Parlamentul European demarează ratificarea unui nou acord cu Armenia. Lupta anticorupție și libertatea presei, printre solicitările Legislativului european. Erevanul rămâne credincios Moscovei și Uniunii Eurasiatice

Parlamentul European demarează ratificarea unui nou acord cu Armenia. Lupta anticorupție și libertatea presei, printre solicitările Legislativului european. Erevanul rămâne credincios Moscovei și Uniunii Eurasiatice

Parlamentul-European-relansează-relațiile-blocului-comunitar-cu-Armenia

Parlamentul-European-relansează-relațiile-blocului-comunitar-cu-Armenia

Parlamentul European a dat undă verde ratificarii acordului privind parteneriatul global și extins între Armenia și UE, relatează mass-media internațională, preluată de KARADENIZ PRESS, citând un comunicat al Legislativului european. Conform sursei citate, în favoarea deciziei au votat 573 de deputați, împotriva 50 de parlamentari, iar 40 s-au abținut.

Solicitări dure

Acordul este un instrument de promovare a reformelor interne și punerea în aplicare a acestora, în conformitate cu o rezoluție separată, aprobată cu o mare majoritate de voturi. Deputații UE cer Armeniei să facă progrese semnificative în desfășurarea alegerilor, independența sistemului judiciar, lupta împotriva corupției, spălării banilor, combaterea evaziunii fiscale, a abuzului de control din partea oligarhiilor și a libertății presei.

Acordul deschide calea pentru un dialog politic mai profund între UE și Armenia, extinde domeniul de aplicare al cooperării economice și oferă noi oportunități pentru legături mai strânse în domeniile energiei, transportului, infrastructurii, mediului, comerțului, educației și în alte sectoare.

Punerea în aplicare efectivă a acestor reforme cheie pot deschide perspective noi de cooperare, inclusiv deschiderea unui dialog privind liberalizarea regimului de vize, spun deputații europeni.

Negocieri prelungite

În 2013, Armenia a încheiat negocierile cu UE privind Acordul de asociere, inclusiv zona de liber schimb, dar, în același an, sub presiunea Rusiei, si-a schimbat radical cursul și a refuzat să semneze acordul de asociere. Totodata, Erevanul a intrat în Uniunea Vamală de sub conducerea Rusiei, reformata ulterior în Uniunea Economica Eurasiatică.

În 2015, Armenia a început noi negocieri pentru un alt acord privind relațiile politice cu UE, fără partea economică și a semnat acordul de parteneriat cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului  „Parteneriatului Estic“ din noiembrie anul trecut.

Relații strategice

Anterior, premierul armean, Nikol Pashinyan, care ocupă funcția din luna mai 2018, l-a asigurat, în cadrul primei sale vizite de la alegerea sa în funcția de premier, pe liderul rus Vladimir Putin de importanţa strategică a relaţiilor dintre Moscova şi Erevan. Ulterior, Nikol Pashinyan a efectuat mai multe vizite în Federația Rusă, subliniind permanent importanța acestor relații pentru guvernul de la Erevan. ”Există o relaţie strategică şi o alianţă între Armenia şi Rusia”, a declarat premierul armean în marja summit-ului de la Soci al Uniunii Economice Euroasiatice, din care fac parte cele două ţări, alături de alte state din fosta URSS. ”Vă asigur că în această chestiune există în Armenia un consens şi că nimeni nu se va îndoi vreodată de importanţa strategică a relaţiilor ruso-armene”, a afirmat Pashinyan.

El a salutat apoi poziţia echilibrată a Rusiei în timpul manifestaţiilor antiguvernamentale din Armenia, ce au dus la demisia fostului premier Serzh Sargsyan, care a fost de asemenea preşedinte al ţării între 2008 şi 2018.

”Vă doresc să reuşiţi în calitate de şef de guvern”, a declarat la rândul său Putin, calificând Armenia drept ”cel mai apropiat aliat şi un partener în regiune” pentru Rusia.

Accept tacit rus

După ce a condus timp de trei săptămâni o amplă mişcare de contestare, ce viza Partidul Republican de la putere şi pe fostul preşedinte Serzh Sargsyan, Nikol Pashinyan a fost ales pe 8 mai premier al Armeniei.

Pashinyan a avut grijă să menajeze aliatul său tradiţional, care este Rusia, şi a subliniat de mai multe ori că alianţa cu Moscova va rămâne pentru el o axă esenţială a politicii armene.

Pe parcursul acestei crize, Rusia a stat deoparte şi a adoptat o atitudine neutră, consideră experții, în contrast cu obişnuita sa neîncredere faţă de orice contestare populară susceptibilă de a aduce la putere într-o fostă republică sovietică lideri ostili faţă de Kremlin.

Bomba Nagorno- Karabah

Importanța relațiilor militare, politice și economice cu Federația Rusă pentru Erevan a fost subliniată și în timpul unei recente vizite a premierului Pashinyan în Nagorno- Karabah, o regiune contestată, pe care Armenia şi Azerbaidjanul şi-o dispută de peste un sfert de secol, război soldat cu 30.000 de morţi şi sute de mii de refugiaţi.

