Analiză: Insecuritatea, călcâiul lui Ahile al R. Moldova la granițele UE-NATO

Analiză: Insecuritatea, călcâiul lui Ahile al R. Moldova la granițele UE-NATO

Președintele R. Moldova Igor Dodon, împreună cu vicepremierul rus Dmitri Kozak la Moscova

Republica Moldova rămâne prin pricina problemelor interne, dar și contextul regional, un stat cu serioase probleme din punct de vedere securitar. Proximitatea sa față de frontierele UE și NATO plasează Chișinăul într-o zonă tampon dintre spațiul euro-atlantic și o Rusie cu tot mai pronunțate accente militariste în zona Mării Negre, iar acest lucru ar trebui să pună și mai mult în gardă R. Moldova.

Toate turbulențele securitare din această regiune după anexare Crimeii de către Rusia, precum și o deficitară exprimare la nivel de politică extern, mențin R. Moldova la un nivel ridicat de nesiguranță. Dezbinarea ideologică de la nivel societal este proiectată și la nivel de leadership. Inabilitatea conducerii țării de a formula o politică externă clară într-un context ce devine din ce în mai votabil pe toate planurile.

Cu toate acestea, tabloul nu este complet sumbru, ci mai degrabă unul interactiv în care jucatorii ce împart puterea executivă și developează pozițiile, se așează la masa de joc și încercă fiecare să-ș impună obietivele politice.

Forțele proeuropene caută apropierea de UE, ca urmare firească a semnării Acordului de Asociere, în iunie 2014, dar și o conlucrare pe plan militar cu NATO prin misiuni și exerciții comune. Pe de cealaltă parte, forțele politice naționaliste și pro-ruse rămân ancorate într-o paradigmă de tip sovietic potrivit căreia cele două blocuri s-ar situa pe o poziție contrară intereselor R. Moldova.

Mai mult, tactică struțului care bagă capul în nisip, formulată conceptual drept „neutralitate”, plasează Chișinăul undeva „in limbo”, așa cum sunt denumite în argoul internațional statele indecise asupra viitorului lor.

Toate aceste disfuncționalități la nivel de conducere, în prezent acoperită de președintele Igor Dodon și Partidul Socialiștilor pe stânga, iar blocul ACUM pe partea de centru-dreapta, au un impact major asupra consistenței eforturilor statului de a enunța și urmări obiective clare, etapitaze și mai ales predictibile măcar pe termen mediu de politica externă.

Dacă ar fi să le luăm pe rând, în mod cronologic, de la începutul lui 2019, putem observa o serie de momente-cheie în care actorii politici proruși și cei proeuropeni au încercat diverse mutări în plan extern. Dar să le luăm pe rând pe cele mai importante dintre ele, cele care au dat măsura activității pe plan externe a R. Moldova.

Pe 15 februarie 2019, președintele Igor Dodon a mers la Conferința de Securitate de la Munchen, cu siguranță unul dintre cele mai importante întâlniri din domeniul securitar anuale. Acolo, el a vorbit oficial de politica lui „și,și” sau „sau,sau”. Totul ambalalat în „pachetul comprehensiv pentru Moldova”.

Acest concept inedit în formulare, dar inițiat pe calapodul unor idei reșapate, ar fi trebuit să rezume așa-numitul concept de „neutralitate permanentă” și relații bune cu estul și cu vestul. Sau așa-numita tactică a „vițelului blând cu două mame”, preluată de la ex-președintele comunist Vladimir Voronin.

Transnistria, sincronizată cu prezidențialele din 2020

În privința regiunii separatiste transnistrene, Dodon propunea o rezolvare a conflictului prin implicarea mai activă mai mare a actorilor internaționali din acest dosar.

Pe scurt, o conferința de pace internațională în cadrul căreia se va formula modelul reglementării transnistrene. Ceea ce este interesant la acest aspect formulat de Dodon și „timing”-ul ales – 2020, an cu alegeri prezidențiale în care acesta va concura pentru un an doilea mandat.

Astfel, politică externă a R. Moldova este formulată de către președinte în logica intereselor sale personale de politică internă. Mai mult, actorii internaționali, evident cei occidentali, deoarece Rusia nu are vreo tradiție în a se implica reconstrucția post-conflict, vor veni în vizunea lui Dodon să contribuie pe următorii 10-15 ani cu bani la refacerea regiunii.

Din aceasta mișcare prezentată ca un obiectiv de politică externă, Dodon ar urma să tragă dividendele interne. Una la mână, ca cel care ar fi rezolvat acest dosar complicat și doi, ar infuza în rândul numărul total de votanți ai R. Moldova undeva la peste 300.000 de cetățeni cu drept de vot de stânga, ceea ce ar înclina decisiv balanța politică în R Moldova.

Pe scurt, o reeditare a Memorandumului Kozak care propunea în 2003 un rol mai mare de decizie internă pentru Tiraspol, dar și pentru Comrat. Unul care la nevoie s anuleze orice având aspirațional spre UE, contrar interelor Moscovei în regiune.

