Mișcarea unionistă din România și Republica Moldova crește în ciuda obstacolelor

Mișcarea unionistă din România și Republica Moldova crește în ciuda obstacolelor

de | sept. 6, 2018 | Principal, R. Moldova, R. Moldova, România, Știri, UE, UE, Uncategorized @ro

Mișcarea unionistă din Republica Moldova și România, un nou avânt în 2018

Deși majoritatea politicienilor rămân precauți, iar Bruxelles-ul se opune, activiștii unioniști din Moldova și România insistă că istoria este de partea lor, scrie portalul de limbă engleză Balkan Insight, citat de EVZ Moldova, într-un amplu reportaj despre mișcarea unionistă din România și Republica Moldova.

George Simion a plecat din capitala română, București, către capitala Moldovei, Chișinău, vinerea trecută urmând să se alăture a doua zi unui miting în sprijinul reunificării Republicii Moldova cu România. Dar nu a reușit niciodată să treacă de punctul de control de la frontiera moldovenească, unde poliția locală i-a dat un document prin care este informat că îi este interzisă intrarea în Republica Moldova.

Liderul Actiunii 2012, o mișcare civică care sprijină reunificarea româno-moldovenească, este o persoană extrem de incomodă în ochii guvernului de la Chișinău.

Vinerea trecuta a fost a treia oara cand i-a fost interzisă intrarea în Moldova. El a mai fost declarat persona non grata prima dată în mai 2015, dar și în februarie 2016.

Simion a declarat pentru BIRN că liderii Republicii Moldova „preferă să își păstreze cetățenii în zona cenușie a Europei, unde pot fi stăpâniți de un dictator ori altul”.

Pentru a marca centenarul unirii României cu Basarabia și Transilvania de după Primul Război Mondial, Simion și colegii săi au organizat un marș de 1.300 de kilometri pe teritoriul României și al Moldovei.

A început în „capitala uniunii”, Alba Iulia, în România, în luna iulie și era programată să se încheie în data de 1 septembrie la Chișinău.

Dar, odată ce participanții la marș au ajuns la frontiera moldovenească, pe 26 august, doar deținătorii de pașapoarte moldovenești au avut voie să treacă, cetățenii românii fiind blocați timp de două zile pe partea românească a frontierei.

Reunificarea a fost un capitol închis timp de zeci de ani, perioadă când Republica Moldova a fost parte a Uniunii Sovietice, din anii 1940 până la independență din 1991.

Totuși, subiectul a reapărut, pe fondul slăbirii dependeței Moldovei de Rusia, dar și a aderării României la Uniunea Europeană.

Cele două popoare împărtășesc o limbă și o credință ortodoxă comună.

Dar, în timp ce o serie de politicieni români și moldoveni din diverse partide susțin acum mișcarea unionistă, perspectiva ca Moldova să își piardă independența și statalitatea provoacă în mod evident anxietate la Chișinău – și în alte părți.

Atât oficialii români, cât și cei moldoveni, sunt reticenți în a discuta serios problema, temându-se că va deranja Bruxelles-ul și va provoca Rusia, care are un contingent militar desfășurat în regiunea separatistă a Transnistriei.

Ambele țări trebuie, de asemenea, să rezolve probleme mai mari, cum ar fi corupția.

„Ideea re-unificării există mai mult la nivelul mișcărilor civice”, a declarat analistul politic de la Chișinău, Ion Tabarta, pentru BIRN.

Visul a renascut după Independență

Confruntată cu un val de refugiați fugind de războiul civil din Rusia și temându-se de repercusiunile mai largi ale conflictului dintre forțele roșii (n.r.-bolșevice) și albii (n.r.-forțele antibolșevice) din restul Imperiului Țarist, autoritățile momentului de la Chișinău (n.r.- Sfatul Țării) a votat pentru unirea cu România în data de 27 martie 1918.

Cu toate acestea, Basarabia, care făcuse parte din Imperiul Rus din 1812, nu a rămas mult timp în România. Uniunea Sovietică a anexat-o în 1940.

Dar după ce Moldova și-a declarat independență în 1991, după căderea Uniunii Sovietice, la Chișinău a apărut un puternic curent unionist, care solicita reunificarea cu România.

Aceasta a dus la declanșarea unui conflict armat între forțele moldovenești și cele separatiste pro-ruse din regiunea transnistreană.

Acolo, potrivit unui recensământ din 1989 (n.r.- de pe timpul URSS), 58% din populație s-a declarat de etnie rusă sau ucraineană.

Conflictul rămâne nerezolvat, în ciuda anilor de negocieri, iar separatiștii se tem că România se va uni cu Moldova într-o bună zi.

Mișcarea unionistă a început, de fapt, în Moldova, înainte de desființarea Uniunii Sovietice, în 1988, cu formarea Mișcării Democrate pentru Susținerea Restructurării.

Mai multe alte partide s-au alăturat mai târziu cauzei, cum ar fi Frontul Popular al Republicii Moldova, Frontul Popular Creștin Democrat, Partidul Popular Creștin Democrat și Partidul Național Liberal din Moldova, în prezent principala formațiune politică unionistă de la Chișinău.

Cu toate acestea, în timp ce primele două mișcări au câștigat sprijinul unor figuri intelectuale importante din Moldova și România, ultimele două au fost mai degrabă o dezamăgire pentru alegătorii unioniști – estimat la 10-15% din electorat.

Când Partidul Popular Creștin Democrat a votat, în aprilie 2005, realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte al Republicii Moldova, a provocat o mare nemulțumire a electoratului unionist.

Majoritatea și-au transferat sprijinul către Partidul Național Liberal din Moldova. Dar analiștii spun că liberalii au dezamăgit, la rândul lor, alegătorii cu scandalurile de corupție în care au fost implicați.

Tabârță a declarat pentru BIRN că eșecul partidelor unioniste a discreditat ideea, împingând-o într-o zonă gri.

„Este evident că în Moldova în acest moment nu există un proiect politic unionist care să poată unii electoratul care susține reunificarea”, a spus el.

Cu toate acestea, a spus el, există în continuare unioniști proeminenți care nu au aderat la nicio platformă politică și nu au susținut, prin implicare politică, ideea de unire, dar „ar putea face acest lucru în viitor”.

Manifestatiile unioniste, o constanta a ultimilor ani la Chisinau

Manifestatiile unioniste, o constanta a ultimilor ani la Chisinau

Mișcarea crește după protestele din 2009

În ciuda lipsei de credibilitate politică în rândul diferitelor fracțiuni politice unioniste, în jurul anului 2010, zidurile din București și Chișinău au început să fie acoperite cu graffiti unionist.

Mesajul inițial a fost: „Basarabia, pamant romanesc”. Ulterior a devenit „Basarabia este România”.

