de Isac Mihai | apr. 5, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Principal, Știri, Uncategorized @ro
Statele NATO de la Marea Baltică cer suplimentarea forțelor Alianței din regiune cu sisteme Patriot
Preşedinta estoniană Kersti Kaljulaid a cerut desfăşurarea de soldaţi americani şi de sisteme de rachete Patriot pe teritoriul său, declarând pentru AFP că acest lucru este necesar pentru a face „plauzibilă” disuasiunea în faţa Rusiei, relatează mass-media din fosta republică sovietică, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Această solicitare vine pe fondul exercițiilor militare ruse de la Marea Baltică, Letonia, un alt stat membru NATO, fiind nevoită să își închidă o parte din spațiul aerian.
Forță de disuasiune plauzibilă
Într-un interviu care a coincis cu vizita sa la Casa Albă, lidera conservatoare a estimat că desfăşurarea de oameni şi materiale americane ar întări efectivele NATO care deja staţionează la faţa locului. Un mod de a reacţiona la atitudinea din ce în ce mai belicoasă a Moscovei.
„Vrem să ne asigurăm că atât teritoriile NATO, cât şi soldaţii NATO sunt bine protejaţi”, a explicat Kaljulaid. „Trebuie să ne asigurăm că există o apărare aeriană şi un sprijin aerian pentru aceste trupe, dacă este cazul. Avem nevoie ca forţa noastră de disuasiune să fie plauzibilă”, a adăugat ea.
Discuțiile continuă
Kersti Kaljulaid a precizat că subiectul nu a fost abordat în timpul întrevederii sale de marţi cu preşedintele american Donald Trump – de obicei puţin favorabil desfăşurării de resurse militare americane în străinătate – dar că discuţiile între cele două ţări continuă. Potrivit preşedintei estoniene, ministrul american al apărării Jim Mattis şi vicepreşedintele Mike Pence sunt principalii interlocutori în această problemă.
Menționăm că NATO a desfăşurat în Estonia soldaţi britanici, francezi şi danezi, însă potrivit preşedintei estoniene sosirea de soldaţi americani ar conferi o altă dimensiune.
„Am prefera un acord bilateral pentru utilizarea permanentă de soldaţi pe bază de rotaţie. Ar fi foarte util pentru calmarea spiritelor încinse”, a explicat ea. „Unii cred că NATO are nevoie de mult timp pentru a acţiona, însă cu SUA ar putea fi mai repede”, a continuat Kersti Kaljulaid.
Soldaţi americani participă deja la forţa NATO „Enhanced forward presence”, însă aceasta este poziţionată în Polonia.
Temeri istorice
Anexarea Crimeii de către Rusia, în 2014, şi susţinerea acordată de Moscova separatiştilor din estul Ucrainei au reanimat temerile statelor baltice cu privire la potenţialele veleităţi ale Moscovei la adresa lor. Având în prezent o populaţie cumulată de numai şase milioane de persoane, cele trei republici baltice – Estonia, Lituania şi Letonia – au fost anexate de Uniunea Sovietică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ele au fost eliberate în urma destrămării acesteia, în 1991, şi au aderat la UE şi NATO în 2004.
Recent, Rusia a lansat manevre militare în Marea Baltică, ce au stârnit îngrijorarea Suediei şi au perturbat zborurile comerciale ale Letoniei.
Represalii ruse
„Acest gen de activitate este mai degrabă fără precedent”, a subliniat Kersti Kaljulaid, estimând că aceasta se înscrie în „represaliile (ruse) după Salisbury” (Marea Britanie), unde la începutul lui martie a fost otrăvit un fost spion rus. Moscova este considerată responsabilă de comunitatea internaţională, care a trecut la contramăsuri.
În opinia preşedintei estoniene, Occidentul trebuie să dea dovadă de o „răbdare strategică” în faţa ambiţiilor teritoriale atribuite Rusiei, cu menţinerea şi chiar întărirea sancţiunilor economice. „După Salisbury, au existat multe întrebări în legătură cu oportunitatea de a face ceva în privinţa banilor ruşi în diferite ţări (…), însă eu cred că aceasta ar putea merita efortul”, a continuat Kersti Kaljulaid.
Fortareața Kaliningrad, aparata cu sistemele S-400, raspunsul rus la sprijinul NATO pentru Ucraina
Manevre de război
Kremlin-ul a demarat în această săptămână manevre navale cu trageri de rachete de război în Marea Baltică, fapt care a îngrijorat Letonia, stat membru al NATO. În declarația sa, guvernul leton susține că exercițiile militare ale Rusiei l-au forțat să închidă parțial spațiul aerian pentru zborurile comerciale.
Luni, Ministerul rus al Apărării a anunțat că flota baltică, cu baza în Kaliningrad, se pregătește pentru exerciții navale în Marea Baltică, inclusiv la exerciții militare în timp real, cu trageri asupra țintelor aeriene și maritime.
„Este o demonstrație a puterii”, – a declarat Maris Kucinskis, prim-ministrul Letoniei, citat de mass-media locală. Potrivit oficialilor letoni, manevrele ruse se desfasoara în zona economică exclusivă a Letoniei, în afara apelor teritoriale ale Letoniei, precum și la vest în Marea Baltică. Riga a anunțat totodata ca a decis sa închidă o parte din spațiul său aerian pe trei zile, timp în care se desfășoară exercițiile.
Avertisment suedez
Autoritățile suedeze au emis la rândul lor un avertisment pentru participanții la transportul civil și a declarat că ar putea exista întârzieri în traficul aerian. Agenția suedeză de transport a definit așa-numita zonă de securitate temporară în sudul Mării Baltice, redirecționând tot traficul aerian și maritim.
Testele de rachete și exerciții militare continua ”jocurile militare masive” pe care Rusia le-a susținut în septembrie anul trecut, de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Exercițiile au stârnit îngrijorări occidentale din cauza amplorii și a opacitatii exercițiilor. NATO se teme că orice incident implicand armata rusă și o navă sau aeronavă civilă dintr-un stat NATO poate provoca un conflict militar mai larg.
Polonia, sub scutul Patriot
Guvernul de la Varțovia a încheiat recent cel mai important acord privind achiziţia de armament din istoria ţării, după ce a cumpărat sisteme americane de apărare antirachetă Patriot în valoare de 4,75 miliarde de dolari. „Este un moment extraordinar, istoric. Vorbim despre introducerea Poloniei într-o lume cu totul nouă, a tehnologiei de ultimă oră generaţie, arme moderne şi mijloace defensive”, a spus preşedintele polonez Andrej Duda.
Potrivit înţelegerii, primele sisteme Patriot vor ajunge în Polonia în 2022, iar următoarele în 2024. Vor fi livrate patru unităţi Patriot, iar Varşovia negociază cu Washingtonul pentru mai multe sisteme antirachetă, un nou radar şi un interceptor de rachete.