Geografic vorbind, Igor Dodon a efectuat de la începutul mandatului său peste 30 de vizite în Rusia. Au urmat și alte state din Asia și Orientul Mijlociu, acolo unde nu a rezolvat nimic din punct de vedere economic.

Realitățile economice sunt altele însă. Republica Moldova a atins deja borna de 70% din exporturi realizate pe piețele UE. Dar în ciuda acestor realități, R. Moldova a devenit, din prima zi a lui 2019, membru cu statut de observator al Uniunii Vamale în care a fost băgată de Igor Dodon, fără a avea mandatul fostului guvern.

Astfel de episoade, împreună cu alte acțiuni și declarații inflamatorii din trecut, i-au adus președintelui Dodon o izolare în plan internațional, acolo unde nici UE, SUA, sau vecinii România și Ucraina, nu au dorit să stea de vorbă cu acesta.

Prin acest corolar de acțiuni ostile, dar și prin impresia imagologică pe care Igor Dodon a lăsat-o la nivel internațional cum că ar fi doar un purtător de proiect politico-militar al Moscovei la Chișinău, Republica Moldova s-a autoizolat pe acest palier la nivel internațional de la venirea sa în funcție la finele lui 2016.

 

Recenta vizită a lui Igor Dodon la Bruxelles de la începutul lunii sepemtebrie, nu a făcut decât să-i întărească această etichetă. Șeful statului a mers și a vorbit omologilor din UE despre intențiile declarative ale Moscovei de a elimina treptat muniții de la depozitul din regiunea tranistreană de la Cobasna.

O mișcare a Moscovei foarte vagă în detalii și făcută cu scopul de a mima deschidere privind posibilitatea retragerii vreodată a trupelor sale din regiune. O dorință a Chișinăului formulată tot mai vocal în ultimii ani de la tribune internaționale.

Astfel, Moscova i-a oferit un mandat în alb lui Dodon să poarte acest mesaj la Bruxelles din partea sa pentru a tatona poziția europenilor pe acest subiect.

Dodon vrea tot mai multă putere

Dacă în timpul exercițiului ex-cabinetului Filip, prerogativele lui Dodon au fost reduse la minim, de la schimbarea regimului Dodon este într-o continuă forțare a limitelor prerogativelor sale în materie de politică internă și externă.

Șeful statului a creat mai multe organisme paralele, denumite generic „consilii”, care nu sunt altceva decât niște „ministere din umbră” prin care Dodon încearcă să își exercite puterea executivă. În paralel, el încearcă să pună într-un con de umbră cabinetul Sandu pe diverse dosare majore, în special pe cel al relației cu Rusia și a raporturilor economico-politice ce decurg din ea.

Pe de cealaltă parte, blocul ACUM se află într-o încercare de readucere a statului în matca firească a relațiilor cu partenerii internaționali, cu precădere UE.

Derapajele democratice, de la implementarea votului mixt în iunie 2017 și până la anularea rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinău din iunie 2018, au făcut din PD un partid nefrecventabil de către la nivel european, fapt ce a atras după sine suspendarea fondurilor Bruxellului alocate Chișinăului.

Imediat după instalarea sa la mijlocului lunii iunie 2019, Guvernul Maia Sandu s-a angajat să repare podurile cu toți jucatorii internaționali de care R. Moldova este legată și are nevoie.

Vizitele sale la Bruxeles și București au adus imediat dorința de a fi reluate finanțările. Astfel, potrivit datelor oferite de Ministerul Finanțelor se așteaptă intrări de peste 150 de milioane de dolari de la UE, FMI, Banca Mondială și România.

Ca și particularitate, premierul Maia Sandu a obținut acceptul Bucureștilor pentru livrarea celui mai mare împrumut oferit până acum de București R. Moldova în cuantum de 200 de milioane de euro.

Faptul că premierul Maia Sandu a fost primită imediat după instalare la București și Kiev, vecinii R. Moldova, denotă o dorința de dialog pe plan extern, la nivel de putere executivă, numai cu șefa guvernului de la Chișinău, și nu cu președintele Dodon.

Semnalul este cât se poate de clar, în ciuda imixtiunilor, mai mult imagologice, pe dosare de politică externă gestionate de guvern.

Mai mult, președintele Dodon și-a arătat limitele în negocia și aceste dosare. Acesta și-a dovedit măsura relațiilor sale Moscova. Încă de când a venit la putere în decembrie 2016, Dodon nu a putut scădea prețul foarte mare de 237 de dolari americani pe care R. Moldova îl plătește Gazpromului.

Nici relațiile sale personale sau cele zodiacale cu mai-marii Moscovei nu l-au ajutat pe președintele Dodon să obțină rezultatele scontate.

Cu toate acestea, Executivul a dat semne că vrea să aibă o relație civilizată și cu Moscova. Faptul a fost consemnat de recentă vizită la Moscova a ministrului de Externe, Nicu Popescu. El a atins toate punctele sensibile de pe agenda bilaterală: de la prețului gaze, la staționarea trupelor rusești în Transnistria sau situația moldovenilor din Rusia.