Vicepreședintele Acțiunii 2012 Iulia Modiga spune că acesta a fost rebrandingul mișcării. „Am realizat că nu era vorba doar de pământ”, a explicat ea.

Modiga declară că mișcarea a început să se formeze după protestele de la Chișinău din 2009 care au dus la demiterea guvernării comuniste a lui Voronin.

Pro-unioniștii au format inițial un grup civic sub sloganul inițial „Basarabia, pământul românesc”.

În 2011, au înființat Actiunea 2012 și au început să strângă fonduri și voluntari pentru proiecte care au apropiat Moldova și România.

Au dus oameni din Moldova, inclusiv vorbitori de limba rusă, în călătorii pentru a vedea România, țara despre care nu au putut afla prea multe de la programele de televiziune în limba rusă care dominau Moldova.

Ei au făcut lobby pe lângă politicieni pentru a susține cauza, au reunit oficiali locali din ambele state pentru a începe proiecte comune, au donat cărți și au refăcut unele școli în limba română din Republica Moldova.

Modiga spune că toți activiștii din acțiunea „Actiunea 2012” sunt voluntari și toți plătesc cotizații de membru.

„Uneori chiar ne uităm înapoi și ne întrebăm cum am reușit să strângem toate aceste fonduri și donații”, spune ea.

„Oamenii ne ajută pur și simplu când cerem ajutor. Am primit o mulțime de sprijin de la oameni în timpul marșului de la Alba Iulia la Chișinău, de exemplu. Am fost impresionați să vedem cum ne salutau și aclamau oamenii de pe stradă”.

Băsescu a ratat șansa de a consolida forțele unioniste

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a dat un nou imbold cauzei unioniste prin politica sa de a acorda cetățenia statului român moldovenilor care pot dovedi că sunt descendenți ai cetățenilor românilor care trăiau în Basarabia și care și-au pierdut cetățenia în 1940.

Gestul l-a transformat în unul dintre cei mai populari politicieni români la Chișinău.

Potrivit statisticilor publicate în luna martie, aproximativ un milion din cei 3,5 milioane de persoane din Moldova au obținut cetățenia română în ultimul deceniu, mulți dintre ei fiind atrași de statutul de membru al României, care le permite să lucreze în UE.

Unii politicieni proeminenți din Moldova dețin cetățenia română, inclusiv premierul Pavel Filip și președintele Parlamentului, Andrian Candu, absolvent al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, România.

Universitățile din România raportează o creștere constantă a numărului de studenți din Moldova în fiecare an.

În luna mai, Ministerul Educației din România a anunțat că universitățile din România vor acorda peste 6.000 de locuri pentru studenți din Moldova pentru anul universitar 2018-2019.

În plus, moldovenii care au deja cetățenie română nu sunt incluși în aceste statistici.

După terminarea celui de-al doilea mandat de președinte al României, Băsescu a solicitat cetățenia moldovenească.

Totuși, după ce a obținut-o, a fost revocată de către președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, care a fost ales în noiembrie 2016. Băsescu a dat în judecată Administrația Prezidențială de la Chișinău, dar a pierdut procesul.

Tabarca a declarat pentru BIRN că, în ciuda problemelor legate de corupție, Băsescu era singurul politician care ar fi putut aduna forțele unioniste din Moldova sub un singur steag.

„Băsescu ar fi putut avea o șansă să unească acest electorat, dacă el ar fi rămas mai presus de toate proiectele politice și inițiativele civice, dar nu a făcut-o”, a spus Tabarta.

Băsescu sprijină acum Partidul Unității Naționale, care are puține șanse să acceadă în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din 2019.

Progresivii și reformiștii sunt rezervați

În același timp, România, pe 27 martie, a marcat centenarul de unire în 1918 cu o sesiune plenară specială Parlamentului.

Aceasta a avut loc la două zile după ce mii de persoane au participat la o manifestație în sprijinul reunificării în capitala Republicii Moldova, la care au participat și deputați liberali din România.

Parlamentul României a adoptat, de asemenea, o rezoluție care sprijină, în principiu, reunificarea României cu Moldova.

Modiga spune că colegii din acțiunea din 2012 au scris două paragrafe ale rezoluției, deoarece „primul proiect nu a spus nimic despre viitor și vorbea doar despre trecut”.

Cu toate acestea, politicienii moldoveni și români sunt departe de a conveni exact ceea ce doresc – o uniune fizică sau doar o cooperare mai strânsă.

Președintele Parlamentului, Candu, a declarat jurnaliștilor că, alături de reunificare, la un moment dat în viitor, cele două părți „doresc punți de piatră și o autostradă care să unească Chișinăul și Bucureștiul.

„Nu putem schimba istoria, dar putem construi împreună drumuri și afaceri”, a adăugat el.

Mai mult, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat să participe la sesiunea plenară ceremonială, declarând că calea cea bună pentru Republica Moldova nu este reunificarea, ci urmărirea propriilor sale obiective europene.

Premierul român, Viorica Dancila, a declarat că România și Moldova ar trebui să se unească – însă în „sânul familiei europene”.

Cu toate acestea, numărul politicienilor români care susțin reunificarea pare să crească în 2018, în special în marja sărbătorilor care au marcat unificarea din 1918.

Modiga declară că numărul deputaților români care susțin reunificarea este, de asemenea, mai mare decât pare.

Voluntarii au înființat un grup, „Prietenii reunificării”, în Parlamentul României, iar activista spune că, în timp ce în legislatura 2012-2016 au fost membrii circa 130 de deputați români, în actualul parlament sunt 150 – din totalul de 465.

Cu toate acestea, o problemă pentru unioniști este faptul că partidele progresiste din România și Moldova nu sunt atât de entuziaste.

Ei spun că prioritatea este combaterea corupției, chiar dacă acestea nu exclud în totalitate ideea unirii.

Maia Sandu, liderul Platformei de Acțiune și Solidaritate a Moldovei, a declarat pentru BIRN că „din păcate, ideea unionistă a fost instrumentalizată excesiv de factori politici care nu promovează bunăstarea cetățenilor Republicii Moldova”.

Ea spune că mulți unioniști fac și greșeala de a gândi că reunificarea cu România va rezolva toate problemele Moldovei.

În România, între timp, deputatul Uniunii Salvați România, Matei Dobrovie, care se concentrează pe relațiile româno-moldovenești, este de acord.

Confruntată cu propria corupție, România nu poate absorbi un stat cu un nivel de corupție și mai mare, avertizează el.

„Marșurile nu sunt suficiente”, a spus el BIRN. „Moldova este în prezent o oază de crimă organizată – a existat furtul a miliarde [de dolari din bănci] și alte probleme; aveți trupe rusești în Transnistria și conflictul nu poate fi ignorat.