Departamentul de Stat al SUA a anunţat că acordul va permite Poloniei să desfăşoare operaţiuni de apărare antirachetă cu aliaţi NATO precum Olanda, Germania, Spania şi Grecia, care deţin deja sistemele Patriot.
Polonia este preocupată de politica tot mai aspră a Rusiei faţă de statele din Europa de Est, care s-au aflat sub controlul Kremlinului în perioada sovietică, dar au aderat apoi la Uniunea Europeană şi la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Polonia împarte o frontieră cu o enclavă rusă (Kaliningrad) şi a acceptat staţionarea unor trupe americane pe teritoriul său, pentru întărirea flancului estic al NATO.
Administrația lui Vladimir-Putin-reia-acuzațiile-la-adresa-NATO
Îngrijorare rusă
Rusia a criticat ‘militarizarea crescândă’ a Poloniei, autoritățile de la Moscova susținând în repetate rânduri că desfăşurarea sistemelor de apărare aeriană în apropierea graniţelor Rusiei reprezintă „fără îndoială o ameninţare pentru ţară”, iar preşedintele rus Vladimir Putin a reamintit că oficialii americani şi europeni au justificat desfăşurarea scutului antirachetă cu program nuclear iranian, faptul care nu mai este valabil după încheierea acordului din 2015.
‘Suntem preocupaţi de militarizarea crescândă a acestui stat, o dovadă recentă fiind semnarea unui contract pentru livrarea de baterii ale sistemului american antirachetă Patriot’, a declarat la o conferinţă de presă purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, citată de AFP, preluată de mass-media internațională. Varşovia îşi sporeşte cheltuielile de apărare, face eforturi importante pentru a-şi moderniza forţele armate (…), îşi creşte efectivele militare’, a amintit ea.
Moscova consideră aceste măsuri ‘drept un element de destabilizare a situaţiei militare şi politice în Europa şi o ameninţare pentru securitatea naţională a Rusiei’, a continuat Maria Zaharova, asigurând totodată că ‘resursele defensive ruse sunt suficiente pentru protejarea frontierelor’ Rusiei.
Varșovia se înarmează
Guvernul conservator de la Varşovia apreciază că Polonia trebuie să-şi suplimenteze cheltuielile militare pentru a-şi moderniza armata şi pentru a face faţă unor eventuale ameninţări de genul celor observate în Ucraina vecină.
În luna octombrie 2017, Polonia a adoptat o lege care prevede creşterea progresivă a bugetului apărării de la 2% din PIB, cât este în prezent, până la 2,5% din PIB în anul 2030. Pe lângă rachetele Patriot, printre echipamentele militare mai notabile pe care această ţară intenţionează să le achiziţioneze se numără avioane de vânătoare F-16, elicoptere şi submarine.
Planul executivului de la Varşovia mai prevede şi sporirea efectivelor armatei până la 200.000 de membri, dintre care circa 50.000 vor fi voluntari din aşa-numitele Unităţi de Apărare Teritorială. (M.B/M.I.)
de Isac Mihai | apr. 5, 2018 | Info Militar, Intelligence, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, UE, UE, Uncategorized @ro
Liderul turc Recep Tayyip Erdogan se bucură de o mare influență în Republica Kosovo
Uniunea Europeană a criticat deportarea de către Republica Kosovo a 6 rivali politici turci ai preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, afirmând că decizia “ridică semne de întrebare” cu privire la respectarea drepturilor omului atât de Priştina cât şi de Ankara, relatează mass-media regonală, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Aceste acuzații sunt doar ultima etapă din războiul diplomatic dintre Ankara și Bruxelles, blocul comunitar făcând referire acum câteva zile la „obligaţia Turciei de a respecta dreptul internaţional şi bunele relaţii de vecinătate şi de a-şi normaliza relaţiile cu statele membre ale UE”.
Serviciile de securitate kosovare, infiltrate de MIT
Deportările din 29 martie, care au fost aprobate de ministrul de Interne şi şeful serviciilor de informaţii din Kosovo, au dus la concedierea ulterioară a acestora de către premierul kosovar Ramush Haradinaj, care a susţinut că oficialii au luat măsura respectivă fără permisiunea sa. În urma acestor acțiuni, Ramush Haradinaj a cerut formarea unei comisii speciale care să investigheze infiltrarea de către serviciile secrete turce a AKI (Agjencia Kosovare e Inteligjencës), serviciile secrete din Kosovo. Decizia premierului a fost aspru criticată de către președintele kosovar Hashim Thaci, care a susținut arestarea și deportarea cetățenilor turci.
Cei deportați sunt acuzați că au legături cu mişcarea clericului Fethullah Gulen, pe care Erdogan îl acuză că ar fi orchestrat o tentativă de lovitură de stat în 2016 împotriva guvernului său, acuzație negată vehement de acesta şi susţinătorii săi.
AKI, una din filialele balcanică a MIT
Posibila demitere a lui Driton Gashi, șeful serviciilor de informații de la Priștina, AKI (Agjencia Kosovare e Inteligjencës), aduce din nou în discuție relațiile apropiate dintre AKI și omologul său turc MIT. Serviciile de informații turce, alături de Agenția Centrală de Informații a SUA, au sprijinit activ insurgenții albanezi din Kosovo în timpul conflictelor din perioada 1990-2009, care au dus la declararea independenței de stat a Republicii Kosovo.
MIT a pus la dispoziție zone de antrenament pentru UCK (Armata de Eliberare a Kosovo) pe teritoriul Turciei și a Republicii Turce a Ciprului de Nord și a permis recrutarea de mercenari turci pentru a lupta împotriva ocupației sârbe. După declararea indepedenței, MIT a antrenat sute de ofițeri ai AKI și structurilor militare ori poliție din noua republică. Această colaborare strânsă a trezit periodic suspiciunea mass-media din regiune care au acuzat AKI de apărare a intereselor Turciei în Balcani, inclusiv prin arestările abuzive ale unor refugiați politici kurzi, o parte fiind extrădați ulterior către Turcia.
Kosovo visează la integrarea europeană
Voluntari kosovari pentru Siria, via MIT
Recrutarea intensivă de voluntari din Kosovo pentru diferitele grupuri implicate în războiul din Siria a trezit îngrijorarea multor servicii de informații occidentale. Conform unei anchete publicate anul trecut de „New York Times”, proporţional cu populaţia sa, Kosovo a devenit ţara care a furnizat cei mai mulţi combatanţi străini din Statul Islamic (ISIS).
După prăbușirea ISIS, ong-uri locale din diferite regiuni ale Kosovo au publicat diferite rapoarte și mărturii ale unor voluntari kosovari reveniți din Siria, care menționau aportul primit din partea unor cadre MIT pentru a intra mai ușor în Siria. Sursele citate au mai menționat faptul că filiera de recrutare de voluntari din Kosovo continuă și în acest moment, aceștia fiind îndreptați către forțele radicale islamiste susținute de Turcia, precum Harakat Ahrar al-Sham al-Islamiyya și Jaysh al-Islam.