Cel mai probabil, după vizita lui Nicu Popescu, și Maia Sandu să meargă în vizită oficială la Moscova pentru o întrevedere cu omologul său rus Dmitri Medvedev. O astfel de mișcare ar sparge monopolul imagologic pe care președintele Dodon încearcă să-l construiască pe parcursul ultimilor ani. Acela de a părea singurul pilon de legătură al Chișinăului cu Moscova.

Toate aceste agitații și șicănările pe probleme de poltică externă denota faptul că R. Moldova nu a normalizat încă relațiile nici cu Estul și nici cu Vestul.

Doar că la nivel guvernamental lucrurile încep să se așeze pe un calapod al normaliții, în timp în zona prezidențială mișcările sinusoidale ale președintelui nu creionează previzibilitate pe zona formulării unor politici coerente în raport cu proximitatea R. Moldova și nevoile securitare ale Chișinăului într-un context regional tot mai tulbure.

Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Socialiștii anticipează victoria în alegerile locale din R. Moldova

Analiză: Socialiștii anticipează victoria în alegerile locale din R. Moldova

Partidul pro-rus Al Socialiștilor din R. Moldova PSRM se așteaptă să-și consolideze puterea la alegerile locale din octombrie – după ce a preluat deja Președinția și este parte a guvernului de coaliție de la Chișinău. Republica Moldova, un stat aparent mereu prins în alegerile prezidențiale, parlamentare sau locale, se confruntă cu încă o cursă electorală pe 20 octombrie.Cetățenii vor alege apoi 898 de primari din toată țara, iar experții spun că bătălia pentru inimile și mințile alegătorilor va fi intensă, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova.

Cursa va fi dată, în mare parte, între trei partide politice majore și două mai mici.

Scena politică a Moldovei a suferit modificări semnificative de la căderea fostului partid de guvernare PD și de la fugă din țara liderului său, Vladimir Plahotniuc. Socialiștii pro-ruși împărt acum puterea cu blocul pro-european ACUM.

„După căderea lui Plahotniuc, alegerile locale reprezintă o oportunitate decisivă pentru actualele partide de guvernare de a prelua controlul administrației locale”, a declarat pentru BIRN expertul politic Mihai Isac.

La modul general, socialiștii conduc în sondaje, în timp ce cursa pentru locul doi și al treilea va fi între ACUM și PD.

Pe de altă parte, două mici partide populiste, Partidul Nostru, condus de Renato Usatîi și Partidul Ilan Șor, condus de creierul din spatele așa-numitului „furtul miliarduluidin sistem bancar al Moldovei între 2012-2014, Ilan Șor, vor exploata nostalgia sovietică în rândul electoratului de stânga.

Partidele care invocă reunificarea cu România rămân slabe și fragmentate – fiind incapabile să adune candidați puternici așa cum au fost la alegerile anterioare.

Analiștii spun că marea luptă la aceste alegeri locale din R. Moldova va fi între dată între socialiști și democrați, întrucât fostul partid de guvernământ deține peste două treimi din primarii actuali și are încă structuri teritoriale puternice.

Tradițional, a menționat Isac, „marele premiu” este controlul Primăriei Chișinău, iar în această cursă, candidatul socialist, Ion Ceban, are șanse foarte mari de câștig.

Cu toate acestea, Valeriu Ostalep, vice-ministru de externe în guvernul comunist din 2005 până în 2009 – și acum director al Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate – spune că Andrei Nastase, co-președinte al ACUM, are cele mai mari șanse, deși spune că Ceban este mai calificat pentru acest post.

Ion Tăbârță, analist al think tank-ului de la Chișinău, IDIS Viitorul, a declarat pentru BIRN că celălalt co-președinte al ACUM, premierul Maia Sandu, a comis o eroare politică atunci când a refuzat să lase primarii democrați să candideze sub steagul ACUM pentru alegerile locale.

El susține că acest lucru i-a aruncat în brațele socialiștilor pe primarilor democrați, care sunt dornici să în înregimenteze în PSRM.

Între timp, socialiștii sunt îngrijorați că o posibilă coaliție, după eventuale alegeri anticipate, între ACUM și un PD reformat, fără Plahotniuc și acoliții săi, i-ar putea lăsa pe o poziție slabă.

Alegeri locale și mizele mari

Deși acestea sunt doar alegeri locale, mizele sunt mari, deoarece rezultatele vor avea un impact clar asupra posibilelor alegeri parlamentare și prezidențialele din 2020.

Controlul politic al administrației locale implică controlul asupra resurselor financiare locale importante, iar primarii și alți oficiali locali joacă un rol important în mobilizarea electoratului.

„Rezultatul alegerilor locale și evoluția relațiilor dintre blocul ACUM și Partidul Socialist ar putea ajuta la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate”, a prezis Isac.

El susține că, dacă socialiștii obțin o victorie deplină la nivel local, președintele socialist Igor Dodon va forța alegerile parlamentare anticipate pentru a asigura un control socialist complet asupra Parlamentului și asupra întregului spectru politic.