Pashinyan a dat asigurări că ”este dispus pentru continuarea discuţiilor într-o atmosferă de calm” pe tema Nagorno-Karabah, în cursul unei conferinţe de presă ce a avut loc la încheierea unei întâlniri cu Bako Sahakyan, preşedintele regiunii separatiste din Azerbaidjan populată în majoritate de armeni, aflată în centrul unui conflict de peste 25 de ani între Armenia şi Azerbaidjanul vecin.

Recurgerea la forţă pentru soluţionarea problemei privind Nagorno-Karabah ”trebuie exclusă”, a mai declarat şeful guvernului armean. Erevanul, a explicat Nikol Pashinyan, ”susţine în întregime dreptul la autodeterminare al poporului” din regiune, referindu-se la demersurile autorităților locale de a obține recunoașterea independenței.

Conflict zbuciumat

Cu populaţie majoritar armeană, regiunea Nagorno-Karabah, susţinută de Armenia, și-a declarat independeța la începutul anilor 1990, dar este în continuare considerată pe plan internaţional ca făcând parte din Azerbaidjan.

În 1994 a fost încheiat un armistiţiu, cu medierea părții ruse, după un război soldat cu 30.000 de morţi şi sute de mii de refugiaţi. Nu a fost semnat nici un tratat de pace între Armenia şi Azerbaidjan, două foste republici sovietice, şi constant au loc confruntări.
În aprilie 2016, cel puţin 110 persoane – civili şi militari din cele două tabere – au fost ucise în cele mai grave violenţe începând din 1994. Un nou armistiţiu a fost semnat la Moscova între beligeranţi, dar lupte sporadice au loc în continuare de-a lungul liniei de demarcaţie.

Franţa, SUA şi Rusia coprezidează ”Grupul de la Minsk”, care are ca misiune – sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) – găsirea unei soluţii paşnice la conflict.

Cursa înarmărilor dintre Erevan și Baku a adus beneficii economice Federației Ruse, care a furnizat, în ultimii ani, sisteme de armament performante ambelor părți în valoare de câteva miliarde de USD. Concomitent, Kremlinul controlează părți importante din economia statului armean, iar peste un milion de armeni muncesc în Federația Rusă. (M.B.)

Share our work
Anomia românească și precursorii unei dictaturi incipiente de inspirație Moscova – Budapesta – Ankara

Anomia românească și precursorii unei dictaturi incipiente de inspirație Moscova – Budapesta – Ankara

Protestele de la București împotriva modificărilor legislative

Protestele de la București împotriva modificărilor legislative

Românii au avut parte de dictatura carlistă, dictatura antonesciană și dictatura comunistă. Aproape jumătate de secol de dictatură, în România modernă. Bineînțeles, analizând din perspectivă actuală, perioadele anterioare dictaturilor enumerate nu pot fi numite democratice.

Însă, cu atât mai grav este ce se întâmplă acum, după aproximativ trei decenii de democrație „originală”, chiar sub ochii celor care nu au renunțat încă să mai gândească. Aparent, românii manifestă un nesaț patologic în ceea ce privește dictatura, un apetit pantagruelic de a le fi călcate în picioare drepturile și libertățile.

Nu este nicio surpriză faptul că neo-dictatura începe să prindă rădăcini adânci într-o Românie caracterizată prin anomie, generată de golirea Țării de vârfuri și valori. Emigrația a atins cote alarmante și, atunci când vorbim de vârfuri, se au în vedere nu numai intelectuali sau oameni cu studii superioare, ci și specialiști din domenii diverse, oameni cu experiență și competență, oameni dispuși să muncească, dar care așteaptă ca munca lor să le fie răsplătită pe măsură.

Din păcate, avem toate elementele care sugerează că, de la „democrație originală”, România alunecă vertiginos pe panta unei „dictaturi neoriginale”, cu micelii care duc de la Moscova, la Ankara și Budapesta, și de la Budapesta, la Moscova și Ankara și tot așa. Și, ca „după ploaie”, se ițesc ciupercile decidente care au mucegăit Parlamentul României, devenit cea mai puturoasă turbărie de salvgardare a infractorilor.

Parlamentul ilegal, sanctuarul infractorilor

Prin Referendum, alegătorii români au decis reducerea numărului de parlamentari, la 300. Parlamentarii au recurs la „micțiune cu boltă” pe voința cetățenilor. În momentul de față, avem un număr dublu de parlamentari, față de ce s-a decis. Și, ce să vezi, majoritatea alcătuiesc aceeași mocirlă, indiferent de „partide” sau „viziuni politice”.

Nu contează partidul, nu contează „doctrina” (ha-ha-ha-ha)! Contează doar interesul personal, furtul din banii contribuabililor!

Și, cel mai important, contează să fie ei capabili să își voteze legi care să îi exonereze de infracțiunile (pasibile de pedepse cu detenție și recuperare a prejudiciului) de care s-ar face vinovați și pentru care sunt cercetați sau judecați.