Periodic, experții politici independenți critică dur influența masivă de care se bucură Turcia în Kosovo, avertizând asupra posibilității ca autoritățile de la Priștina să copieze din ce în ce mai mult metodele dure folosite de regimul Erdogan împotriva opozanților politici.
Proteste europene
“Arestarea şi deportarea ulterioară a şase cetăţeni turci care locuiau legal în Kosovo ridică întrebări privind respectarea procesului legal corespunzător. Apărarea statului de drept este un principiu fundamental al Uniunii Europene”, a declarat Maja Kocijancic, purtătoare de cuvânt a blocului.
Kocijancic a mai precizat că micul stat Kosovo, “în conformitate cu hotărârea sa de a construi un viitor liber şi democratic”, ca parte a acordului de asociere cu UE, trebuie să arate “respect deplin faţă de statul de drept” şi să promoveze “respectarea universală a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. “Procedurile arbitrare privind arestarea, detenţia sau exilul sunt împotriva acestor principii”, a afirmat ea.
“În ceea ce priveşte Turcia, deşi înţelegem nevoia de a-i aduce în faţa justiţiei pe cei vinovaţi de tentativa de lovitură de stat, orice infracţiune sau crimă ar trebui supuse unui proces corespunzător şi normelor internaţionale bine stabilite atunci când se urmăreşte extrădarea”, a afirmat Kocijancic.
“Dreptul fiecărui cetăţean la un proces corect trebuie să fie respectat în totalitate. În calitate de candidată la aderarea în Uniunea Europeană şi de membră a Consiliului Europei, Turcia a fost de acord cu aceste principii”, a adăugat ea.
Gulen, vinovatul de serviciu
De asemenea, Turcia a emis mandat de arestare împotriva clericului musulman Fethullah Gulen şi a altor şapte persoane pentru asasinarea ambasadorului rus în Turcia în 2016, a precizat luni publicaţia Haberturk, cu o zi înainte ca preşedintele rus Vladimir Putin să ajungă în Ankara. Gulen și apropiații săi a negat permanent şi aceste acuzaţii, considerând că actualul președinte turc Erdogan a pus la cale asasinatul.
Andrei Karlov a fost împuşcat mortal de un ofiţer de poliţie aflat în afara programului de lucru în timp ce susţinea un discurs la deschiderea unei expoziţii în Ankara în decembrie 2016. Atacatorul a strigat “Allahu Akbar” şi “Nu uitaţi de Alep!” când a deschis focul, aparent făcând referire la implicarea Rusiei în războiul din Siria. Atacatorul a fost împuşcat mortal de poliţie la faţa locului.
Reamintim că Vladimir Putin a sosit marţi în Turcia pentru o vizită de două zile, întâlnindu-se cu omologii săi turc şi iranian, Recep Tayyip Erdogan şi respectiv Hassan Rohani. Cele trei ţări sunt garanţi ai discuţiilor de pace din Astana, care au dus la crearea unor aşa-numite “zone sigure” în Siria.
Axa strategică Kosovo-Turcia, zgâlțâită de recentele arestări
Axa Priștina-Ankara, amenințată
Premierul din Kosovo, Ramush Haradinaj, a respins criticile care i-au fost aduse de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, referitoare la demiterea ministrului sau de interne si a șefului serviciilor de informații în legatură cu extrădarea a șase cetățeni turci cu legaturi cu scolile susținute de clerical Fetullah Gulen. Haradinaj a spus că liderul de la Ankara nu trebuie să se amestece „în treburile interne din Kosovo, tot așa cum Priștina nu se amestecă în cele ale Ankarei”.
La sfirsitul săptămănii trecute, Erdogan l-a amenințat pe premierul Kosovar „că va plăti” pentru demiterea celor doi înalti funcționari de la Priștina, criticați de premier că ar fi acționat discreționar și fără să-l informeze și că i-au extrădat pe cei șase cetățeni turci. Turcia este unul din principalii susținători ai independenței Kosovo, mediile de afaceri turcești având investiții de miliarde în statul balcanic, considerat unul ditre cele mai sărace din lume.
Organizatii pentru drepturile omului internaționale au criticat decizia de expulzare a celor șase, avind in vedere represiunile la care sunt supuși in Turcia cei care au lucrat în școlile susținute de Gulen. (M.I.)
de Isac Mihai | apr. 5, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Colaborarea militară dintre Ucraina și statele membre NATO primește un nou imbold legislativ în Rada de la Kiev
Rada Supremă a Ucrainei urmează să ratifice în curând acordul cu România în domeniul transporturilor militare semnat de guvernele celor două ţări la 21 aprilie 2016, relatează mass-media de la București, citând ordinea de zi postată pe site-ul Parlamentului de la Kiev, preluată de agenția KARADENIZ PRESS. Anunțul vine la câteva zile după ce Comisia Europeană a lansat un plan de acţiune menit să faciliteze transportul de trupe şi echipamente militare în interiorul Uniunii Europene, de exemplu prin modernizarea şoselelor şi a podurilor astfel încât acestea să suporte vehicule militare grele.
Acord strategic
Acordul dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul transporturilor militare a fost semnat la 21 aprilie 2016, de către miniştrii apărării din cele două state, în timpul vizitei la Bucureşti a preşedintelui ucrainean, Petro Poroşenko.
Documentul stabileşte termenii şi condiţiile, procedurile şi autorităţile responsabile pentru efectuarea transportului pe teritoriul ambelor părţi pe reţeaua rutieră, feroviară, precum şi în apele teritoriale, în sprijinul operaţiunilor de menţinere a păcii, al exerciţiilor comune, precum şi al altor activităţi de cooperare în care România şi Ucraina sunt implicate în temeiul acordurilor la care sunt parte. România a ratificat Acordul în decembrie 2017, o urmare firească a colaborării tot mai intense între forțele militare ale celor două state după invazia rusă din 2014.
UE, mai eficientă în prevenirea crizelor
Decizia Comisiei Europene nu reprezintă o surpriză pentru specialiști, în ultimii ani statele UR revizuind situaţia infrastructurii militare de pe continent, în contextul tensionării relaţiilor cu Rusia și a creșterii semnificativă a numărului de soldați ai Alianțe desfășurați în statele membre din Estul Ucrainei. Mobilitatea militară a devenit o prioritate pentru NATO şi pentru 25 de state membre ale UE care au convenit asupra unei noi forme de cooperare în domeniul apărării.
UE, mai eficientă
Prin îmbunătăţirea mobilităţii militare, UE poate fi ‘mai eficientă în prevenirea crizelor şi în desfăşurarea misiunilor noastre şi mai rapidă în a reacţiona la apariţia unor provocări’, a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini.
