortodox a asistat la un astfel de eveniment.
Sarajevo, „Ierusalimul Occidentului”
În iunie 2015, papa Francisc a efectuat o vizită în Bosnia-Herțegovina, de 10 ore, a treia vizita papală în Bosnia, după dispariţia Iugoslaviei. Reconciliere a fost mesajul adresat de papa Francisc societăţii bosniace, în continuare divizată pe criterii etnice şi religioase, într-o ţară în care catolicii reprezintă 15 la sută din populaţie.
Vizita acestuia la Sarajevo, supranumit „Ierusalimul Occidentului”, a trezit profunde nemulțumiri din partea unor ierarhi ortodocși sârbi, dar măsurile de securitate extreme luate de poliție și serviciile de informații au zădărnicit orice acțiune de protest care putea să împiedice desfășurarea vizitei.
În fața a 65.000 de credincioși adunați pe imensul stadion olimpic din oraș, Suveranul Pontif a declarat că resimte „un climat de război” în lume, „alimentat cu bună-știință de cei care caută înfruntarea între culturi și civilizații”. În acest context, „Sarajevo și Bosnia îmbracă o semnificație aparte pentru Europa și pentru lumea întreagă”, a subliniat papa. Coexistența celor trei comunități — sârbii ortodocși, musulmanii bosniaci și croații catolici — „stă mărturie lumii întregi a faptului că o colaborare între diverse etnii și religii în vederea unui bine comun este posibilă”, a mai subliniat papa în discursul său.
„Egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și în aplicarea ei este indispensabilă”, a insistat Suvernul Pontif în fața președintelui de atunci al statului, sârbul Mladen Ivanic.
„Bosnia este parte integrantă a Europei”, a mai menționat papa, lansând un apel către comunitatea internațională, în special către Uniunea Europeană, să ajute această țară în parcursul său european.
„Sarajevo, numit ‘Ierusalimul Occidentului’, este un oraș care a suferit atât de mult de-a lungul istoriei și care se află pe un frumos drum de pace. Din acest motiv fac această călătorie drept un semn de pace, o rugăciune pentru pace”, le-a declarat papa jurnaliștilor în timpul zborului spre Bosnia.
Iadul din Lesbos
În 2016, papa a ajuns în insula Lesbos, pentru a vizita o tabăra în care se aflau câteva mii de imigranţi ce riscă să fie deportaţi în Turcia, pentru a-şi exprima solidaritatea faţă de cei care încearcă să ajungă în Europa. Pe fondul asprelor critici din partea ierarhiei ortodoxe grecești, care a acuzat papa de prozelitism, Vaticanul a insistat că vizita Papei a fost pur umanitară şi religioasă, acesta efectuând o vizită asemănătoare în insula Lampedusa din Italia în 2013.
Papa a fost primit pe aeroportul din Lesbos de premierul grec, Alexis Tsipras, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului şi Arhiepiscopul Ieronim al II-lea al Atenei. Aceste întrevederi au fost aspru criticate de către diferiți ierarhi ortodocși greci, semn al neîncrederii profunde între cele două părți.
Papa în Caucaz
În perioada 24-26 iunie 2016, papa Francisc a efectuat o călătorie apostolică în Armenia, unde a fost întâmpinat de mai mulţi demnitari politici şi ecleziastici, printre care şi preşedintele ţării, Serj Sarksyan. După ceremonia oficială de primire pe aeroportul internaţional, Sfântul Părinte a efectuat o vizită de rugăciune în catedrala armeană apostolică din Etchmiadzin.
Prezența papei în cea mai veche țară creștină, Armenia, a trezit nemulțumirea ierarhilor Patriarhiei Ortodoxe Ruse, care însă s-au abținut de a provoca mișcări de stradă, rezumându-se la o serie de declarații războinice la adresa Suveranului Pontif.
Când papa a vizitat Georgia, acesta a fost întâmpinat cu o serie de proteste de mică anvergură, fiind primit la aeroport de o mulțime care afișa bannere cu mesajele „Papa este un eretic” și „Anticristul”.
Slujba oficiată pe stadionul de forbal din capitala Georgiei, Tbilisi, nu a atras decât 3-4 mii de oameni, iar ierarhii Bisericii Ortodoxe Georgiene au refuzat invitația de a fi prezenți la slujbă invocând „diferențe doctrinare”.
În vizita din Georgia, una dintre cele mai vechi națiuni creștine ale lumii, Francisc s-a confruntat cu terenul geopolitic și religios complicat al unei foste țări sovietice, acum intens disputată între Est și Vest.
La nivel oficial, Francisc a fost primit cu căldură, în special de către guvernul Georgiei, care a sperat că vizita Papei va aduce aminte lumii că o cincime din teritoriul georgian rămâne ocupat de separatiști înarmați și finanțați de Rusia.