De la începutul lunii august, Dodon și socialiștii săi își împing partenerii proeuropeni din coaliție să semneze un acord.

Documentul propus de socialiști este o foaie de parcurs pentru viitoarea coaliție care implică angajamente politice din ambele părți. Dar conține, de asemenea, o cerere cheie de retorică geopolitică cu privire la orientarea extrem de contestată a țării între Est și Vest pentru a fi scoasă de pe arena publică.

„Credem că trebuie semnat un nou acord, pentru a înțelege cum mergem mai departe. Vom sprijini această majoritate parlamentară după ce vom determina care sunt pilonii de bază ai acestui guvern „, a spus Dodon după un congres socialist din 21 august.

Analiștii din Chișinău consideră că este o mișcare a socialiștilor de a forța ACUM să-și scoată tema de top – despre aspirațiile europene ale Moldovei – din discursul său public – și, de asemenea, le oferă socialiștilor o scuză plauzibilă mai târziu pentru încălcarea pactului cu pro-europenii.

„Principalul beneficiar al acestui acord este președintele Dodon, care se poate prezenta ca garant al stabilității politice și își poate asuma toate succesele guvernului fără a plăti costurile politice ale reformelor dureroase ale acestuia”, a spus Isac.

În cadrul negocierilor asupra guvernului de coaliție, socialiștii nu au arătat niciun interes să preia niciun minister care necesită reformă, ci doar instituțiile strategice de forță – lăsând ACUM să suporte riscurile politice ale înfăptuirii unor reforme dure.

De când a fost semnat pactul de coaliție la jumătatea lunii iunie, Dodon și-a consolidat structurile paralele în jurul administrației sale, folosind diverse „consilii”.

Acestea sunt văzute pe scară largă ca o formă de guvernare umbră condusă de președinte, care preia mari dosare executive precum noul contract de livrare a gazelor cu Gazprom, care expiră până la sfârșitul acestui an.

Isac susține că socialiștii doresc să-și consolideze controlul asupra principalelor instituții ale statului, în special asupra celor de securitate, obligând ACUM să facă concesii dureroase.

„Socialiștii doresc, de asemenea, să ofere un pretext viabil pentru eventualele alegeri anticipate, acuzând ACUM că a încălcat acordul – care nu a fost prezentat publicului sau societății civile pentru analiză”, a adăugat el.

Liderii ACUM nu sunt entuziasmați să semneze niciun acord, neîncredând intențiile socialiștilor. „Dacă se dorește, acest acord ar trebui semnat la nivel instituțional – de Parlament, Guvern și Președinție”, a declarat co-președintele ACUM, Nastase, citat de TVR Moldova.

Cu toate aceste, PSRM și ACUM au semnat pe 16 septembrie acest document.

Miza majoră a acordului este reforma sistemului judiciar, deoarece Moldova este considerată una dintre cele mai grave țări europene pentru corupție.

ACUM încă nutrește posibilitatea de a avea un procuror general străin din România vecină, țară care a luptat din greu pentru a face față acestui fenomen în ultimul deceniu.

Dar Tabarta a spus că socialiștii „se tem de un procuror general independent, deoarece anumite persoane din rândul socialiștilor, inclusiv Dodon, pot avea probleme cu legea dacă anumite fapte ies la iveală”. El a susținut că acest risc riscă să distrugă imaginea lui Dodon în perioada următoare pentru alegerile prezidențiale din 2020.

Între timp, pe 23 august, Dodon l-a invitat provocator pe ministrul rus al Apărării, Sergei Șoigu, la Chișinău să sărbătorească 75 de ani de eliberare a Moldovei de ocupația nazistă – dar și încorporarea Moldovei în Uniunea Sovietică .

Această temă este încă foarte sensibilă în Moldova, politicienii marșând în cadrul tuturor alegerilor pe dezbaterea dacă acesta a fost un act de eliberare sau de ocupație.

Dodon și ministrul socialist Pavel Voicu au organizat vizita lui Șoigu peste capul premierului Maia Sandu, ceea ce a fost văzut pe scară largă ca un gest de forță înainte de alegerile locale.

Până la sfârșitul lunii septembrie, Dodon se așteaptă să-l găzduiască și pe vicepremierul Rusiei, Dmitry Kozak și pe Patriarhul Ortodox rus Kiril. Biserica Ortodoxă a Moldovei, subordonată canonic Moscovei, este un jucător influent la alegeri, în special în zonele rurale, iar clerul ei poate fi mobilizat ca agent electoral pentru a sfătui oamenii să voteze partidele pro-ruse.

Bătălia pentru capitală

Dar lupta-cheie la aceste alegeri locale rămâne șefia Chișinăului. Situația în acest caz rămâne votatilă, deoarece la ultimele alegeri din iunie 2018, co-liderul ACUM, Năstase, a câștigat cursa, dar nu a putut prelua funcția.

În conformitate cu ceea ce mulți au văzut ca o decizie influențată politic de regimul Plahotniuc, instanțele au anulat în mod controversat rezultatele cursei, susținând că legea a fost încălcată.