ONG-urile, ilegale – „Antiromânismul”, modalitate de a închide gura cetățenilor liberi

Așa că nu trebuie să ne mirăm că Dictatorii Putin și Erdogan au fost luați drept modele pentru „patriotismul” lor și pentru „regimul ferm necesar și în România”. Ce să vezi – pentru scato-goarnele mediatice, gen Antena 3 și alte fose septice – ăsta este viitorul României!

Regimurile dictatoriale din Rusia, Turcia și Ungaria au pornit o adevărată prigoană a tot ce înseamnă ONG (Organizație Non-Guvernamentală), sub pretextul că reprezintă interesele unor state străine și inamice, când, de fapt, încearcă să elimine singura opoziție adevărată și credibilă, societatea civilă.

Recent, după model rusesc și maghiar, s-a introdus în dezbaterea Parlamentului infractorilor români  un proiect aberant de Lege: „Legea împotriva antiromânismului”!. Pedepse cu închisoarea și condamnări penale pe bandă rulantă. De fapt, un un instrument jegos de manipulare și eliminare a tot ceea ce înseamnă opoziție civică, față de abuzurile evidente ale slugilor Moscovei.

Avem de a face cu „poluția nocturnă” a lui Liviu Dragnea, un malahist politic excitat de Putin, Erdogan și Viktor Orban.

Marius-Alin BÂTCĂ

Share our work
Erdogan nu extinde starea de urgență în Turcia

Erdogan nu extinde starea de urgență în Turcia

Liderul turc, Recep Tayyip Erdogan, sigur de dominația politică absolută, nu prelungește starea de urgență

Liderul turc, Recep Tayyip Erdogan, sigur de dominația politică absolută, nu prelungește starea de urgență

Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi partenerul său de alianţă guvernamentală Devlet Bahceli, liderul partidului Mişcarea Naţionalistă (MHP), au convenit să nu extindă starea de urgenţă după expirarea actualului termen de trei luni în iulie, a anunţat ziarul proguvernamental Sabah, citat de Agerpres, preluată de KARADENIZ PRESS. Starea de urgenţă a fost instituită după puciul eşuat în iulie 2016 şi a fost prelungită la fiecare trei luni de atunci. Erdogan declarase anterior că va ridica starea de urgenţă dacă va câştiga alegerile prezidenţiale din 24 iunie.

Victorie deplină

Preşedintele turc a fost reales cu 53% din voturi la prezidenţialele de duminica trecută pentru un mandat până în 2023, dar beneficiind de acum încolo de puteri executive sporite, pe care turcii le-au votat la referendumul de anul trecut.
Anunţul privind decizia preşedintelui turc de a nu prelungi starea de urgenţă intervine după întâlnirea pe care Erdogan a avut-o miercuri după-amiază cu partenerul său de alianţă, Devlet Bahceli. Potrivit publicaţiei, Erdogan ar putea oferi posturi MHP în cabinetul său, recompensând sprijinul acestui partid pentru formaţiunea sa, Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP, dreapta/conservator) în parlament.

Motive politice

Erdogan a fost acuzat de opozanții săi de faptul că folosește starea de urgență pentru anihilarea opoziției. Starea de urgenţă le permite lui Erdogan şi guvernului turc să ocolească parlamentul în adoptarea noilor legi şi le permite să suspende drepturi şi libertăţi civice.
În schimb, autoritățile actuale de la Ankara susţin că au nevoie de această măsură pentru a preveni ameninţările la adresa securităţii ţării.

Raport critic

Într-un raport extrem de critic la adresa Turciei, publicat acum câteva săptămâni de Comisia Europeană, Ankara este acuzată de reprimări masive şi disproporţionate în urma tentativei eşuate de puci din iulie 2016. Documentul avertizează că anii de progrese spre atingerea standardelor europene în materie de drepturi ale omului, libertate de exprimare şi stat de drept sunt pe cale de a fi pierduţi şi că Turcia a înregistrat o slăbire a democraţiei odată cu întărirea puterilor prezidenţiale.
Documentul cerea de asemenea Ankarei să ridice starea de urgenţă care le permite preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi guvernului său să ocolească parlamentul în adoptarea de noi legi şi să suspende drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Raportul CE aminteşte că, de la introducerea stării de urgenţă, peste 150.000 de persoane au fost arestate, 78.000 încarcerate şi 110.000 de funcţionari publici au fost demişi. Potrivit autorităţilor turce, în jur de 40.000 dintre aceştia au fost repuşi în funcţii.
Turcia a început negocieri de aderare la UE în 2005, la 18 ani de la momentul depunerii cererii. După ce o serie de probleme, mai ales cea a Ciprului şi opoziţia Germaniei şi Franţei faţă de o aderare a Turciei, au încetinit negocierile, acestea au intrat în blocaj din 2016. (M.B.)