„Imaginați-vă ce ar însemna, să ai trupe ruse într-o țară NATO!”, a mai subliniat el.

Sprijinul popular crește în mod constant în 2018

În ciuda provocărilor, sondajele spun că sprijinul pentru mișcarea unionistă a crescut în mod constant în ambele țări în 2018.

La Chișinău, în timp ce un sondaj din ianuarie al Institutului de Politici Publice arată că numai 21% dintre moldoveni vor vota pentru reuniune, în aprilie, un alt sondaj realizat de Institutul de Cercetări Sociologice din Chișinău arată că 44% ar sprijini reunificarea.

În România, creșterea a fost similară. Un sondaj publicat în ianuarie de către instituția de cercetare CURS a arătat că numai 27% dintre respondenți ar vota pentru reunificare.

Dar un sondaj realizat în perioada aprilie-mai a arătat că procentul a urcat în numai trei luni până la 44%.

Deși este o mișcare civică, Actiunea 2012 a fost implicată în susținerea fostului activist Constantin Codreanu, în prezent deputat în România, în campania pentru funcția de primar al capitalei Moldovei din mai 2018.

Din acest motiv, Simion a fost criticat de forțele pro-europene din Moldova, care l-au acuzat că a împărțit electoratul și a ajutat Partidul Democrat să câștige.

Cu toate acestea, Simion susține că Partidul Democrat s-a temut de potențialul unionist, după ce aproximativ 20.000 de persoane s-au alăturat unui miting unionist pe 25 martie la Chișinău – și după ce parlamentul României a susținut rezoluția în favoarea reunificării cu Moldova pe 27 martie.

Modiga crede că lucrul cu oamenii și transformarea granițelor în obstacole irelevante va duce în cele din urmă la reunificare, pe care o consideră o oportunitate, și nu un risc, așa cum se tem mulți politicieni din București, Chișinău și Bruxelles.

„Credem că, în ciuda costurilor inițiale, reunificarea ar duce în cele din urmă la o țară mai puternică și la o UE mai puternică”, a susținut ea.

Cu toate acestea, dincolo de atragerea politicienilor din Moldova și România către cauza unionistă, activiștii pentru reunificare se confruntă cu o provocare mai mare la Bruxelles, unde politicienii rămân profund nemulțumiți de orice schimbări de frontieră.

„UE continuă să recunoască integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute pe plan internațional”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene vineri pentru agenția BIRN, preluată de KARADENIZ PRESS.

Share our work
Dodon continuă războiul mut împotriva integrității teritoriale a Ucrainei

Dodon continuă războiul mut împotriva integrității teritoriale a Ucrainei

de | sept. 6, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, R. Moldova, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro

Igor Dodon refuza sa recunoasca in mod clar apartenenta Peninsulei Crimea la Ucraina

Igor Dodon refuza sa recunoasca in mod clar apartenenta Peninsulei Crimea la Ucraina

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, ezită să răspundă dacă recunoaște integritatea Ucrainei, însă declară că „în 27 de ani de independență a Republicii Moldova, conducerea țării vecine a recunoscut integritatea teritorială a statului ucrainean și nimic nu s-a schimbat”. Declarația a fost făcută de către șeful statului la emisiunea „Puterea a patra”, de la postul de televiziune N4, preluată de mass-media de Chișinău.
„În 27 de ani de independență ai Republicii Moldova, conducerea de vârf a acestui stat, niciodată nu a pus sub semnul întrebării integritatea teritorială a statelor vecine și nimic nu s-a schimbat. Noi avem problema transnistreană, care nu e soluționată. Noi vrem să fim prieteni și cu Federația Rusă și cu Ucraina. Sper că mai târziu va exista un dialog între aceste două țări prietene nouă. Însă, conducerea de vârf a Moldovei și cetățenii trebuie să tragem învățătura din greșelile prietenilor noștri”, a afirmat Dodon în cadrul emisiunii.

Refuz total

Întrebat de către moderatorul emisiunii „Cui ar trebui să aparțină Crimeea?”, Igor Dodon a refuzat să răspundă la această întrebare, afirmând că „s-a expus deja”.
Totodată, președintele țării a menționat că este mereu deschis să se întâlnească cu președinții statelor vecine. „Ceea ce ține de întrevederea cu președinții statelor vecine, eu totdeauna sunt deschis pentru întrevederi fie în Republica Moldova sau în România ori Ucraina. Pe agendă noi nu avem programate întrevederi cu domnul Poroșenko, nici la noi nici la ei, însă poate pe platformele internaționale va fi posibilitate de a ne vedea”, a mai spus Dodon.

Condițiile lui Poroșenko

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a declarat, în timpul unei ședințe cu reprezentanții corpului diplomatic ucrainean, că este gata să discute cu Igor Dodon doar în condițiile în care ultimul susține integritatea teritorială a statului ucrainean, relatează postul EspresoTV.
„Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat că este gata de dialog și eu susțin că sunt gata de dialog. Avem relații foarte productive la nivel guvernamental. Acest lucru îi este bine cunoscut șefului statului moldovean, ca și despre așteptările președintelui Poroșenko și ale Kievului care vor oficializarea expresiei unui sprijin clar pentru integritatea teritorială și independența țării noastre, incluzând Crimeea. Așteptăm o poziție fermă, corespunzătoare, din partea vecinilor noștri”, a subliniat Poroșenko.

Dodon și Crimeea

În octombrie 2016, în cadrul dezbaterilor electorale de la RTR-Moldova, fiind întrebat cui aparţine Crimeea, Igor Dodon a spus că Federaţiei Ruse, după care a refuzat să dezvolte subiectul, deşi moderatorul Anatolie Golea a insistat.
Ulterior Igor Dodon a declarat: „Se speculează prea mult pe acest subiect. Şi răspunsul a fost următorul. De facto, Crimeea este parte a Federaţiei Ruse acum, dar juridic nu a fost recunoscută de către Occident şi de majoritatea ţărilor. Şi juridic nu ştiu dacă va fi recunoscută în timpul apropiat”. (N.G.)

Share our work
Reportaj: Muzeul din Trasnsnistria care ține în viață miturile propagandei sovietice

Reportaj: Muzeul din Trasnsnistria care ține în viață miturile propagandei sovietice

de | sept. 5, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Frozen Conflicts, Principal, R. Moldova, România, UE

„Suntem împotriva de a deveni români. Orașul Bender!”

Un muzeu din regiunea separatistă transnistreană transnistreană, dedicat Războiului de pe Nistru 1992, arată că propaganda în stil sovietic încă mai menține Transnistria în sfera sa.