Propunerile Comisiei Europene includ o analizare a situaţiei reţelelor rutiere şi feroviare din Europa pentru a identifica rute de transport militar adecvate şi o evaluare a actualelor controale frontaliere în vederea accelerării formalităţilor pentru personalul şi echipamentele militare, inclusiv pentru bunuri periculoase.
NATO consolidează Schengenul militar din UE
Fonduri europene pentru infrastructură
Multe dintre podurile rutiere din UE nu au fost proiectate pentru a putea suporta greutatea sau înălţimea vehiculelor militare supradimensionate, în timp ce infrastructura feroviară nu dispune de suficientă capacitate de încărcare pentru uz militar, a explicat executivul UE.
Conform propunerilor Comisiei Europene, care urmează să fie supuse aprobării Consiliului, în urma analizei în 2019 urmează să fie anunţată lista obiectivelor de infrastructură a căror modernizare este cea mai urgentă şi fondurile aferente necesare.
Axa NATO-UE
Noile propuneri ale CE au fost prezentate la aproape o lună după ce NATO a aprobat crearea unui nou centru de comandă care să sprijine mişcările rapide de trupe ale ţărilor aliate în interiorul Europei.
Ministrul german al apărării Ursula von der Leyen a descris structura NATO drept un sistem militar ‘Schengen’ pentru Europa, cu referire la spaţiul european de liberă circulaţie. „Vrem să introducem ceva asemănător cu un Schengen militar în Europa, care ar permite mişcarea rapidă şi directă (a trupelor – n.r.), fără mare birocraţie şi cu o viteză mai mare”, a spus von der Leyen. Germania s-a oferit să găzduiască centrul de comandă pentru acest sistem, a adăugat ea, precizând că ţara sa „nu doar că, geografic, este în inima Europei, dar are şi o mare experienţă logistică şi de sprijin”.
Amenințarea-rusă-obligă-statele-NATO-și-UE-să-identifice-noi-moduri-de-colaborare
Îngrijorare rusă
Noua prioritate a NATO este crearea unei „zone militare Schengen” în Europa, mutare menită să accelereze desfăşurarea trupelor în apropierea graniţelor Rusiei, a declarat anterior adjunctul ministrului rus al Apărării, generalul Alexander Fomin, citat de agenţia Tass, preluată de KARADENIZ PRESS. „Noua prioritate a conducerii militare şi politice a NATO este îmbunătăţirea infrastructurii logistice şi de transport din interiorul Europei şi crearea aşa-numitei zone militare Schengen. Obiectivul NATO este de a accelera la maximum desfăşurarea trupelor către graniţele Rusiei. A fost pusă la punct logistica necesară pentru relocarea operaţională a unor trupe suplimentare, depăşind contingentul SUA staţionat în Europa de zece ori”, a spus Fomin într-un interviu pentru publicaţia Krasnaya Zvezda, citată de mass-media internațională. Potrivit adjunctului ministrului rus al Apărării, NATO depozitează în diferite părţi ale Europei armament, muniţie şi provizii alimentare, pentru o desfăşurare rapidă a unor forţe suplimentare.
Generalul Alexander Fomin susţine că opt centre de coordonare pentru desfăşurarea contingentelor militare NATO au fost înfiinţate în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Estonia.
Capacitate extinsă
NATO îşi extinde capacitatea de reacţie la noile ameninţări de securitate, în special tensiunile cu Rusia şi tulburările din Siria şi Irak, unde Alianţa este implicată în campanii de îndepărtarea a jihadiştilor grupării extremiste Statul Islamic. NATO şi-a diminuat semnificativ structurile de comandă şi de forţe armate în ultimele decenii în urma reducerii tensiunilor după încheierea Războiului Rece.
Surse militare NATO, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS, au mai precizat că în perioada următoare miniștrii Apărării din statele NATO urmează să discute despre cheltuielile militare ale ţărilor membre și să aprobe o nouă misiune în Irak, ceea ce face crucială o mai bună colaborare pentru transportul rapid al trupelor și tehnicii între statele membre.
În ultimele luni, Alianţa Nord-Atlantică şi-a suplimentat efectivele militare în Polonia şi în ţările baltice, cu scopul declarat de a preveni un conflict. Aproximativ 4.500 de trupe NATO sunt staţionate în Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania.
Rusia şi-a manifestat în repetate rânduri îngrijorarea faţă de extinderea NATO către Est. În plus, Moscova denunță periodic instalarea elementelor antirachetă americane în România şi Polonia, susţinând că, deşi sunt prezentate ca fiind defensive, aceste sisteme pot lansa rachete de croazieră interzise prin Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF).
Relaţiile dintre Rusia şi NATO au ajuns la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după anexarea ilegală a Crimeei în 2014 şi susţinerea de către Rusia a separatiştilor din estul Ucrainei.
PESCO, susținut de majoritatea statelor NATO din Europa
În urmă cu câteva luni, liderul ţărilor Uniunii Europene, cu excepţia Danemarcei, Maltei şi Marii Britanii, au fost de accord cu planul de Cooperare Structurală Permanentă (PESCO), un proiect al cărui scop este de a intensifica activităţile de cooperare militară. Acesta are obiectivul integrării comandamentelor, entităţilor din industria militară şi structurilor operaţionale a 25 de state membre ale Uniunii Europene.
Liderii europeni au subliniat că rolul acestui proiect este acela de a completa şi nu de a concura cu NATO. La rândul său, Katie Wheelbarger, un înalt oficial de la Pentagon care se ocupă de relaţia SUA cu NATO, a declarat că Washingtonul sprijină proiectul Pesco „atâta timp cât este complementar şi nu distrage atenţia de la activităţile şi cerinţele NATO”. „Mobilitatea militară dacă este implementată corect ar funcţiona atât pentru Europa, cât şi pentru NATO”, a declarat oficialul american, adăugând: „Dar dacă nu există transparenţă deplină, dacă nu ne asigurăm că cerinţele, fie că este vorba de infrastructură sau schimbări de legislaţie în şi între ţări, nu se bazează pe cerinţele NATO, atunci vorbim de scopuri opuse”. (N.G./M.I.)
de Razvan Iorga | apr. 3, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro
Președintele prorus al R. Moldova Igor Dodon, la întâlnire pe malul Nistrului cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski în 2017
Moscova îi va aduce din nou la aceeași masă de negocieri pe cei doi lideri de la Chișinău și Tiraspol, Igor Dodon și Vadim Krasnoselski. Nu pentru ceva concret, ci doar pentru pozele oficiale și distribuirile pe rețele de socializare pentru a da o față umană legăturii scurtcircuitate dintre cele două maluri ale Nistrului de mai bine de 26 de ani.
Chiar dacă dictează totul la Tiraspol, Rusia trebuie să mențină o aparență de mediator în acest dosar pe care singură l-a creat, întreținut și exploatat politic și economic. Pe de altă parte, Dodon are nevoie, ca și locomotivă imagologică pentru PSRM, de succese, fie ele și de Facebook, pentru a rămâne în atenția publică.