Share our work
ANALIZĂ: „Victoria” Moldovei la ONU lasă Rusia la fel de inflexibilă

ANALIZĂ: „Victoria” Moldovei la ONU lasă Rusia la fel de inflexibilă

Un tanc transnistrean defilează în timpul paradei de Ziua Victoriei, 9 mai, în centrul Tiraspolului

Adunarea Generală a ONU a susținut, vinerea trecută, o rezoluție a R. Moldova care cere Rusiei să-și retragă trupele din Transnistria, însă obținerea unei respectări din partea Moscovei este o altă chestiune. După ce Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care impune retragerea imediată a trupelor rusești din regiunea separatistă a Transnistriei, experții declară că există puține șanse ca Moscova să se conformeze de fapt, scrie portalul de limbă engleză Balkan Insight, într-o amplă analiză privind rezoluția recentă adoptată la ONU și efectele sale, preluată de EvZ Moldova. 

Cu toate acestea, ei spun că rezoluția a făcut cel puțin vizibil dosarul transnistrean la nivel internațional – chiar dacă nu obligă Rusia să ia măsuri.

Guvernul Republicii Moldova a declarat victoria diplomatică la 22 iunie, când Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția pe care a depus-o cu 65 de voturi în favoarea sa, dar 86 de abțineri. Rezoluția nu este obligatorie.

Votul a venit la 26 de ani după ce Moscova a trimis forțe de menținere a păcii pentru a pune capăt luptelor dintre separatiștii pro-ruși și forțele moldovenești.

Au urmat ani de negocieri fără rezultat și refuzul Rusiei de a renunța la regiunea separatistă, situată strategic între Moldova și Ucraina.

Este o primă rezoluție, după o perioadă foarte lungă de vreme, în care țările GUAM (Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică – n.r.) nu au reușit să obțină niciun fel de declarații susține de grupuri importante de țări în cadrul ONU în privința conflictelor de pe teritoriul lor”, a declarat pentru BIRN Igor Munteanu, director al think tank-ului IDIS Viitorul din Chișinău.

Rezoluția urmează deteriorii relațiilor

Republica Moldova a depus rezoluția în octombrie 2017, după ce Curtea Constituțională a țării a decis în luna mai a aceluiași an că principiul constituțional al neutralității din Republica Moldova interzice prezența „trupelor de ocupație” pe teritoriul său.

Vedere din centrul Tiraspolului. EPA

De asemenea, prezentarea rezoluției a intervenit și deoarece relațiile diplomatice ale Chișinăului cu Moscova au devenit tot mai abrazive.

Guvernul pro-occidental al fostei republici sovietice a interzis funcționarilor să călătorească la Moscova după ce mai mulți anchetatori ai unei scheme de spălare a banilor au declarat că au fost hărțuiți când au intrat în Rusia la aeroportul din Moscova.

În luna mai 2017, Republica Moldova a expulzat cinci diplomați ruși, acuzând unii de spionaj.

În august 2017, Moldova a refuzat intrarea în funcția de viceprim-ministru rus Dmitri Rogozin, care urma să se întâlnească cu președintele pro-rus al țării, Igor Dodon, înainte de a pleca în Transnistria pentru a sărbători aniversarea misiunii ruse de menținere a păcii împreună cu autoritățile separatiste .

„Rezoluția pe care tocmai a adoptat-o consolidează hotărârea Republicii Moldova de a-și continua eforturile pentru a asigura retragerea completă și necondiționată a forțelor rusești de pe teritoriul său și ne întărește convingerea că această cauză a noastră este dreaptă și legitimă”, a declarat ministrul de externe al Republicii Moldova, Tudor Ulianovschi, pe 22 iunie, la Adunarea Generală a ONU.

„Astăzi este o zi minunată pentru poporul Republicii Moldova, care și-a recăpătat încrederea că comunitatea internațională stă lângă noi și că se poate face dreptate”, a adăugat el.

Având drept co-autor Canada, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, România și Ucraina, rezoluția solicită țărilor membre ale ONU să îndemne Rusia să „completeze ordonat, necondiționat și fără întârziere retragerea Grupului operațional rus al forțelor ruse”, astfel încât să respecte angajamentul său convenit la Summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, dar și Carta ONU.

Cu toate acestea, deși 65 de state membre au sprijinit rezoluția și doar 15 au votat împotrivă, majoritatea țărilor, 86, s-au abținut.

Surse diplomatice au declarat pentru BIRN că majoritatea țărilor nu au fost de acord să aducă problema la New York și că au dorit ca negocierile pentru soluționarea conflictelor să continue sub auspiciile OSCE în actualul format „5 + 2”.

„UE reamintește că respectarea neutralității Republicii Moldova este un element-cheie care contribuie la eforturile de soluționare pașnică a conflictului transnistrean”, a declarat o declarație a delegației UE la ONU.

Acesta a adăugat că țările candidate Turcia, Macedonia, Muntenegru și Albania, precum și Ucraina și Georgia au susținut acest punct de vedere, în timp ce UE consideră că negocierile sub patronajul OSCE în formatul 5 + 2 sunt esențiale pentru orice rezolvare.