Orașul Tighina, denumit Bender de către transnistreni, a fost unul dintre câmpurile de luptă principale din vara fierbinte din 1992, când, între 19 și 22 iunie, armata moldovenească a luptat împotriva unei armate comune de separatiști transnistreni, cazaci, mercenari și armata rusă, care era desfășurată în regiune din rămășiele fostei armate sovietice a 14-a, se arată într-un reportaj al portalului de limbă engleză Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova.

La scurt timp începedrea ostilităților, datorită superiorității militare a Rusiei, moldovenii au fost învinși rapid.

În stilul propagandei sovietice, transnistrienii au construit un muzeu în Tighina, denumit Muzeul Memorial al Tragediei din Bender, care ilustrează și reamintește lupta pentru independență a Transnistriei.

„Suntem împotriva a deveni români. Orașul Bender! „, stă scris la intrare, pe măsură ce înaintezi în sala principală a muzeului.

Sloganul face trimitere la propaganda acelor zile, atunci când separaiștii declarau că vor lupta împotriva așa-numitelor tentative ale României de a se reuni cu Moldova.

Pe 2 septembrie, regiunea separatistă sărbătorește 26 de ani de așa-zisa independență și sfârșitul războiului din Nistru în 1992.

Războiul a durat aproximativ patru luni. A început pe 2 martie 1992, când președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat un atac militar asupra structurilor separatiste de pe malul stâng al Nistrului, care atacaseră anterior posturile de poliție din Moldova.

Ostilitățile s-au încheiat la 21 iulie 1992, când Moldova și Rusia au semnat o convenție privind principiile soluționării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană și în Moldova.

Acum, micul muzeu, organizat într-un subsol mic al unei clădiri vechi, de aproximativ 100 de metri pătrați, în vechea parte a Tighinei, adopostește așa-numita memorie colectivă care constituie fundamentele „statului”.

Muzeul a fost deschis pe 1 septembrie 1997, iar expoziția sa este prezentată ca fiind „punct de vedere istoric precis”. Muzeului a fost apreciat ca fiin de clasa întâi încă de la deschidere, conform standardelor transnistrene.

Muzeul are două camere. Una este plină de imagini, ziare, slogane, documente, arme, uniforme și accesorii, toate puse împreună în cutii de sticlă de-a lungul pereților. Toate spun versiunea transnistreană a Războiului de pe Nistru din 1992.

A doua cameră este rezervată memoriei luptătorilor căzuți, cu sute de fotografii ale victimelor și, alături de ele, un bust al generalului rus Aleksandr Lebed, comandantul-șef al Armatei a 14-a.

A fost numit în iunie 1992 pentru a conduce armata rusă în Transnistria, după ce zbrobise cu puțin timp înainte mai multe mișcări naționale din Caucaz, mai ales în Georgia.

„Am luptat împotriva unei eventuale anexări românești”, spune ghidul nostru de 60 de ani, doamna Galina.

De astfel, România a fost prima țară care a recunoscut independența Moldovei după 27 august 1991.

Cu toate acestea, în realitate, președintele României, Ion Iliescu, a respins planurile de reunificare cu Moldova, pentru a nu deranja Moscova. Cu toate că nici evenimentele Revoluției din România din 1989 nu au fost încă elucidate, există dar multe dovezi că Iliescu ar fi fost sprijinit să ajungă la putere personaje și cercuri din România aproapiate Kremlinului.

Mituri și legende

Deși statisticile militare dovedesc o supremație covârșitoare a părții pro-ruse în conflict, în ceea ce privește tancurile, vehiculele blindate, munițiile și bărbații, muzeul menține în viață mitul soldaților slab echipați, care luptau în cea mai mare parte doar cu curaj și abilități extraordinare de supraviețuire.

Resusticând mitul renumitului lunetist rus și erou al Uniunii Sovietice, Vasile Grigorievici Zaițev, care ar fi ucis aproximativ 32 de soldați germani doar cu o pușcă simplă, iar la bătălia de la Stalingrad, încă 225 cu pușcă cu lunetă, Transnistria are și ea proprii eroi.

Zaițev a devinit cunoscut pe plan mondial după ce povestea lui a fost transpusă în film hollywoodian „Enemy at the Gates”, personajul fiind interpretat de către Jude Law.

„Au fost sute de morți pe partea noastră. Nu am avut prea multe arme, dar am luptat curajos în acele zile „, ne explică ghidul.

Pentru a-și susține afirmațiile, ne prezintă poze ale unei arme lucrate manual, despre care spune că a fost folosită în război, împreună cu o imagine a unui tânăr în vârsta de 20 de ani și a unor soldați în fața unui vehicul blindat rusesc.

„Cetățenii români au fost, de asemenea, de partea noastră și s-au luptat în acest război”, adaugă Galina, prezentând o copie a unei cărți de identitate românești, de la un bărbat născut în Cluj, în Transilvania.

„Și mulți moldoveni au făcut, de asemenea”, continuă ea.

În recensământul din 1989, 40% dintre cei care locuiau în Transnistria erau moldoveni, 28,3% erau ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari.

Dar aproape o jumătate de secol, în perioada sovietică, între anii 1944-1991, rușii etnici din Moldova – ca în majoritatea republicilor sovietice – aveau o poziție privilegiată.

Cea mai mare parte a industriei moldovenești a fost concentrată în Transnistria. Aproape toate fabricile mari erau localizate pe malul stâng al râului Nistru.

„Suntem transnistreni!”

Intrând în a doua cameră a muzeului, denumită „Sala Memoriei și Durerii”, o statuie de bronz a generalului Lebed tronează încăperea cu poze au sute de bărbați morți în război.

Un alt mesaj patriotic și propagandistic îi întâmpină pe vizitatori.

„Suntem transnistreni! Nu putem fi lipsiți de istoria, numele, limba maternă, cultura națională. Republica Moldovenească Transnistreană este garant!”, se menționează în sloganul mare de pe perete, prezentat împreună cu simbolurile sovietice al secerei și ciocanului, ce se regăsesc de altfel și stema steagului transnistrean.

Lângă statuia lui Lebed atârnă un decret prezidențial din 30 august 1995, semnat de primul președinte separatist al regiunii separatiste, Igor Smirnov.

Decretul laudă curajul și eroismul soldaților transnistreni în războiul purtat în Tighina, iar lângă document stă expusă o medalie de tip sovietic.

Văzută ca pe o bază operațională avansată a intereselor ruse în pentru Moldova și Ucraina, regiunea separatistă a avut mereu o istorie turbulentă de la crearea sa din timpurile sovietice în 1924.

La înființarea sa, în 1924, conducătorii bolșevici ruși au imaginat-o ca un cap de pod pentru extinderea revoluției rusești în Balcani.