Aici, Rusia exploatează acel sentiment patriotic pe care îl au moldovenii față de Transnistria. Nu atât pentru bucățica această de pământ, ci pentru jertfa și umilința pe care au primit-o în Războiul de pe Nistru din 1992. Atunci, separatiștii transnistreni nu are fi câștigat nici măcar o bătălie de onoare, dacă nu ar fi fost ajutați de militarii ruși și milițiile ucrainene și căzăcești.
Rusia știe bine acest lucru și încearcă în continuare să exploateze abil aceste sensibilități, dându-i lui Dodon mici impulsuri în a-i creat o aură de conducător veritabil. Pentru o parte bună a populației R. Moldova, regiunea separatistă transnistreană reprezintă ceva, chiar și pe cei care nu-l plac pe Dodon.
De asemenea, politica Rusiei este să întrețină un interes viu de disponibilitate la dialog între Dodon și regimul separatist, în eventualitatea scenariul pozitiv al câștigării alegerilor de către socialiști și formarea apoi a unei majorități proruse la Chișinău.
Liantul diplomatic
Artizanul noii întâlniri este chiar vicele șefului diplomației ruse Serhei Lavrov – Grigori Karasin – care a vizitat recent R. Moldova pe 21-22 martie. Vizita acestuia a avut un dublu scop, de a întâlni terenul pentru vizita reprezentantului OSCE în dosarul transnistrian, Franco Frattini și pentru a negocia o nouă întâlnire „forțată” între Dodon și Krasnoselski.
Dacă Frattini a venit la Chișinău cu o negocieri false de tip rusesc, potrivit căreora „rezolvați pachetul de opt obligații comune Berlin Plus, după care mai vorbim despre retragerea trupelor ruse, un element de noutate și condiționalitate nou impus de OSCE, „lipeala politică” dintre Dodon și Krasnoselski a venit relativ lejer pentru Karasin.
Ambii privesc Kremlinul ca pe o icoană și nu ies din cuvântul „învățătorilor de la Moscova”. Astfel, Dodon se va întâlni la finele lunii aprilie în regiunea separatistă cu liderul separatist de la Tiraspol Vadim Krasnoselski.
„Întâlnirea va avea loc pe la sfârşitul lunii aprilie a acestui an. Întrevederea bilaterală va avea loc în Transnistria, la Tighina”, a spus Krasnoselski, după ce pe 2 aprilie a mers la Moscova pentru a lua binecuvântarea politică pe acest subiect.
Anterior, ministrul afacerilor externe din regiunea separatistă transnistreană, Vitali Ignatiev a confirmat întânirea dintre cei doi. „La prima întâlnire dintre Vadim Krasnoselski și Igor Dodon, care a avut loc la Bender, pe 4 ianuarie 2017, s-a convenit asupra deblocării activității CUC. În prezent, are loc pregătirea întâlnirii la care va fi abordată tematica de menținere a păcii”, a spus Vitali Ignatiev.
Dar până se va vedea cu Krasnoselski și Dodon va merge la Moscova pentru a primi instructajul politic cuvenit, undeva pe la jumătatea lunii aprilie.
Dragoste politică cu de-a silă
Este clar că Vadim Krasnoselski va accepta noua întrevedere cu Dodon, doar împins de la spate de Moscova, în realitate acesta nedorind să asculte poveștile lui Dodon despre federalizare sau alte forme consensuale de împăcare.
Astfel, pe 21 martie, Krasnoselski, îl critica pe Igor Dodon, cum ar da dovadă de instabilitate politică, iar declarațiile acestuia sunt neclare și neadecvate.
Krasnoselski i-a amintit atunci lui Dodon că are poziții ambigue față de dosarul transnistrean. „Eu în general sunt surprins că Igor Dodon pretinde că este un preşedinte prorus. Nu văd nimic prorus în el. E acel preşedinte care pledează pentru evacuarea trupelor ruse, pentru lichidarea Transnistriei şi care a renunţat deja la ideea de federalizare şi vorbeşte deja despre un statut special pentru Transnistria”, a notat Krasnoselski la o întrevedere cu reprezentanţii structurilor de forţă, ce a avut loc la Bender.
Krasnoselski i-a amintit lui Dodon că este dezafat și că vorbește de cu totul altceva, în timp ce Transnistria se îndreaptă spre un al viitor politic.
„Nu se poate vorbi despre integrarea, federalizarea sau acordarea unui statut special Transnistriei. În baza „constituției” noi putem vorbi doar despre independența statului „republica moldovenească nistreană”. Noi nu mai luptăm pentru independență. Noi doar o susținem, deoarece deja am obținut independența „republicii moldovenești nistrene”. Noi acum tindem să obținem recunoașterea Transnistriei”, declarat Krasnoselski.
De altfel, Dodon se chinuie să negocieze măcar vânzarea electorală a acestei teme a „reîntregirii” pentru viitoarea campanie electorală din toamnă de la parlamentare. PSRM nu are prea multe în afară de așa-zisul pericol unionist și tradițiile familiale ancestrale. Dar acest mesaj nu poate decât să conserve electoratul, în timp ce Reintegrarea Transnistriei ar putea lovi coarda sensibilă a nehotărâților sau și din alte tabere.
În termeni reali, Krasnoselski nici nu ar vrea să-l vadă pe Dodon, dar insistențele Moscovei îl obligă pe liderul separatist de la Tiraspol să accepte acest compromis. Cel mai propabil, Dodon va relua retorica patriotardă, cum că el este cel care poate dialoga cu Tiraspol și va face paradă de acest lucru.
Iepurii din pălăria Moscovei
Pe de altă parte, Rusia mai urmărește și să mai disperseze din imaginea de monopol pe care actualul guvern de la Chișinău și-a creat-o pe acest dosar. Mai împinși de la spate de occidentali, mai din propria inițaitivă sau interese de business, actualul Guvern de la Chișinău a reușit să închege cel mai serios dialogul cu Tiraspol.
Cei mai critici vor afirma că este unul în care Chișinăul a cedat prea mult. Și nu vor greși cu nimic. Este adevărat, unele cedări recente ale Chișinăului sunt la limita răbdării, iar placuțele de înmatriculare care va permite circulația mașinilor cu numerele transnistrene în Europa ar putea pune capac.
Cel mai probabil, totul se va nărui și se va ajunge la status quo-ul anterior, după ce transnistrenii vor insista prea mult că nu vor să discute nici în ruptul capului o soluție politică a diferendumului. Ceea ce se va întâmpla cel mai probabil, mai devreme sau mai târziu.
Astfel, Rusia vrea cu tot dinadinsul să-l mai introducă în scena negocierilor, fie ele și de fațadă, pe Dodon. Electoratul PSRM-ului de stânga nu este tocmai cel mai inteligent și va aprecia doar imaginile date de televizinile de casă și pozele de pe contul de Facebook al președintelui.