Negocierile nu reușesc să ajungă la nimic semnificativ

Rusia are staționate 440 de militari de menținere a păcii în Transnistria. Cu toate acestea, are în componență și Grupul Operațional al Trupelor Rusiei (GOTR) din regiunea transnistreană a Moldovei, ceea ce rămâne vechea Armată a Armatei a 14-a, aproximativ 1.200 de militari, recrutați în principal de localnici care au pașapoarte rusești.

Combinate cele două forțe, Moscova dține circa 2.000 de militari în Transnistria, staționați acolo de când un armistițiu din 1992 a pus capăt războiului dintre separatiștii pro-ruși și militarii moldoveni.

Moscova a promis să își retragă forțele la un summit al OSCE din 1999, dar nu a făcut-o niciodată.

Mai multe încercări diplomatice de soluționare a conflictului au eșuat de-a lungul anilor, inclusiv un proiect de transformare a Moldovei într-o federație în 2004.

În februarie 2011 au început la Viena așa-numitele discuții de 5 + 2, care implică Transnistria, Moldova, Ucraina, Rusia și OSCE – precum și SUA și UE ca observatori externi.

Dar discuțiile au rămas blocate în legătură cu refuzul părților implicate de a face compromisuri.

În martie, Franco Frattini, Reprezentantul Special al OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, a declarat că odată ce Moldova ar fi recunoscut numerele de vehicule ale Transnistriei, OSCE ar putea să deschidă discuții cu Moscova despre retragerea trupelor.

Chișinăul și Tiraspolul au semnat ceea ce a numit Frattini un „acord istoric” la 30 mai.

Moldova a acceptat să permită autovehiculelor aparținând rezidenților transnistreni să părăsească teritoriul Republicii Moldova dacă au obținut plăcuțe de înmatriculare neutre începând cu 1 septembrie; până la sfârșitul lunii iunie, vor fi restabilite legăturile telefonice între cele două maluri ale Nistrului.

Cu toate acestea, guvernul separat de la Tiraspol și patronii săi de la Moscova au condamnat de atunci rezoluția ONU ca fiind un atac asupra procesului de pace.

„Adoptarea rezoluției ar putea submina progresele fragile care au avut loc în ultimele luni pe calea reglementării transnistrene”, a declarat ministrul rus de Externe la 23 iunie.

„Această acțiune este distructivă, deoarece are drept scop subminarea fundamentelor operațiunii de menținere a păcii în Transnistria. Este bine cunoscut faptul că partea moldovenească a lucrat mult timp împotriva operațiunii de menținere a păcii „, a declarat ministrul de externe al entității nerecunoscute, Vitali Ignatiev, într-un comunicat de presă.

Nimeni nu se așteaptă ca Moscova să se conformeze

Specialistul pe probleme de securitate, Rosian Vasiloi, a declarat că nimeni nu se așteaptă ca Rusia să se retragă din Transnistria pe baza rezoluției ONU adoptată la 22 iunie.

El remarcă faptul că Moscova nu și-a retras trupele din alte regiuni separatiste, unde păstrează conflicte „înghețate”, cum ar fi Abhazia și Osetia de Sud, în Georgia.

Nici nu a ținut seama de trei rezoluții ale ONU adoptate până în prezent cu privire la Ucraina.

„Federația Rusă va face ceea ce a făcut până acum, ignorând angajamentele internaționale pe care le-a făcut, începând cu Summitul OSCE de la Istanbul din 1999 și apoi de Porto în 2002”, a prezis Vasiloi.

„Este important să vedem dacă Moldova va lua și alte măsuri concrete”, a adăugat el.

Vasiloi a remarcat, de asemenea, ambiguitatea textului rezoluției, care nu clarifică dacă trupele rusești sunt „străine” sau „trupe de ocupație” pe teritoriul Republicii Moldova; hotărârea Curții Constituționale a Moldovei se referă la „trupele de ocupație”, observa el.

La rândul său, Igor Munteanu a mai spus că documentul ar fi putut fi mai bine pregătit de diplomații moldoveni pentru a include rolul Rusiei „în menținerea și formarea interoperabilității cu forțele militare loiale Tiraspolului”.

În cursul anului 2017, trupele rusești și transnistrene au organizat peste 200 de exerciții militare comune care au fost în mod evident menite să alarmeze Chișinăul și să-l țină în tensiune.

„Ei vor șantaja economic, vor chema ambasadorul Republicii Moldova pentru clarificări, vor emite avertismente prin Duma și vor încerca să agite minoritățile naționale [în Moldova] … Acesta este intrumentarul lor obișnuit”, a concluzionat Igor Munteanu.

Ministerul rus de Externe a convocat deja ambasadorul Republicii Moldova la Moscova pentru o explicație pe 25 iunie.

BIRN a contactat ministerele de externe ale R. Moldova și Rusiei, dar nu a primit niciun răspuns la întrebările pe această temă până la data publicării materialul.