După cel de-al doilea război mondial, Moldova – până atunci o parte a României – și Transnistria au fost integrate în RepublicaSovietică Socialistă Moldovenească.

Dar cea mai agitată perioadă a urmat căderii URSS, începând cu 1989 și a mișcării de independență din Moldova, până la războiul de separare din 1992.

Astăzi, Transnistria rămâne un clasic „conflict înghețat”, soldații ruși fiind încă prezenți pe teritoriul Moldovei – un avanpost al influenței Rusiei asupra Moldovei și regiunii Odessa din Ucraina.

Reportaj realizat de Mădălin Necșuțu pentru Balkan Insight

Share our work
Austria: este nevoie de o reacţie clară la agresiunea rusă. Platforma Viena, soluția cancelarului Kurz pentru conflictul din Donbass

Austria: este nevoie de o reacţie clară la agresiunea rusă. Platforma Viena, soluția cancelarului Kurz pentru conflictul din Donbass

de | sept. 5, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro

Cancelarul austriac, Sebastian Kurz, si ministrul rus de Externe, Sergey Lavrov, au relatie apropiata

Cancelarul austriac, Sebastian Kurz, si ministrul rus de Externe, Sergey Lavrov, au relatie apropiata

Cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, a cărui ţară deţine în prezent preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, a denunţat ‘agresiunea rusă’ în estul separatist al Ucrainei, într-o declaraţie neobişnuit de puternică făcută în cadrul vizitei pe care o efectuează la Kiev, relatează mass-media din fosta republică sovietică, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Kurz a lansat un apel către Moscova să revină la masa negocierilor pentru a rezolva situaţia din Donbas, pe fondul controversatei vizite a preşedintelui rus Vladimir Putin în Austria, când a dansat cu şefa diplomaţiei austriece Karin Kneissl, fiind invitat la nunta acesteia, la care a participat şi cancelarul Kurz.

Avertisment ori jocuri diplomatice

‘Nu vorbesc doar în calitate de cancelar (austriac), ci şi în calitate de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene: este nevoie de o reacţie clară la agresiunea rusă’, a afirmat Kurz într-o conferinţă de presă comună susţinută cu preşedintele ucrainean Petro Poroşenko la Kiev, în care a evocat că, în luna iunie, UE a prelungit sancţiunile împotriva Rusiei.
‘Vreau să subliniez că suntem foarte preocupaţi de faptul că situaţia (din Donbas) rămâne dificilă, ca înainte’, a spus cancelarul austriac în finalul discuţiilor purtate la Kiev, potrivit comunicatului dat publicităţii de preşedinţia ucraineană.

Format depășit

În acelaşi timp, Sebastian Kurz a invitat Rusia să revină la ‘masa negocierilor’ în cadrul aşa-numitului ‘format Normandia’ (Ucraina, Germania, Franţa, Rusia). ‘Chiar dacă va fi un progres nesemnificativ, negocierile trebuie continuate, deoarece acesta este singurul format pe care îl avem deocamdată, reprezentând şi singura posibilitate de a negocia pentru ca, într-o bună zi, să ajungem la o soluţie paşnică”, a concluzionat Kurtz, citat de mass-media din Ucraina.
Demersurile cancelarului vin pe fondul speculațiilor din mass-media austriacă privind intențiile cancelarului Kurz de a propune unei noi formule de negocieri pentru rezolvarea conflictului separatist din Ucraina, sub genericul de Platforma Viena.

Nuntă cu năbădăi

Vizita cancelarului austriac survine într-un moment delicat al relaţiilor între Viena şi Kiev. Autorităţile ucrainene au fost scandalizate de recenta vizită în Austria a preşedintelui Vladimir Putin, care a asistat la 18 august la nunta şefei diplomaţiei austriece Karin Kneissl, cu care a şi dansat, aminteşte AFP.
Referitor la această vizită, care a provocat o polemică acerbă în Austria, Putin a spus că a fost o călătorie ‘strict privată’ la invitaţia ministrului de externe austriac. Şeful statului rus a plecat apoi la Berlin pentru negocieri cu cancelarul german Angela Merkel.
La rândul său, preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a afirmat că ‘nunţile’ nu ajută la ‘oprirea agresorului rus’ în Ucraina, mulţumind Vienei pentru ‘sprijinul puternic’, conform mass-media franceze.

Federatia-Rusa-vrea-ridicarea-sanctiunilor-economice

Federatia-Rusa-vrea-ridicarea-sanctiunilor-economice

Dans catastrofal

Dansul de luna trecută al preşedintelui rus Vladimir Putin cu şefa diplomaţiei austriece Karin Kneissl la nunta acesteia este văzut ca „o catastrofă”, a declarat recent ministrul ucrainean de externe Pavlo Klimkin, relatează mass-media austriacă. „Este o chestiune de încredere”, a spus Klimkin, care s-a întâlnit cu cancelarul austriac Sebastian Kurz marţi la Kiev, în comentarii difuzate de agenţia austriacă de presă APA. „Sebastian este un prieten al Ucrainei şi un diplomat inteligent. Am încredere în el”, a adăugat Klimkin.
Luna trecută, Putin a fost oaspete de onoare la nunta ministrului austriac de externe Karin Kneissl. Ei au fost filmaţi dansând în timpul festivităţilor desfăşurate într-un sat viticol din sud-estul Austriei.
Aproximativ 100 de invitaţi au fost la nuntă, inclusiv Kurz. Putin a adus cu el un cor tradiţional rusesc, a cărui prestaţie a fost cadoul său de nuntă.
Relaţiile dintre Ucraina şi Rusia vecină s-au prăbuşit la un nivel istoric în ultimii ani de când Rusia a anexat de la Ucraina regiunea de sud Crimeea, ca răspuns la înlăturarea preşedintelui ucrainean prorus Viktor Ianukovici în 2014, în favoarea unor legături mai strânse cu Uniunea Europeană.

Jocuri austriece

Deşi UE a impus sancţiuni împotriva Rusiei de la anexarea Crimeii, unele state membre, inclusiv Austria și Ungaria, au relaţii calde cu Moscova.
Austria deţine în prezent preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, calitate în care oficialii austrieci au cerut de mai multe ori suspendarea sancțiunilor împotriva Moscovei, demersuri care au îngrijorat cancelariile europene. Existenta in Viena a unui puternic pol de interese ale Federatiei Ruse a fost semnalat, in mod repetat, de serviciile de informatii occidentale si austriece (N.G.)

Share our work
Directorul Promo-LEX, Ion Manole: De fapt, ceea ce se întâmplă arată că ceea ce întâmplă în R. Moldova arată că nu exită o democrație veritabilă în R. Moldova în momentul de față.