Se va întreține cultul personalității unui președinte volubil, pe alocuri curajos, care stă la masa negocierilor cu separatiști chiar în fieful lor de peste Nistru.
Asta e tot ce contează pentru Rusia în dosarul transnistrean pentru moment, să creeze noi perdele de fum și să îi ridice cota electorală a lui Dodon și a partidului de care încă este legat ombilical – PSRM. Să creeze premizele subzistenței economice a Transnistriei cu bani europeni și bunăvoință și permisivitate de la Chișinău. Restul sunt doar detalii în toată această ecuație.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | mart. 29, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro
Șeful diplomației de la Chișinău, Tudor Ulianovschi, împreună cu omologul său rus, Serghei Lavrov, la o întâlnire în marja Conferinței anuale penru Securitate de la Munchen, februarie 2018.
În ultimul an, relația dintre Chișinău și Moscova s-a dovedit mai degrabă una sinuoasă și plină de resentimente care nu se vor opri decât în cazul unui câștig al socialiștilor în toamna acestui an la alegerile parlamentare programate pentru finele lunii noiembrie.
Intrarea în zodia nefasta s-a produs în martie 2017. Deși existau și până atunci fricțiuni latente pe dimensiunea parcursul european al R. Moldova, cazul de spionaj în favoarea Rusiei a deputatului democrat Iurie Bolboceanu a pus pe jar relația dintre cele două capitale.
Procurorii l-au încătușat atunci pe acesta sub acuzațiile cum că ar fi furnizat informaţii cu caracter social, politic şi economic unor agenți sub acoperire care lucrau pentru serviciile secrete ruse, în schimbul unor sume mari de bani, în special în valută forte. Mai exact, pentru serviciul de informații al Armatei ruse – GRU – care îl racolase prin intermediul unui diplomat rus aflat la post în Chișinău.
Bolboceanu a fost reținut atunci de procurori în flagrant, în timp ce transmitea mai multe dosare unui asistent al ataşatului militar al Ambasadei Rusiei la Chişinău, pe numele său Alksandr Gurin.
Ulterior, la un an distanța, în martie 2018, Bolboceanu a fost condamnat la 14 ani de închisoare în primă instanță. Acest caz este cu atât mai special, Bolboceanu fiind primul înalt demnitar moldovean de la proclamarea independenței R. Moldova față de URSS care primește o astfel de pedeapsă pentru trădare de patrie şi spionaj în favoarea Rusiei.
Pe fondul acestui scandal, presa de la Chișinău scria în martie 2017 despre o întâlnire a premierului Filip cu ambasadorii UE, în care acesta s-a plâns despre faptul că Rusia hărțuiește demnitarii R. Moldova cu precădere pe liderul PD, Vladimir Plahotniuc, pentru care ar fi contactat Interpolul pentru a fi pus în urmărire generală.
Preludiul unui scandal de proporții
Reținerea lui Bolboceanu în martie 2017 a fost numai preludiu a ceea ce avea să vină. În mai 2017,
autoritățile R. Moldova au declarat drept persona non-grata cinci diplomați ruși, fără a face vreo precizare despre motivele care au stat la baza deciziei, dar a fost evident că această expulzare în masă survine pe fundalul „scandalului Bolboceanu”.
În astfel de cazuri, problema este legată de desfășurarea unor activități ce exced cadrul diplomatic sau sunt incompatibile cu această poziție. De asemenea, Rusia a precizat deja printr-o serie de înalți funcționari că Moscova pregătește o reacție în contrapartidă și de altfel a expulzați și ea cinci diplomați moldoveni.
Primul care a reacționat în favoarea Moscovei a fost chiar președintele prorus Igor Dodon care a condamnat acțiunea guvernului. De altfel, purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov a declarat că îl așteaptă pe Dodon la un forum economic de la Sankt-Petersburg pentru a lămuri situația.
Însă Rusia știa foarte bine că Dodon nu are niciun fel de pârghie în această privința, scopul fiind doar să-l asmută pentru a ataca guvernarea de la Chișinău.
Ajuns în Rusia, Dodon a declarat că „de-a lungul istoriei de 25 de ani a relaţiilor dintre R.Moldova şi Rusia, nu ne-am mai aflat atât de aproape de prăpastie cum suntem acum”. „Acesta este rezultatul deciziilor iresponsabile ale Guvernului moldovean şi ale majorităţii parlamentare, luate nu în interesul cetăţenilor, ci aliniate intereselor geopolitice ale occidentalilor”, a declarat Igor Dodon pentru agenţia Tass.
După alte fricțiuni și atacuri declarative, la începutul lunii august 2017, autoritățile de la Chișinău l-au declarat persona non-grata pe vicepremierul rus Dmitri Rogozin, însărcitat de Kremlin pe relația cu Tiraspolul.
Atunci, Chișinăul l-a convocat la MAE pe ambasadorul rus Farit Muhametșin, căruia i s-a transmis indignarea legată de un interviu dat de vicepremierul rus Dmitri Rogozin postului de televiziune „Rossia 24”, în care acesta și-a permis să facă aprecieri defăimătoare la adresa Republicii Moldova și a cetățenilor săi.
Pe lângă cele declarate, mai ofensator a fost gestul pe Rogozin se pregătea să-l facă înainte de a fi declarat indizerabil pe teritoriul R. Moldova. Este vorba de dorința acestuia de a participa în regiunea separatistă transnistreană, la evenimentele dedicate împlinirii a 25 de ani de la inceputul misiunii de menținere a păcii pe Nistru.
Rogozin s-a lăudat într-o carte scrisă de el „Враг народа” (Dușmanul poporului – n.red.) că a luptat cu arma în mână împotriva moldovenilor de partea separatiștilor transnistreni în Războiul de pe Nistru din 1992.
Turbat de furie și ofensat, Rogozin a amenințat atât R. Moldova, cât și România, țară UE care nu i-a permis aterizat din cauza „listei negre” de sancțiuni pentru mai mulți cetățeni ruși după anexarea ilegală a Crimeei.
Mutarea în justiție a Moscovei
A urmat apoi condamnarea și darea în urmărire generală a lui Vladimir Plahotniuc de către tribunalul districtului Basmannii din Moscova sub acuzația că ar fi crearea unui grup criminal pentru asasinarea lui Renato Usatîi, un personaj cu legătură în lumea interlopă ruso-moldovenească și lider al „Partidului Nostru”.
Acesta a fugit în Rusia pe parcursul anului 2017, după ce a fost dat în urmărire de autoritățile moldovenești într-un caz în care este acuzat de încercarea de asasinare, la Londra, a bancherului rus Gherman Gorbunțov, cunoscut pentru afacerile de spălare a banilor negri rusești.