Materialul a fost tradus și adaptat după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight, semnată de Mădălin Necșuțu și Ana Maria Luca

Photo: Balkan Insight/EPA

Share our work
Macedonia, obiectiv strategic al summit-ului NATO. Stoltenberg, „absolut convins de capacitatea Europei şi a SUA de a rămâne unite în timpul summitului”. Dughin, guru geopolitic al lui Putin debarcă în Balcani

Macedonia, obiectiv strategic al summit-ului NATO. Stoltenberg, „absolut convins de capacitatea Europei şi a SUA de a rămâne unite în timpul summitului”. Dughin, guru geopolitic al lui Putin debarcă în Balcani

Macedonia, noul teatru de război ideologic NATO-Rusia

Macedonia, noul teatru de război ideologic NATO-Rusia

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, şi-a exprimat joi speranţa că la summitul NATO, care va avea loc în 11-12 iulie, la Bruxelles, va fi luată decizia de a începe negocierile în vederea acceptării Macedoniei ca membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, relatează mass-media internațională, preluată de KARADENIZ PRESS. Declarația a fost făcută de Stoltenberg la sosirea la summitul Uniunii Europene ce are pe agendă şi apărarea europeană. La summit-ul UE27, liderii europeni se reunesc la Bratislava pentru a discuta viitorul Uniunii, fără Marea Britanie, primul mare summit comunitar în acest format.

Declarații cu repetiție

Este pentru a doua oară în tot atâtea săptămâni când înaltul oficial al NATO face astfel de afirmații, Jens Stoltenberg declarând într-un interviu acordat reţelei franceze de televiziune France24 că demararea negocierilor va avea loc „graţie acordului la care (n.r.-Macedonia) a ajuns cu Grecia cu privire la noua sa denumire”. Totodată Jens Stoltenberg s-a arătat convins că liderii ţărilor-membre NATO pot şi vor da dovadă de unitate la reuniune, în ciuda divergenţelor dintre ei. „Sunt absolut convins de capacitatea Europei şi a Statelor Unite ale Americii de a rămâne unite în timpul summitului, în ciuda divergenţelor importante dintre ele şi să arate importanţa legăturii transatlantice”, a declarat Stoltenberg în cadrul interviului.

NATO vrea să se extindă în Balcani

NATO vrea să se extindă în Balcani

Opoziție internă

La rândul cău, preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov, a refuzat marţi să semneze acordul în vederea schimbării numelui ţării, care ar rezolva disputa cu Grecia, calificându-l drept „act criminal” care încalcă textul Constituţiei. Refuzul preşedintelui de a semna este puţin probabil să blocheze acordul propriu-zis: este de aşteptat ca parlamentul să anuleze acest veto cu o simplă majoritate, printr-un al doilea vot.
Reamintim că în această luna aceasta, miniştrii de externe grec şi macedonean au convenit asupra redenumirii acestei mici republici ex-iugoslave în „Republica Macedonia de Nord”, soluţionând astfel o dispută veche de decenii care a blocat aderarea Macedoniei la Uniunea Europeană (UE) şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
Parlamentul macedonean a ratificat acordul săptămâna trecută, însă, într-un comunicat citat de agenţia de presă MIA, Ivanov a declarat că „nu are mandatul pentru a semna acordul”, care „încalcă textul Constituţiei şi face Macedonia dependentă de o parte terţă, de Grecia”.

Act criminal

Cu toate acestea, afirmaţiile dure ale lui Ivanov constituie un semn al mizelor politice înalte din această problemă care alimentează pasiuni atât printre macedoneni, cât şi printre greci, şi ar putea semnala viitoare probleme pentru guvern, care mai trebuie să amendeze Constituţia şi care s-a angajat să supună schimbarea numelui unui vot la referendum.
„Implementarea acestui acord va avea implicaţii legale şi din acest motiv el constituie un act criminal”, a declarat Ivanov.
Premierul macedonean Zoran Zaev a spus că va demisiona în cazul în care acordul nu va primi susţinerea populaţiei în cadrul referendumului promis. „Macedonia nu are un plan B”, a declarat Zaev la 1TV.
Numele Macedoniei a dus la o dispută cu Grecia după ce aceasta dintâi a devenit independentă în urma destrămării Iugoslaviei, la începutul anilor 1990. O provincie a Greciei se numeşte de asemenea Macedonia, iar mulţi greci consideră numele ca o revendicare a teritoriului lor.
Grecia a blocat aderarea Macedoniei la UE şi NATO şi a cerut ca aceasta să adere la ONU sub denumirea de „Fosta Republică Iugoslavă Macedonia”. Naţionalişti atât din Grecia, cât şi din Macedonia se opun în continuare acordului, care mai trebuie aprobat şi de parlamentul grec.