Directorul Promo-LEX, Ion Manole: De fapt, ceea ce se întâmplă arată că ceea ce întâmplă în R. Moldova arată că nu exită o democrație veritabilă în R. Moldova în momentul de față.

de | aug. 27, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, R. Moldova, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro

Republica-Moldova, departe de integrarea în UE

Republica-Moldova, departe de integrarea în UE

Într-un interviu pentru agenția Balkan Insight, preluat de EVZ Moldova, directorul Promo-LEX, Ion Manole, una dintre cele mai cunoscute voci ale societății civile de la Chișinău, a criticat deficitul de democrație din Republica Moldova, precum și restanțele actualelor autorități în majoritatea dosarelor, inclusiv cel al reformelor din principalele domenii de activitate, dar și despre presanta problemă a separatismului transnistrean, susținut de Federația Rusă.

În aprilie 2008, un raport al Fredoom House aprecia R. Moldova ca fiind un „regim hibrid”. Cum s-a ajuns la o astfel de situație?
Au fost mai multe evenimente în acest care într-un fel ar justifica tot mai multe tendințe de a neutraliza într-un fel instituțiile statului, de a neutraliza statul de drept. Din păcate am ajuns și la anumite etape în care UE blochează sau oprește colaborarea cu R. Moldova. Pentru noi nu este importantă numai finanțarea, dar și această colaborare pe segmentul reformelor, pentru că un stat cu instituții reformate la standardele internaționale ne-ar putea da garanții că ne-au putea duce mai departe și să ne dezvoltăm.

Apropo de acest lucru, credeți că sunt justificare aceste ale UE? Vedem o evoluție graduală. Prima dată au fost avertismente și s-a ajuns într-un final la tăierea finanțărilor.
Evident, au fost mai multe semne. La început a fost simularea reformelor, ulterior au fost o serie de semnale, după care probabil un moment-cheie a fost schimbarea sistemului electoral, atunci când pe de o parte se declara că noi suntem gata să continuăm reformele și să le ducem la capăt.

De de o parte, Comisia de la Veneția spunea că totuși nu ar trebui să ne grăbim cu aceste schimbări. Sau dacă dorim să facem această schimbare ar fi logic și moral să pornim acest mecanism nu de la următoarele alegeri, pentru a evita acuzațiile că un anume partide își pregătește terenul pentru următorul legislativ, dar să o lăsam pentru următorul ciclu electoral din 2022.

Ignorarea acestor situații, sub pretextul că puterea e suverană (evident că nimeni nu a contestat acest lucru), dar chiar așa trebuie să respecți anumite norme și trebuie să fii destul de transparent și deschis pentru a auzi toate vocile și toate opiniile și a da curs invitației de a nu te grăbi, pentru că nimeni nu este absolvit de a comite greșeli. Iar pe noi greșelile ne costă foarte scump.

Suntem la aproape 30 de ani de la obținerea independenței și acest lucru face tot mai mult ca această independență să nu corespundă așteptărilor de atunci, când am proclamat această independență și oamenii au dorit ca oamenii să ne dezvoltăm separat și indepedent, iar acum de fapt se arată că suntem într-o situație foarte complicată și că suntem într-o situație gravă, deoarece marea majoritate a populației continuă să plece din țară. Acesta este un indicator foarte clar la ceea ce se întâmplă în R. Moldova.

Liderul Promolex, Ion Manole, ingrijorat de derapajele antidemocratice de la Chisinau

Liderul Promolex, Ion Manole, ingrijorat de derapajele antidemocratice de la Chisinau

În afară de schimbarea sistemului de vot, ar mai fi și anularea alegerilor pentru Primăria Chișinău și această reformă fiscală controversată. Unde ar putea duce toate aceste chestiuni care s-au întâmplat în lanț?
De fapt, ceea ce se întâmplă arată că ceea ce întâmplă în R. Moldova arată că nu exită o democrație veritabilă în R. Moldova în momentul de față pentru că orice forță politică care controlează majoritate ala un moment dat este tentată să își rezolve anumite probleme sau avantaje în favoarea lor. Și atunci, cei care pierd sunt cetățenii și țara, iar noi ca cetățeni ne dorim să nu pierdem.

S-a vehiculat inclusiv varianta extremă ca pentru aceste probleme expuse mai sus să fie anulat regimul de vize pentru ca cetățenii RM să poată călători liberi în UE. Credeți că e prea mult sau este exagerat un astfel de scenariu?
Se poate ajunge. Personal, cred că europenii au toate motivele să o facă, doar că impactul pozitiv pe care trebuia să-l aibă acest gest din partea UE, pentru că a fost clar un gest de bunăvoință pentru R. Moldova și cetățenii ei până la urmă pe care nu sunt sigur că l-am meritat foarte mult, dar a fost un avans al UE, dar din păcate el nu a adus rezultatele scontate.

Imaginea UE nu a avut de câștigat foarte multe, deoarece cetățenii noștri , în mare parte, plecau și continuă să plece, indiferent dacă va există viză introdusă sau regim liber de vize.

Pe de o parte avem o creștere economică pe hârtie, dar în această parte a libertăților și drepturilor omului se poate observa un recul. Cum se explică acest paradox?
Nu putem nega avantajele economice pe care le-a avut această apropiere de UE. Știm că acum exporturile din R. Moldova merg preponderent în UE. Foarte mulți antreprenori au beneficiat de granturi din partea UE, deci au fost capabil să-și pună pe roate o afacere. Plus remitențele care sunt foarte consistente pentru economia noastră. Deci, nu știu dacă s-ar datora numai acțiunilor autorităților această creștere economică, cât probabil anumitor conjuncturi.

Aș vrea să insistăm pe reforma justiției și pe acest aspect al transparenței justiției. În cazul proceselor înalților demnitari, aceastea au fost și sunt cu ușile închise. Pe de o parte procurorii spun că nu vor „tele-justiție”, pe de altă parte acuzații vorbesc despre lipsa transparenței și îngrădirea accesului la apărare și transparența procesului. Cum priviți acest lucru?
Este o tendință în regiunea noastră. Atât în R. Moldova, cât și vecinii noștri în Ucraina și România se confruntă cu probleme similare și nu știu dacă este întâmplătoare această tendință în această regiune, dar trebuie să recunoaștem că sunt anumite probleme la acest capitol.

Pentru mine contează rezultatul. Ce afirmă unii sau alții trebuie verificat în teren prin rezultate și fapte. Dacă procurorii spun că nu vor să facă justiție televizată e ok, dar atunci eu vreau rezultate care să demonstreze că indiferent dacă participă la anumite emisiuni TV sau nu, justiția nu este una selectivă și este egală pentru toți. Se aplică în egală măsură tuturor. Ori, din păcate, încrederea în justiție în R. Moldova scade și mai ales probabil, după nevalidarea alegerilor din Chișinău, imaginae justiției este la cel mai jos nivel.