Dreptul lui Nastase de a prelua Primăria Chișinău se află încă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, CEDO, care a început să judece cazul său la 1 august 2019.

În aceste condiții, ACUM a ezitat să dezvăluie dacă Nastase ar fi candidatul său în cursa din Capitală, deși Sandu joi trecută a confirmat că va fi, de fapt, candidatul ACUM.

Până să își anunțe oficial intrarea în cursă în ultima zi, pe 19 septembrie, Năstase a lansat o serie de indicii cum că o va face.

„Dacă socialiștii câștigă capitala [Chișinău], Moldova este sortită eșecului”, a declarat el anterior pentru o emisiune de pe postul de televiziune N4.

Pe de altă parte, socialiștii îl vor arunca din nou pe Ceban (foto) în luptă. Deși Nastase l-a bătut anul trecut, acum este văzut ca favorit.

Ceban este considerat mâna dreaptă a lui Dodon și un jucător priceput în Primărie, unde a ocupat mulți ani funcția de consilier. De asemenea, este privit cu mari speranțe la Moscova, unde și-a consolidat relațiile în ultimii ani.

Ceban a terminat un master în administrație la Moscova în 2009 la Academia Prezidențială a Rusiei de Economie Națională și Administrație Publică și spune că a depus acte pentru un doctorat.

„Ceban este supracalificat pentru această funcție [ca primar al Chișinăului]”, a declarat Valeriu Ostalep pentru BIRN. Cu toate acestea, el a spus că scăderea rating-ului socialiștilor în sondajele recente i-ar putea afecta șansele de câștig.

„Ceban are o cale liberă pe stânga, dar există o negativitate [publică] față de socialiști care va reflecta asupra lui. Acesta este motivul pentru care cred că Nastase va câștiga ”, a spus el. „Fiecare dintre ei trebuie să aibă o echipă profesionistă în spatele lor”, a adăugat el.

Pe de altă parte, Tabarta a spus că, începând cu jumătatea lunii iunie, când a devenit ministru de Interne, Năstase a pierdut puncte în legătură cu diverse incidente legate de gestionarea proastă și nepotismul.

„Ceban a devenit mai echilibrat. Este clar și concentrat. În momentul de față, consiliul municipal al Primăriei Chișinău este și în mâinile socialiștilor. Desigur, Ceban ar putea fi învins – dar cred că blocul ACUM are nevoie de sfaturi politice mai bune”, a spus Tăbârță pentru BIRN.

Tăbârță a spus că câștigarea din nou a Primăriei îi va oferi Năstase mai multă vizibilitate și putere în următorii patru ani decât se poate aștepta ca ministru într-un guvern nesigur.

Cu toate acestea, Isac a declarat pentru BIRN că lipsa unei decizii ferme cu privire la candidatul său din partea ACUM a încurajat speculațiile că Sandu și Nastase (foto) ar putea fi dispuși să cedeze controlul asupra Chișinăului în schimbul menținerii guvernului actual.

„Rămâne de văzut cum vor exploata socialiștii slăbiciunile evidente ale blocului ACUM”, a spus Isac.

Cea de-a treia cale

Văzută ca o competiție în doi, lupta pentru Primăria Chișinău a devenit mai interesantă după intrarea în cursă a deputatului Octavian Țîcu pe data de 18 septembrie.

Consider că am epuizat toate capacitățile de a schimba pe interior lucrurile. Mi-am dorit foarte mult ca blocul ACUM să fie o entitate unică, compactă, într-o singură fracțiune […] Atitudinea luată astăzi e determinată și de semnarea acordului temporar dintre PSRM și ACUM. Acordul temporar semnat la 8 iunie nu a fost îndeplinit în totalitate și nu trebuia să fie prelungit printr-un alt acord, pentru că putea să se prelungească”, a spus Țîcu despre motivele intrării sale în cursa electorală.

Țîcu (foto) va candida în numele Partidului Unității Naționale care militează deschis pentru unirea R. Moldova cu România.

Materialul este tradus după o analiză realizată pentru portalul Balkan Insight de către Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ// Recentele numiri controversate din justiție, semne de rău augur pentru reforma sistemului judiciar din R. Moldova

ANALIZĂ// Recentele numiri controversate din justiție, semne de rău augur pentru reforma sistemului judiciar din R. Moldova

Potrivit experților, o serie de numiri politice din instituțiile-cheie ale statului ridică mari îndoieli cu privire la capacitatea guvernului de a reforma sistemul judiciar. Mai multe numiri în posturile-cheie din domeniile de securitate și justiție din R. Moldova ridică întrebări cu privire la angajamentul noului guvern de a depolitiza instituțiile statului în urma plecării de la vârful piramidei puterii a Partidului Democrat, controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc, scrie Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova. 

Actuala alianță de guvernământ, formată din blocul pro-european ACUM și socialiștii pro-ruși este de părereR. Moldova a devenit un „stat capturat” sub Plahotniuc, cu instanțele, poliția și mass-media toate în buzunarul acestuia.