NATO, deziderat geopolitic pentru autoritățile de la Skopje

NATO, deziderat geopolitic pentru autoritățile de la Skopje

Raport alarmant

Un recent raport al serviciilor de contrainformații de la Skopje, UBK, prezentat la o conferință din orașul Tetovo, avertizează asupra pericolului la adresa securității fostului stat iugoslav reprezentată de către organizațiile nonguvernamentale din Macedonia și exterior, care promovează linia ideologică euroasiatică. Exponentul principal al acestei doctrine, Alexandr Dughin, a efectuat în luna martie 2018 o vizită la Skopje, vizită interpretată ca o acțiune agresivă de majoritatea politicienilor pro-europeni din statul balcanic.
Serviciile secrete de la Skopje semnalează regulat acțiunile Federației Ruse de blocare a aderării Macedoniei la NATO și UE prin influențarea mediilor politice și ong din fosta republică iugoslavă. Sursele citată au recomandat interzicerea intrării în Macedonia a lui Alexandr Dughin și apropiatului acestuia, analistul rus Leonid Savin, implicat în activitățile centrului de cercetări Katehon, finanțat de oligarhul rus Konstantin Malofeev. Un apropiat al lui Putin, Malofeev este frecvent acuzat de finanțarea separatiștilor ruși din Donbass, precum și a altor proiecte politice radicale de dreapta din state ale UE.

Dughin, așteptat la Skopje

La invitația controversatului politician de la Skopje, Ljube Boškoski (cunoscut și sub numele de Brat Ljube/fratele Ljube), președintele micului partid radical Uniți pentru Macedonia, politologul Alexandr Dughin va efectua în următoarele săptămâni o vizită în Macedonia pentru a participa la lansarea unei platforme a societății civile din fosta republică iugoslavă care să militeze împotriva aderării la NATO. În cadrul vizitei, Alexandr Dughin va ține mai multe conferințe la Skopje, Ohrid și Bitola.
Ljube Boškoski, fost ministru de interne în perioada 1998-2002, este o persoană controversată chiar și pentru regiunea balcanică, fiind acuzat de crime de război (ulterior achitat), evaziune fiscală, finanțări ilegale și alte fapte penale, pentru care a și stat la închisoare, el și apropiații săi considerând că aceasta a fost o condamnare politică. Un adept al unei politici dure față de minoritățile naționale din Macedonia, inclusiv albanezi și populația vlahă, Brat Ljube s-a remarcat în timpul violențelor interetnice care au zguduit statul balcanic în mandatul său de ministru prin susținerea declanșării unui război total împotriva insurgenților albanezi și deportarea masivă a populației nonmacedonene. În urma mai multor eșecuri electorale, Brat Ljube s-a metamorfozat în politicianul pro-rus actual, partidul său, Uniți pentru Macedonia, încercând să copie modelul partidului putinist Edinnaia Rossia, fără a se bucura de succesul electoral al președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. Mass-media locală a menționat că printre finanțatorii activității sale se numără și Konstantin Malofeev, chiar dacă nu au fost prezentate dovezi publice în acest sens.

Problema-denumirii-oficiale-a-fostei-republici-iugoslave-a-amânat-planurile-euroatlantice-ale-autorităților-de-la-Skopje

Problema-denumirii-oficiale-a-fostei-republici-iugoslave-a-amânat-planurile-euroatlantice-ale-autorităților-de-la-Skopje

Portret de oligarh

Konstantin Malofeev este cunoscut mass-media pentru legăturile apropiate cu administrația de la Kremlin, fiind și unul dintre principalii finanțatori ai activității cunoscutului geopolitician rus, Alexandr Dughin, considerat părintele noului curent al ideologiei eurasiatice și pan-ortodoxe. Oligarhul ortodox a intrat în atenția mass-media și datorită finanțării revoltelor pro-ruse din Crimeea și Donbas, fostul premier separatist al Republicii Populare Donețk, Alexandr Borodai, fiind un apropiat și angajat al lui Konstantin Malofeev.
În 2014, oligarhul a organizat și finanțat desfășurarea la Viena a unui adevărat summit al extremei drepte din statele UE și nu numai, printre invitați numărându-se Marion Marechal-Le Pen, lidera Frontului Național din Franța (care a pierdut recentele alegeri prezidențiale din Hexagon), Volen Sidorov, liderul partidului bulgar Ataka, Heinz-Christian Strache, liderul FPO (extrema dreaptă din Austria), dar și Alexandr Dughin.
Mai multe anchete de presă din ultimii ani l-au legat pe Konstantin Malofeev de finanțarea unor partide politice cu vederi pro-ruse și anti UE/NATO din statele UE și Balcani.
Malofeev se remarcă și pentru relațiile avute cu președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, mass-media semnalând implicarea acestuia în finanțarea organizării în 2018, la Chișinău, a lucrărilor celui de al 12-lea Congres Mondial al Familiilor (World Congress of Families), organizație acuzată de strânse legături cu Moscova.
WCF (World Congress of Families), cu sediul în Statele Unite, este catalogat în diferite rapoarte ale unor ONG-uri drept un „grup care incita la ura” din cauza rolului său în privința legii contra propagandei gay, adoptate în 2013, în Rusia, relata mass-media cu ocazia cele mai recente reuniuni a WCF, desfășurate, în mai 2017, la Budapesta sub patronajul premierului maghiar Victor Orban.
Sursele citate de mass-media au precizat că legăturile grupului cu oligarhi și lideri ai Bisericii Ortodoxe Ruse apropiați Kremlinului, unii dintre ei prezenți și la Congresul Mondial al Familiilor din Budapesta, sunt îngrijorătoare.