Ați vorbit recent de „povestea de succes” a R. Moldova. Prin prisma ultimelor evoluții, cum ne-ar putea raporta la această sintagmă?
Probabil aceasta a fost oferită un cu anume avans R. Moldova. Nu existau atunci rezultate clare și vizibile pentru ca R. Moldova să beneficieze de această calificare. Doar la nivel declarativ politicienii noștri au știut foarte bine să promită.

Să inițieze anumite procese, astfel că probabil partenerii europeni fiind foarte bine intenționați au crezut și au sperat, sau mai bine spus, au sperat și apoi au crezut în aceste promisiuni ale politicienilor din R. Moldova, care erau noi și tineri și promiteau, dar din păcate nu am justificat această situație. Cred că R. Moldova ar fi avut mult de câștigat dacă lucrurile mergeau în direcția în care se porniseră.

Cum vedeți Dvs. această amânare a alegerilor și aș vrea să se vorbiți și din prisma ONG-ului pe care îl conduceți în special pe aspecte ce țin de companiile pe care le coordonați în toată țara de conștientizare a importanței alegerilor?
Din punct de vedere juridic, nimeni nu a încălcat absolut nimic. Noi ne aștetam la o astfel de decizie, pentru că într-adevăr este un sistem nou, este nevoie de mai mult timp, inclusiv pentru organizatori, dar și pentru partidele politice ca să se organizeze mai bine în strategii.

Aici, probabil i-a luat gura pe dinainte pe cei din fruntea statului, deoarece spuneau că nu vor face alegerile mai târziu de decembrie, dar în termeni legali sunt exact acolo unde spunea legea.

Dar se justifică din punct de vedere al organizării, ținând cont că schimbarea sistemului electoral s-a făcut anul trecut și au avut un an întreg la dispoziție să facă toate diligențele în acest sens?
Ei sunt suverani. Dacă legea le permite această amânare, noi ca cetățeni nu avem decât să ne conformăm. Pentru noi campania de conștientizare nu va fi grea iarna, deoarece avem o rețea națională. Mai fi probabil dificil, dar nu putem ști dacă atunci vor fi sau nu geruri sau condiții meteo nefavorabil.

Prezenta rusa in enclava militarizata Transnistria, ignorata de Chisinau

Prezenta rusa in enclava militarizata Transnistria, ignorata de Chisinau

Aș vrea să trecem un pic în alt registru, și aș vrea să vă întreb cum caracterizați ultimele negocieri dintre Chișinău și Tiraspol, cu precădere aspectele ce țin de drepturile omului?
Aceste negocieri în formatul 5+2 ele din start au mers pe o cale greșită pentru că Federația Rusă a reușit să impună participarea unui actor inexistent. A reușit să ofere o calitate administrației de la Tiraspol. În mod normal, R. Moldova trebuia să negocieze cu Federația Rusă.

Din start am mers pe o cale greșită și respectiv nu puteam să obținem rezultate în acest context. Acum, formatul 5+2 a fost unul ineficient, doarece nu a rezolvat niciun fel de problemă. Acest format este mai mult o încercare de a mulțumi mai mulți actori de a sta la masa negocierilor, fără a rezolva fondul problemei sau anumite situații.

În ceea ce privește acest pachet denumit generic „Berlin Plus”, vedeți că ambii actori au câștigat egal?
Dacă privim cele patru probleme înaintate de Chișinău, acestea au fost creat artificial de Tiraspol. Imediat după 1992, Tiraspol a avut o strategie de a tensiona lucrurile, de a ocupa cât mai multe poziții pentru ca mai apoi să aibă de unde face anumite cedări.

În schimb, Chișinăul nu a avut în genere strategii. Atunci când nu ai strategii și vii la masa negocierilor nepregătit, nu ai cum să obții ceva pentru cetățenii săi pentru cetățenii săi sau statul pe care îl reprezinți.

Acum, în ultimul timp, sau intensificat discuțiile. Noțiunea de drepturile omului a început a fi pronunțată mai mult, dar vedem că Tiraspolul condiționează, chiar și acum când s-au început discuțiile despre drepturile omului, chiar și acolo ei selectează domeniile.

Drepturile omului sunt diverse categorii. De la cele sociale, politice, culturale, așa și aici, Tiraspolul și-a selectat acele categorii care le permite să mențină controlul situației din această regiune să nu se pornească absolut nicio mișcare în direcția eliminării impunității.

Cea mai mare problemă este impunitatea, adică nimeni din stânga Nistrului nu poartă nicio răspundere pentru încălcarea drepturilor omului și abuzurile pe care le fac. Aici fac o paranteză. Abuzuri se comit oriunde, încălcarea drepturilor omului este un proces permanent, inclusiv și din partea statului.

Pentru noi, organizațiile de drepturile omului, este important să avem un instrument eficient care le-ar permite cetățenilor să se apere, sau să ceară garanții pentru a nu se mai repta astfel de situații. Noi știm că în regiune nu există un astfel de mecanism.

Noi știm că în regiune nimeni nu a purtat vreo răspundere pentru faptele sale și Tiraspolul este foarte mulțumit de această situației. Poate și din această cauză a cerut și a obținut eliminarea Promo-LEX din Transnistria.

De mai bine de trei ani de zile nu mai putem păși în acest teritoriu pentru a monitoriza situația la fața locului pentru a discuta cu victimele, pentru a documenta cazurile noastre la CEDO și din această cauză avem și mai puține cazuri.

Acum, toată lumea este mulțumită pentru că nimeni nu mai cunoaște amploarea fenomenului de încălcare a drepturilor omului pe acest teritoriu și sunt fericiți. Mai puțin victimele.

Cum categorișiți aceste recrutări din rândul tinerilor transnistreni în armata rusă din stânga Nistrului?
Rusia s-a arătat întotdeauna revoltată, deoarece judecătorii CEDO o declară responsabilă de încălcarea drepturilor omului în acest teritoriu și este vorba de controlul asupra administrației de la Tiraspol. Sau mai bine zis, controlul de facto și influența pe care o poate avea F. Rusă asupra administrației care la rândul ei încalcă drepturile.

În fața CEDO, de fiecare dată avocații spun că nu este jurisdicția Federației Ruse, că nu au posibilități și instrumente de a influența cumva administrație de acolo și atunci ei cer ca plângerile victimelor din acest teritoriu să fie îndreptate împotriva Federației Ruse.

Noi întotdeauna am mers pe ideea că Rusia are această influență pentru că ea continuă de 27 de ani să susțină nu doar economic, nu doar social, dar și militar și diplomatic regimul de la Tiraspol.