Presedintele-Porosenko-multumit-de-decizia-patriarhului-Bartolomeu
Primire frățească
Și liderul Bisericii Ortodoxe Georgiene, Patriarhul Ilia al II-lea, l-a primit bine și l-a salutat pe Papa Francisc cu formula „fratele meu drag”. Înainte de sosirea Suveranului Pontif, acesta a emis o declarație în care condamnă preoții ortodocși care critică vizita sa.
Papa Francisc a fost informat că vizita în Georgia ar putea fi neplăcută. Papa Ioan Paul al II-lea a avut parte, de asemenea, de o primire rece când a vizitat această țară în 1999. Papa Francisc a mulțumit liderilor georgieni susținând „drepturile suverane” ale țării lor și a solicitat aderarea la dreptul internațional, o trimitere către Rusia care deține controlul asupra regiunilor separatiste din Georgia. Suveranul Pontif s-a referit diplomatic la această situație, folosind termenul de „ocupație” și nu de „agresor”.
Situația politică și socială din Georgia este una delicată. În timp ce Biserica Ortodoxă Georgiană are legături strânse cu biserica rusă, guvernul georgian a rupt relațiile diplomatice cu Moscova după războiul din 2008.
În declarația oficială dată înainte de venirea Papei la Tbilisi, Patriarhul Ilia mai spunea că ar fi „total inacceptabil”, ca cineva să perturbe o vizită menită să ajute la vindecarea rupturii dintre ramurile vestice și estice ale creștinătății, care datează din secolul al 11-lea. Potrivit Vatican, în acest stat trăiesc circa 112.000 de catolici, adică 2,5% din populaţie, însă guvernul georgian estimează că cifra este de doar 20.000, datorită emigrației masive.
Patriarhul ortodox georgian Ilia II l-a primit foarte bine pe papă la Catedrala Svetyskhoveli din Mtskheta, la 22 de kilometri nord-vest de capitală, monument protejat UNESCO şi loc reprezentativ pentru Biserica Ortodoxă georgiană, fără însă a avea loc o slujbă comună, pentru a nu fi încălcate canoanele acesteia.
Oprire la Baku
Papa Francisc s-a aflat și în Azerbaidjan, a doua sa escală într-un turneu de promovare a toleranţei religioase şi păcii, început în Georgia. Vizita papei la Baku a inclus oficierea unei liturghii la o biserică catolică, întâlniri cu reprezentanţii principalelor confesiuni precum şi cu preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev. Acest stat, locuit preponderent de musulmani şiiţi, are o comunitate de catolici de doar câteva sute de oameni, principala structură creștină fiind Eparhia rusă de Baku și Azerbaidjanm cu aproximativ o sută de mii de adepți din toate statele CSI.
Serviciile de securitate azere au reprimat cu duritate o încercare de organizare a unui protest față de această vizită, organizat de un grup de cetățeni ruși, care au fost arestați și expulzați din republica caucaziană. Arhiepiscopul rus Alexandr de Baku s-a delimitat imediat de acest demers protestatar.
Turneu pentru memorie
Ultima incursiune diplomatică majoră a papei Francisc în spațiul spiritual exclusiv revendicat de Patriarhia Orotoxă Rusă a fost în statele baltice în septembrie 2018. El a vizitat Lituania, Letonia şi Estonia, pentru „a-i onora pe cei care au suferit pentru credinţa lor”.
Vizita a avut un simbolism aparte, cele trei ţări sărbătorind 100 de ani de la obţinerea independenţei faţă de Rusia, în urma Primului Război Mondial, în 1918. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ele au fost ocupate de nazişti, iar ulterior au fost conduse de sovietici până în 1990, perioadă în care oamenii au fost persecutaţi pentru credinţele lor.
Papa Francisc a ajuns la Vilnius şi Kaunas în Lituania, Riga şi Aglona în Letonia şi Talinn în Estonia, programul său fiind plin de slujbe, vizite la organizaţii caritabile, întâlniri cu oficiali şi cu reprezentanţi ai tuturor religiilor creştine. Prin aceste acțiuni, papa Francisc a susținut demersurile Patriarhiei Ecumenice de consolidare a propriilor structuri din regiune, exemplul cel mai bun fiind întâlnirea dintre papă și arhiepiscopul Stephanos, lider al Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene, dependentă de Moscova.
Conflictul jurisdicțional din Estonia a fost prima mare confruntare dintre Patriarhia Rusă și cea Ecumenică de după căderea URSS, aceasta din urmă revendicându-și dreptul absolut de a păstori diasporele ortodoxe de diferite etnii. Poziția Patriarhatului Ecumenic în această problemă este aspru contestată de toate bisericile ortodoxe naționale, care doresc să își mențină controlul canonic asupra acestor comunități. Interesele financiare și politice majore fac din acest dosar unul dintre cele mai importante din viața ortodoxiei actuale. (Mihai Isac)