Moscova nu crede în lacrimi

Kremlinul a avertizat anterior Macedonia cu privire la consecințele negative pe care le-ar avea aderarea la NATO, în special asupra securității regionale și relațiilor bilaterale. Conform unui comunicat al Ministerului rus de Externe, dat publicității acum câteva săptămâni, după întâlnirea adjunctului ministrului rus de externe, Aleksandr Grușko, cu ambasadorul Macedoniei la Moscova, Goce Karajanov, și citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS, „părțile împărtășesc aceeași poziție privind situația din regiunea balcanică. Partea rusă subliniază că intenția aderării Macedoniei la NATO ar putea avea efecte negative asupra securității regionale și a relațiilor bilaterale” se menționează în comunicat.

Stare de semi-inerție

Anterior și Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, citat de mass-media internațională, declara că Rusia consideră evoluția negocierilor dintre Grecia și FYROM (Fosta Republică Yugoslavă a Mecedoniei) drept o nouă etapă în strategia SUA de atragere a fostei republici iugoslave în NATO. El mai declara că Grecia nu ar trebui să facă concesii. Intervențiile diplomației ruse vin la câteva luni de la un scandal diplomatic major privind implicarea rusă în blocarea aderării Muntenegrului la NATO și UE prin lansarea unor acțiuni paramilitare.
Reluarea negocierilor privind numele oficial al Republicii Macedonia are legătură cu dorinţa Statelor Unite de a aduce această ţară în NATO, a declarat atunci Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, care a precizat că Grecia nu ar trebui să facă concesii întrucât este deja membră a organizaţiei de securitate.
Oficialul rus a declarat că negocierile privind această chestiune au fost într-o „stare de semi-inerţie” pentru o lungă perioadă de timp, fiind reanimate doar de dorinţa Statelor Unite de a integra Republica Macedonia în NATO, informează presa elenă. „Este clar pentru toţi că există o accelerare a negocierilor după o lungă pauză – nu este vorba despre o reconciliere a celor două popoare balcanice, ci despre dorinţa unuia dintre ele de a deveni membru NATO”, a declarat Lavrov, potrivit agenţiei de ştiri Novinite. (M.I./N.G.)

Share our work
Saakașvili, condamnat în Georgia. Kiev-ul anchetează neoficial acuzațiile de corupție la adresa fostului președinte georgian.

Saakașvili, condamnat în Georgia. Kiev-ul anchetează neoficial acuzațiile de corupție la adresa fostului președinte georgian.

Mihail Saakașvilli, condamnat la închisoare, acuză motive politice pentru această decizie

Mihail Saakașvilli, condamnat la închisoare, acuză motive politice pentru această decizie

Fostul președinte georgian Mihail Saakașvili a fost condamnat în țara sa de origine la șase ani de închisoare cu executare, relatează mass-media internațională, preluată de KARADENIZ PRESS. Fostul liber de la Tbilisi a fost declarat vinovat de faptul că l-ar fi bătut pe fostul deputat Valerii Ghelașvilli, sentința fiind pronunțată în lipsa inculpatului.

Carieră controversată

Mihail Saakașvili a fost președinte al Georgiei între 2003 și 2011, perioada mandatelor sale fiind una dintre cele mai controversate din istoria recentă a statutului caucazian.
Începând cu 2014 a fost consilier al președintelui ucrainean Petro Poroșenko, numit guvernator al regiunii Odesa, fiind unul dintre cei mai importanți aliați ai liderului de la Kiev. Ulterior, Saakașvili s-a metamorfozat într-unul dintre principalii opozanți ai președintelui Poroșenko, organizând proteste de stradă și cerând demiterea acestuia.
În primăvara lui 2018, Mihail Saakașvili a fost expulzat din Ucraina în Polonia, iar pe rol la Kiev se află dosarul privind lipsirea de cetățenie ucraineană a fostului președinte georgian.
După expulzarea din Ucraina, Mihail Saakașvili s-a mutat în Olanda, soția sa, Sandra Roelofs, fiind originară din această țară.

Anchetă anti-corupție

Surse politice de la Kiev au declarat pentru KARADENIZ PRESS că autoritățile anti-corupție de la Kiev anchetează mai multe acuzații de corupții la adresa lui Mihail Saakașvili din perioada când acesta era guvernator al regiunii Odessa. Sursele citate au menționat că se așteaptă ca procedurile penale împotriva acestuia să fie inițiate în această toamnă, mai mulși foști membrii ai administrației Saakașvili și oameni de afaceri depunând mărturii care îl incriminează pe acesta. Dacă va fi condamnat pentru fapte de corupție în proporții deosebit de mari, fostul lider georgian este pasibil de o condamnare de 8-12 ani
Mihail Saakașvili a respins aceste acuzații, considerându-le motivate politic. (N.G.)

Share our work