După aproape două luni de la preluarea puterii, criticii spun că socialiștii acționează după același tipar ca predecesorii democrați și că o serie de numiri recente la vârful statului implică persoane strâns legate de Partidul Socialist și liderul său, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Acest lucru nu se anunță a fi de bun augur pentru revizuirea mult criticatului sistem judiciar din R. Moldova.

Pe 31 iulie, un fost consilier de bază la Dodon a fost numit șef al Centrului Național Anticorupție, CNA.

Ruslan Flocea a ocupat funcția de secretar general în biroul prezidențial al lui Dodon și va supraveghea acum eforturile anticorupție într-o țară în care jurnaliștii de investigație au scris în mod regulat cu privire la acuzațiile de corupție la adresa parlamentarilor socialiști sau a oamenilor de afaceri afiliați PSRM-ului.

„Voi face toate eforturile pentru a asigura că rezultatele CNA sunt în conformitate cu legea”, a spus Flocea parlamentarilor care au votat cu majoritate pentru a-i acorda acestui postul.

De asemenea, Flocea a câștigat susținerea în unanimitate a Comisiei Juridice a Parlamentului, care este condusă de deputatul ACUM Sergiu Litvinenco.

Litvinenco a spus că mâinile sale erau legate de un cadru legal moștenit amibiguu și incorect preluat de la democrați.

„Ceea ce facem acum este să încercăm să curățăm țara regimului lui Plahotniuc”, a spus el pentru BIRN.

„Emoțiile sunt încă prea mari. Nu spun că lucrurile sunt perfecte, dar este exagerat să spunem că toate instituțiile importante sunt acum sub Dodon,” a declarat deputatul.

După cinci ani de relații nu foarte reușite cu Uniunea Europeană, noul guvern din R. Moldova spune că dorește să reseteze vechile probleme create de PD, dar „alianța nefirească” a ACUM cu socialiștii poate testa chiar acum angajamentul comun privind reformele.

„Era de așteptat ca diverse probleme să apară încet în cadrul acestei coaliții”, a declarat Ion Manole, directorul Promo-LEX, un ONG de consultanță juridică și advocacy din Chișinău. „Ele se vor acutiza pe parcurs,a continuat el.

„Nici mie nu-mi place”

Problemele au început pe 25 iulie, când primii doi din șase judecători ai Curții Constituționale au fost aleși de parlament, după ce fosta componență a acestei instanțe a demisionat în urma unor acuzații de cârdășie cu Partidului Democrat. Alți doi au fost numiți de Consiliul Superior al Magistraturii.

Criticii au declarat că noii judecători au făcut parte din „vechea garda”.

„Ce am schimbat exact?”, s-a întrebat retoric Cornelia Cozonac, directorul Centrului de Jurnalism de Investigație din Moldova, CIJM.

Cozonac a spus că niciunul dintre noii judecători nu a acționat pentru a rezolva presupusele abuzuri ale fostului guvern.

„Mi-e teamă că acești oameni, care aveau conexiuni cu vechiul sistem, ar putea să funcționeze în continuare în interesul vechilor guvernanți”, a spus ea, referindu-se la Plahotniuc și PD.

Opinia publică a privit cu suspiciune și numirea lui Dumitru Robu, pretins apropiat al Partidului Socialist. El a fost numit la 31 iulie de Igor Dodon în calitate de nou procuror general interimar, după ce a fost susținut de Parlament.

Atât Flocea, cât și Robu s-au confruntat cu întrebări cu privire la originile averii lor.

Premierul Maia Sandu, de la blocul ACUM, a ridicat și ea o serie de întrebări în evaluarea sa asupra celor două numiri.

„Sunt de acord că există întrebări, am chiar și eu unele și nici mie nu-mi place”, a spus Sandu la TVC21 pe 29 iulie, înainte ca Parlamentul să aprobe numirile.

„Nu știu dacă Parlamentul le va vota, dar ar fi fost mult mai bine dacă consilierii președintelui sau ai premierului nu ar participa la astfel de concursuri”, a spus ea.

Numindu-l pe Robu, Dodon a subliniat necesitatea pedepsirii celor din spatele a două săptămâni de haos în iunie, când Partidul Democrat a încercat să reziste la predarea frâielor guvernului către alianța ACUM-PSRM.

„Trebuie să o facă repede”, a spus Dodon despre deschiderea de dosare penale pentru cei care ar fi încălcat legea în guvernarea precedentă.

Analiștii politici spun că Dodon este hotărât să sperie Partidul Democrat înaintea alegerilor locale care va avea loc în octombrie.

„Igor Dodon lansează aceste amenințări în jurul alegerilor locale, încercând să obțină dividende electorale”, a spus expertul politic Mihai Isac.

„Vrea să-i sperie pe primarii PD și pe ceilalți candidați cu aceste tipuri de declarații. Recent, unii primari PD s-au alăturat deja Partidului Socialiștilor, ” a adăugat expertul.

Reforma justiției

ACUM spune că răspunsul la depolitizarea instanțelor este o revizuire completă a sistemului judiciar.