Cu toate acestea, Kommersant scrie că Interpol a refuzat deja Rusiei căutarea internațională a lui Plahotniuc, considerând că urmărirea penală are caracter politic. La rândul lor, autoritățile de la Chișinău au denunțat decizia tribunalului rusesc, calificând-o drept una politizată.
„Este clar că se continuă persecuția politică a lui Vlad Plahotniuc. Acesta este șantaj politic, care are loc într-un an electoral”, declara purtătorul de cuvânt al partidului, Vitalie Gămurari.
Lupta cu propagandiștii Kremlinului
A urmat apoi intrarea într-o nouă fază a disputei dintre Chișinău și Moscova. Este vorba despre obstrucționarea propagandei rusești. Cum peste 85% dintre moldoveni se informează de la televizor, mediul audio-video din R. Moldova este inundat de proprame rusești care, în marea lor majoritate, fac o propagandă mai fățișă sau mai subliminală contra Occidentului și a Ucrainei în particular.
Până în prezent, majoritatea covârșitoare a mass media din R. Moldova s-au menținut prin retransmiterea programelor de televiziune ale posturilor rusești, fapt ce inevitabil s-a răsfrânt asupra securității informaționale a R. Moldova lovită aproape natural de propaganda rusă.
Pe acest fond, guvernul democrat a profitat din plin de dorința Occidentului de a stăvili prezența rusească în spațiul informațional al R. Moldova și a recurs la așa numita „lege anti-propagandă”, care în fapt amenda Codul Audio-Vizualului din R. Moldova și nu mai permitea retransmiterea în Moldova a programelor rusești cu caracter analitic și informativ politico-militar.
Decizia a votată de Parlamentul de la Chișinău în decembrie 2017 și a intrat în vigoare în februarie 2018. Dar terenul a fost pregătit încă din vara lui 2017, de atunci de când jurnaliștilor ruși a început să le fie interzis accesul pe teritoriul R. Moldova.
Imediat după declararea lui Rogozin drept persona non-grata, nu puțin de 10 jurnaliști ruși, în marea lor majoritate, propagandiști ai Kremlinului au fost interziși în doar câteva luni. Motivele nu au fost clare din partea autorităților, mergând de la lipsa de documente până la nedeclararea motivelor reale ale vizitei. Cert este că, în special, jurnaliștii ruși au fost cei interziși la intrarea în R. Moldova.
Pe acest fond al interzicerii programelor UE și interdicția pentru jurnaliștii „de casă ai Kremlinului”, parlamentarii ruși au vociferat vehement la adresa măsurilor, argumentând că decizia Chișinăul vine să îngrădească dreptul de la informare a rusofonilor din Republica Moldova și că această măsură contravine libertăților acestora.
Pe 24 ianuarie 2018, pe acest fundal al „legii anti-propagandă”, Duma de Stat din Federația Rusă a aprobat o declarație privind neadmiterea discriminării mass-mediei rusești pe teritoriul Republicii Moldova.
Parlamentarii ruși au trecut declarația 424 de voturi în Duma de Stat.
În document se face apel către ONU, Consiliul Europei, OSCE ca aceste instituții să ia atitudine față de legea votată de parlamentarii moldoveni. De asemenea, aceștia i-au recomandat Guvernului rus să întreprindă un șir de măsuri care să asigure pe alte căi populația Moldovei accesul la emisiunile informative ale posturilor de televiziune din Federația Rusă.
Un material recent al Euronews facea referire la cum moldovenii, care vor să privească televiziunile rusești, au început să o facă cu ajutorul internetului direct pe televizoare care permit această conexiune.
Tentative eșuate de încăzire a relațiilor
După întâlnirea din 17 februarie 2018 a șefilor celor două diplomații ruse și moldovenești, Serghei Lavrov și Tudor Ulianovschi la Conferința pentru Securitate de la Munchen, se părea că relațiile dintre cele două capitale s-ar mai putea relaxa.
Anterior, în decembrie 2017, MAEIE de la Chișinău în rechemase de la postul din Moscova pe ambasadorul său, fostul socialist Andrei Neguță. Un liant al PSRM cu centrala Moscovei.
Potrivit comunicatului de presă al MAEIE de atunci, cei doi oficiali au efectuat un schimb de opinii pe marginea subiectelor de actualitate de pe agenda relațiilor bilaterale moldo-ruse, „accentuând necesitatea îmbunătățirii dialogului politic, în vederea identificării unor soluții reciproc avantajoase pentru avansarea cooperării în domenii prioritare”.
A urmat apoi, pe 20 martie vizita la Chișinău a vicelui lui Lavrov. Grigori Karasin a vorbit despre faptul că „relaţiile dintre Rusia şi Moldova s-ar fi dezvoltat anul trecut neuniform, debalansat şi asimetric. Asta, „în contrast cu întrevederile la nivel înalt, cooperarea în celelalte domenii bilaterale nu a corespuns potenţialului, inclusiv în sfera comercială şi economică”.
Karasin a refuzat să ia și întrebări din partea presei, dar a apreciat reîntoarcerea la postul de la Moscova a lui Neguță.
În fapt, Karasin s-a asigurat că vizita reprezentantului OSCE Fraco Frattini de pe 27-28 martie, se va lăsa măcar cu promisiuni de succese în rezolvarea diferendelor de pe agenda bilaterală Chișinău-Tiraspol pentru întâlnirea OSCE de la Roma din luna mai.
În schimb, Ulianovschi i-a adus aminte emisarului rus că Moldova dorește ca trupele de ocupație rusești din stânga Nistrului să plece acasă, așa cum Rusia singură s-a angajat la Summitul OSCE de la Istanbul din 1999 că le va retrage.
Solidaritate la „sancțiunile anti-rusești” în cazul Skripal
Ultimul episod al acestui an foarte dificil în relația Chișinău-Moscova se desfășoară chiar în aceste zile. R. Moldova a decis să se alăture inițiative euro-atlantice de expulzare a diplomaților ruși ca sancțiunile pentru presupusa implicare a serviciilor secrete rusesți în cazul otrăvirii unui fost ofițer de informații rus ce dezertase pentru Marea Britanie și otrăvirea mortală a acestuia și a ficei sale cu o substanță toxică.
Astfel, pe 27 martie, MAEIE de la Chișinău l-a convocat din nou pe ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametșin, căruia i-a comunicat că trei diplomai ruși trebuie să părăsească Chișinăul, ca urmare a unei decizii de solidarizare a Chișinăului cu Occidentul.