Și practic, CEDO va și dat dreptate. Luna trecută, Rusia pierdut două procese intentate asupra unor cazuri din regiunea transnistreană. Ne puteți vorbi un pic mai detaliat despre acestea, cum le interpretați?
Probabil este vorba despre cel mai mare dosar din istoria CEDO. Este vorba despre peste 1.600 de proprietari de terenuri, de țărani, care au câștigat la CEDO. Iarăși, aici e foarte simplu. Federația Rusă are aceea influență, deoarece CEDO nu putea să nu vadă și să nu analizeze argumentele avocaților, iar argumentele noastre erau foarte clare cu probe și dovezi anexate.

În privința exercțiilor militare, aici sunt mai multe probleme. Pe lângă faptul că aceste structuri militare , mă refer aici la GOTR ale Fedrrației Ruse în acest teritoriu staționează ilegal. Pentru că autoritățile au cerut de mai multe ori evacuare acestei armate de pe teritoriul nostru.

Doi, la nivel internațional au fost luate decizii atât în 1994, cât și 1999 la OSCE, cum că Rusia își ia angajamentul să își retragă trupele din regiune. Nu au făcut-o, dar în schimb continuă să sfideze dreptul internațional și să sfideze R. Moldova. Nici măcar nu colaborează cu autoritățile de la Chișinău. Evident că atât timp cât va exista aceste situații, va fi categorisiți drept responsabili de ceea ce se întâmplă în acest teritoriu.

Pentru că atunci când ai o influență și ai un control asupra administrației unui teritoriu, nu poți să nu porți responsabilitate pentru ce se întâmplă acolo.

Vă mulțumim!

Corespondeță de la Chișinău de Mădălin Necșuțu

Share our work
Editorial: Cum stă România pe butoaie de pulbere chiar în Anul Centenarului

Editorial: Cum stă România pe butoaie de pulbere chiar în Anul Centenarului

de | aug. 16, 2018 | Editorial, Federatia Rusa, Marea Neagra, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE

Preocupați cu peisajul politic încărcat al ultimelor zile în plan intern generat de proteste, abuzuri și violențe, românii nu sunt prea atenți să mai privească și planul extern. Chiar în proximitatea României, Rusia desfășoară din nou exerciții de flexare a mușchilor, atât dinspre regiunea separatistă transnistreană, cât și dinspre Marea Neagră.

Dar să le luăm pe rând și să facem puțină lumină în ceea ce privește aerul irespirabil nu numai din Piață, dar și de lângă granițele României. Săptămâna trecută a fost marcat de o serie de așa-numite jocuri militare pe care Rusia le-a desfășurat pentru Nistru.

Sub denumirea de ”Soldatul comunităţii”, Federația Rusă a desfășurat pe tot teritoriul ei de facto, cât și în regiunile separatiste pe care le controlează prin regimuri-marionetă o serie de concursuri militare.

Mai precis, toate structurile de forță loiale regimului de la Tiraspol s-au întrecut cot mai cot cu soldații ruși din Grupul operativ de trupe ruse din Transnistria (GOTR) de tras cu arma, la curse de obstacole și copt pâine. Pentru copii și adolescenți a fost pregătit un program special de așa-numită „educație patriotică” de filme și documentare cu tentă vădită de glorificare a trecutului sovietic și a Rusiei după căderea URSS.

La fel, în această săptămână, rușii și transnistrenii au umblat la butoane și au scăzut debitul Nistrului pentru a face manevre de asalt cu TAB-urile în acest râu.

Aceste acțiuni au o repetitivitate anuală, dar se suprapun în plan politic pe noi mișcări ale Rusiei legate de reînvierea ideii de federalizare a R. Moldova, după viitoarele alegerile parlamentare, în cazul în care socialiștii lui Dodon ar prelua puterea. De altfel, Moscova a și făcut demersurile de-al readuce în Moldova pe Dmitri Kozak.

Nu este atât de cunoscut faptul că acest Dmitri Kozak este de fapt un personaj apropiat lui Vladimir Putin care folosit pe post de „berbece” în toate zonele aprinse ale Rusiei.

Așa s-a întâmplat și spre sfârșitul anilor `90 și începutul anilor 2000 în zona Caucazului, acolo unde s-a implicat activi în Cecenia, apoi în R. Moldova și al său Memorandum de federalizare din 2003, apoi în Crimeea anexată, acolo a manageriat „reconstrucția” și clădirea de infrastructură care să lege ombilical peninsula de Rusia continentală. Totul pentru ca, de luna trecută, Kozak să revină iar ca reprezentant economic al Kremlinului pentru Moldova și Transnistria.

Astfel, Kozak a gestionat mereu scenarii de criză care au implicat în special activitățile militare are Rusiei. La numirea de luna trecută, Dodon a fost primul care l-a vizitat pe Kozak la două zile de la numire în această funcție. De altfel, Dodon s-a arătat deschis partizanul unei federalizări a R. Moldova.

Un scenariu care ar infuza votanți de stânga pro-rusească în masa electorală relativ egală din R. Moldova și ar destabiliza acest status quo-ul de echilibru între forțele pro-Est și pro-Vest.

Astfel, printr-un fundament parlamentar puternic de stânga, Dodon a declarat clar că va schimba statutul R. Moldova dintr-unul regim parlamentar, într-unul prezidențial, încoronându-se în apogeul acestui scenariu drept un „Lukașenko de Moldova”.

Pe de altă parte, Rusia și-a sporit șicanele aeriene și navale în zona Mării Negre, ordonând tot mai des provocări în zona de frontieră a NATO, respectiv a României. De la zboruri cu avioane de vânătoare și bombardiere, până la apropierea periculoasă a unor fregate.

De altfel, ministrul Apărării de la București, Mihai Fifor recunoștea într-un interviu că Moscova și-a intensificat activitatea militară la Marea Neagră și că este nevoie de consolidarea acestui flanc al Alianței.

Cele două aspecte suprapuse dau o imagine destul de sumbră a vulnerabilităților securitare ale României. Atât dinspre Marea Neagră, cât și dinspre zona transnistreană aflată la circa 100 de kilometri de granița estică. La fel, alunecarea R. Moldova spre o zonă antagonică drumul european al R. Moldova înseamnă un pericol imediat pentru România fără doar și poate.

Așadar, în Anul Centenarului, România este fragilă atât din interior, din cauzate de un regim corupt cu înclinații iliberale, dar care, pe șleau spus, merge înspre autotoritaism și reprimare în forță a propriei populații, cât și unul extern asigurat de agresivitate tot mai evidentă a Rusiei în regiune, fie direct, fie prin proxy.

Totul stă pe un butoi de pulbere și este gata să explodeze, în cazul în care Bucureștii nu vor lua măsuri urgente pe ambele planuri!

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work