„Trebuie să ne pregătim pentru această reformă, deoarece măsurile pripite nu pot duce la un sistem de justiție cinstit și de durată”, a spus Sandu într-o sesiune de Q&A pe Facebook în data de 30 iulie.

La rândul său, deputatul Sergiu Litvinenco a declarat pentru BIRN: „Avem multe idei despre reforma CNA și vom vorbi despre asta la momentul potrivit. Reforma justiției nu a început încă. Vom veni cu pași concreți și foarte exacti pentru a propune o agendă foarte clară. ”

Experții spun că nu va fi ușor.

„O justiție funcțională nu poate fi obținută într-un timp atât de scurt”, a spus Manole. „Calitatea oamenilor contează cel mai mult. Și acest lucru s-a văzut și în România. Atâta timp cât vom avea oameni cinstiți care vor dori să schimbe sistemul, vom avea unele succese”, a completat el.

Nadejda Hriptievschi, fondatorul și directorul Programului Justiție și Drepturile Omului la Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova, CRJM, a declarat pentru BIRN că numirile lui Flocea și Robu au demonstrat clar că parlamentarii trebuie să fie mai atenți în selectarea candidaților, „reformele nu au cum să aibă succes”.

Opiniile diferite din cadrul coaliției de guvernământ au influențat calitatea deciziilor sale, a spus ea, în special în domeniul justiției.

Reforma, a spus Hriptievschi, trebuie promovată ferm, fără ezitare. „Sper însă ca acțiunile anunțate, odată agreate, să fie promovate ferm, fără ezitări și cât mai rapid posibil”, a spus experta.

Material semnat de Mădălin Necșuțu

Share our work
REPORTAJ// Muzeul care păstrează amintirile terorii comuniste din Albania

REPORTAJ// Muzeul care păstrează amintirile terorii comuniste din Albania

Într-o clădire cu aspect obișnuit în centrul orașului Shkodra din nordul Albaniei, aproape de granița cu Muntenegru, un mic muzeu găzduiește amintirile victimelor unuia dintre cele mai brutale regimuri din Europa de Est.

Chiar dacă vizitatorii nu își pot imagina imediat ce lucruri groaznice s-au întâmplat în fostul sediu local al Ministerului de Interne din perioada comunistă, timp de aproape o jumătate de secol, aceștia vor imediat cufundați într-o lume a suferinței, torturii și crimele motivate politic.

Comuniștii locali au șters imediat după cel de-al doilea război mondial toate urmele activităților fostului gimnaziu „Illyricum” ce a aparținut ordinului Franciscan în urma unei deciziii a guvernului de la Tirana din 6 martie 1946, cel care a decis predarea clădirii către serviciile de securitate, se precizează într-un reportaj realizat de Balkan Insight.

„Shkodra a suferit foarte mult în primii ani ai comunismului, mai ales din 1956 până în 1960, atunci când orașul a funcționat în mare parte ca o închisoare comunistă”, a declarat pentru BIRN istoricul și curatorul   Muzeului Mărturiilor și Memoriei, Pjerin Mirdita (foto).

Comuniștii au operat nu mai puțin de 23 de închisori din Shkodra, un oraș pe atunci cu o mare populație catolică. Aici, aceștia s-au străduit să dețină controlul în timpul și după ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial.

Zeci de mii de albanezi au fost trimiși în lagărele de muncă din motive politice sub regimul comunist și cel puțin 6.000 de oameni au fost executați, cred cei mai mulți experți.

„În acești ani, opoziția față de comuniști a fost încă ridicată în Shkodra, poate nu direct împotriva statului, dar sentimentul s-a păstrat în interiorul inimilor și minților oamenilor”, spune Mirdita.

El a precizat că fosta școală catolică a funcționat drept centru de interogatoriu și loc de tortură.

„În primul rând, ei [prizonierii] rămâneau aici pentru perioada de interogatoriu. Aici au suferit torturi fizice și psihologice. După ce erau fost condamnați, erau apoi trimiși în alte închisori din țară ”, explică el.

Coridorul vopsit în roșu ce simbolizează suferința

Holul muzeului găzduiește o expoziție de fotografie despre victimele represiunilor comuniste, cu date și afișe, precum și o mică sală video. A doua zonă găzduiește o altă sală de expoziții și celulele deținuților împreună cu sala de interogatoriu.


Pe ambele părți ale coridorului, 23 de celule stau față în față. Celule sunt minuscule, fiecare măsurând mai puțin de doi metri pătrați. Cămăruțele partă denumirea de „biruca” [„găură”], iar prizonierii erau ținuți în ele înainte și în timpul procesului de interogare.

La capătul coridorului, o camera mare și întunecată de interogare oferă frisoane chiar și acum oricărui vizitator care trece de ușă.

Camera de interogatoriu și tortură păstrată în original de curatorii muzeului. Foto: Mădălin Necșuțu

Un stâlp electrificat și niște sârmă ghimpată sunt așezate într-un colț al camerei, în timp ce pe masa ofițerului responsabil de interogare cu o mașină de scris. Instrumentele de înaltă tensiune folosite pentru torturarea deținuților, atât psihic cât și mental, se află pe o altă masă din această „camera a morții”.