Rusia a promis măsuri de retorsiune pentru fiecare dintre aceste țări, dar cu siguranță Moldova va avea loc special în această ecuație mai largă pe care o pregătește Rusia. Acest ultim episod este un semnal clar că până după alegerile parlamentare cel puțin nimic nu se va în bine în relația de pe axa Chișinău- Moscova.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | mart. 29, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, Principal, România, Știri, Turcia, UE, UE
NATO consolidează Schengenul militar din UE
Comisia Europeană a lansat miercuri un plan de acţiune menit să faciliteze transportul de trupe şi echipamente militare în interiorul Uniunii Europene, de exemplu prin modernizarea şoselelor şi a podurilor astfel încât acestea să suporte vehicule grele, relatează DPA, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
În ultimii ani, ţările europene au revizuit situaţia structurilor militare de pe continent, în contextul tensionării relaţiilor cu Rusia și a creșterii semnificativă a numărului de soldați ai Alianțe desfășurați în statele membre din Estul Ucrainei. Mobilitatea militară a devenit o prioritate pentru NATO şi pentru 25 de state membre ale UE care au convenit asupra unei noi forme de cooperare în domeniul apărării.
UE, mai eficientă
Prin îmbunătăţirea mobilităţii militare, UE poate fi ‘mai eficientă în prevenirea crizelor şi în desfăşurarea misiunilor noastre şi mai rapidă în a reacţiona la apariţia unor provocări’, a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini.
Propunerile Comisiei Europene includ o analizare a situaţiei reţelelor rutiere şi feroviare din Europa pentru a identifica rute de transport militar adecvate şi o evaluare a actualelor controale frontaliere în vederea accelerării formalităţilor pentru personalul şi echipamentele militare, inclusiv pentru bunuri periculoase.
Fonduri europene pentru infrastructură
Multe dintre podurile rutiere din UE nu au fost proiectate pentru a putea suporta greutatea sau înălţimea vehiculelor militare supradimensionate, în timp ce infrastructura feroviară nu dispune de suficientă capacitate de încărcare pentru uz militar, a explicat miercuri executivul UE.
Conform propunerilor Comisiei Europene, care urmează să fie supuse aprobării Consiliului, în urma analizei în 2019 urmează să fie anunţată lista obiectivelor de infrastructură a căror modernizare este cea mai urgentă şi fondurile aferente necesare.
Axa NATO-UE
Noile propuneri ale CE au fost prezentate la aproape o lună după ce NATO a aprobat crearea unui nou centru de comandă care să sprijine mişcările rapide de trupe ale ţărilor aliate în interiorul Europei.
Ministrul german al apărării Ursula von der Leyen a descris structura NATO drept un sistem militar ‘Schengen’ pentru Europa, cu referire la spaţiul european de liberă circulaţie. „Vrem să introducem ceva asemănător cu un Schengen militar în Europa, care ar permite mişcarea rapidă şi directă (a trupelor – n.r.), fără mare birocraţie şi cu o viteză mai mare”, a spus von der Leyen. Germania s-a oferit să găzduiască centrul de comandă pentru acest sistem, a adăugat ea, precizând că ţara sa „nu doar că, geografic, este în inima Europei, dar are şi o mare experienţă logistică şi de sprijin”.
Îngrijorare rusă
Noua prioritate a NATO este crearea unei „zone militare Schengen” în Europa, mutare menită să accelereze desfăşurarea trupelor în apropierea graniţelor Rusiei, a declarat anterior adjunctul ministrului rus al Apărării, generalul Alexander Fomin, citat de agenţia Tass, preluată de KARADENIZ PRESS. „Noua prioritate a conducerii militare şi politice a NATO este îmbunătăţirea infrastructurii logistice şi de transport din interiorul Europei şi crearea aşa-numitei zone militare Schengen. Obiectivul NATO este de a accelera la maximum desfăşurarea trupelor către graniţele Rusiei. A fost pusă la punct logistica necesară pentru relocarea operaţională a unor trupe suplimentare, depăşind contingentul SUA staţionat în Europa de zece ori”, a spus Fomin într-un interviu pentru publicaţia Krasnaya Zvezda, citată de mass-media internațională. Potrivit adjunctului ministrului rus al Apărării, NATO depozitează în diferite părţi ale Europei armament, muniţie şi provizii alimentare, pentru o desfăşurare rapidă a unor forţe suplimentare.
Generalul Alexander Fomin susţine că opt centre de coordonare pentru desfăşurarea contingentelor militare NATO au fost înfiinţate în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Estonia.
Capacitate extinsă
NATO îşi extinde capacitatea de reacţie la noile ameninţări de securitate, în special tensiunile cu Rusia şi tulburările din Siria şi Irak, unde Alianţa este implicată în campanii de îndepărtarea a jihadiştilor grupării extremiste Statul Islamic. NATO şi-a diminuat semnificativ structurile de comandă şi de forţe armate în ultimele decenii în urma reducerii tensiunilor după încheierea Războiului Rece.
Surse militare NATO, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS, au mai precizat că în perioada următoare miniștrii Apărării din statele NATO urmează să discute despre cheltuielile militare ale ţărilor membre și să aprobe o nouă misiune în Irak, ceea ce face crucială o mai bună colaborare pentru transportul rapid al trupelor și tehnicii între statele membre.
În ultimele luni, Alianţa Nord-Atlantică şi-a suplimentat efectivele militare în Polonia şi în ţările baltice, cu scopul declarat de a preveni un conflict. Aproximativ 4.500 de trupe NATO sunt staţionate în Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania.
Rusia şi-a manifestat în repetate rânduri îngrijorarea faţă de extinderea NATO către Est. În plus, Moscova denunță periodic instalarea elementelor antirachetă americane în România şi Polonia, susţinând că, deşi sunt prezentate ca fiind defensive, aceste sisteme pot lansa rachete de croazieră interzise prin Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF).
Relaţiile dintre Rusia şi NATO au ajuns la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după anexarea ilegală a Crimeei în 2014 şi susţinerea de către Rusia a separatiştilor din estul Ucrainei.
PESCO, susținut de majoritatea statelor NATO din Europa
În urmă cu câteva luni, liderul ţărilor Uniunii Europene, cu excepţia Danemarcei, Maltei şi Marii Britanii, au fost de accord cu planul de Cooperare Structurală Permanentă (PESCO), un proiect al cărui scop este de a intensifica activităţile de cooperare militară. Acesta are obiectivul integrării comandamentelor, entităţilor din industria militară şi structurilor operaţionale a 25 de state membre ale Uniunii Europene.
Liderii europeni au subliniat că rolul acestui proiect este acela de a completa şi nu de a concura cu NATO. La rândul său, Katie Wheelbarger, un înalt oficial de la Pentagon care se ocupă de relaţia SUA cu NATO, a declarat că Washingtonul sprijină proiectul Pesco „atâta timp cât este complementar şi nu distrage atenţia de la activităţile şi cerinţele NATO”. „Mobilitatea militară dacă este implementată corect ar funcţiona atât pentru Europa, cât şi pentru NATO”, a declarat oficialul american, adăugând: „Dar dacă nu există transparenţă deplină, dacă nu ne asigurăm că cerinţele, fie că este vorba de infrastructură sau schimbări de legislaţie în şi între ţări, nu se bazează pe cerinţele NATO, atunci vorbim de scopuri opuse”. (M.A.B./M.I.)