Unele dintre scrierile deținuților de pe zidurile celulelor au fost păstrate, împreună cu ziarele propagandiste contemporane comuniste, care tapetează pereții celulelor.

„De două ori pe zi, timp de două ore, prizonierii erau nevoiți să citească cărți ale [Enver Hodja] fostul dictatorul communist albanez. De asemenea, aceștia erau bătuți în mod regulat ”, explică Mirdita.

Hodja a condus Albania cu mână de fier din 1946 până în 1992, ghidându-se mult timp încă după moartea lui Stalin după metodele acestuia. Temându-se de Occident și vecinii săi, Hodja și-a izolat complet țara de lumea exterioară, urmând propria rețetă inspirată de sovietici pentru dezvoltarea ei.

„Reeducarea” prizonierilor din Shkodra continua apoi în lagărele de muncă, la care mulți dintre ei erau trimiși. Mulți nu s-au întors niciodată.

„Trebuiau să lucreze în mine în schimburi, la fiecare opt ore. Aceste lagăre era asemănătoare gulagurilor din Rusia de pe vremea lui Lenin sau a lui Stalin ”, adaugă Mirdita.

Albania, încă bântuită de trecut

La fel ca multe alte țări care au căzut după Cortinei de Fier la finele celui de-al doilea război mondial, crimele din perioada comunistă încă bântuie Albania, o țară care astăzi bate pe ușile Uniunii Europene, după ce a fost primită în NATO în 2009.

Memoria celor zeci de mii de victime politice ale fostului regim este păstrată vie în locuri precum acest muzeu.

Localnicii și turiștii care vizitează muzeul pot viziona filme scurte în sala audio-vizuală. La fel, în biblioteca amenajată în incinta muzeului, ei pot citi cărți despre regimul comunist din Albania, precum și literatura scrisă în închisoare de foștii deținuți.

„Avem o bibliotecă care este deschisă publicului, astfel încât toată lumea poate veni aici să studieze sau să citească, sau doar să-și petreacă o parte din timpul liber”, a declarat pentru BIRN ghidul și istoricului  muzeului.

Profesorii își aduc elevii să învețe despre trecutul traumatic al țării, nu doar pentru a-i educa despre trecut, ci și pentru a se asigura că astfel de orori vor rămân în trecut și nu se vor mai repeta.

„Avem o mulțime de elevi care vin aici, precum și profesori de istorie. Ei ajung să vadă locul, ating cu mâinile lor și simt cât de greu a fost în timpul acestui regim pentru oameni trimiși aici ”, spune Mîrdita.

Studenții interesați pot chiar să întâlnească unii dintre foștii deținuți care au supraviețuit acestor orori și să le vorbească, iar aceștia la rândul lor să „împărtășească istoria cu ei”.

Mirdita mai spune că tocmai credința a fost cheia supraviețuirii multor oameni din această regiune cu probleme, unde comuniștii s-au luptat cu rebelii anticomunisti ani de-a rândul după al doilea război mondial urmărindu-I pe aceștia în munți.

Regimul Hodja a mers mai departe decât Uniunea Sovietică și, în 1967, a interzis religia și a proclamat Albania drept primul stat ateu din lume.

Dar Mirdita spune că mulți oameni din Shkodra nu și-au păstrat credința.

„Religia a supraviețuit aici în casele oamenilor”, spune el, menționând că orașul a rămas și rămâne casa tuturor celor cele trei religii principale din țară – catolică, musulmană și și creștin-ortodoxă.

Reportaj realizat de Mădălin Necșuțu în urma unei vizite de documentareîn Albania – iulie 2019, cu sprijinul Comisiei Europene

Share our work
Igor Dodon visează un nou mandat prezidențial

Igor Dodon visează un nou mandat prezidențial

Președintele Igor Dodon în vizită la Moscova, înainte de a se vedea cu Vladimir Putin. Foto credit: BIRN

În căutarea realegerii sale în funcția de președinte al R. Moldova în 2020, Igor Dodon nu a ascuns legăturile sale strânse cu Kremlinul – dar criticii spun această curtare asiduă pe lângă Moscova nu a adus avantaje evidente pentru Republicii Moldova. 

Încă de când Igor Dodon a câștigat la alegerile prezidențiale din Moldova în noiembrie 2016, pe un bilet pro-rus, critici spun că a confirmat suspiciunea că el și partidul său – Partidul Socialist din Moldova, PSRM – sunt puțin mai mult decât instrumente în mâinile factorilor de decizie ruși, scrie portalul Balkan Insight într-o analiză publicată recent și tradusă de EvZ Moldova. 

Dintre cele 37 de vizite oficiale și de lucru în străinătate pe care Dodon le-a făcut în ultimii doi ani și jumătate, nu mai puțin de 18 au fost în Rusia. Dodon a apărat frecvența acestor vizite la Moscova, spunând că aduce beneficii reale pentru Moldova.

Dar unii experți contestă aceste afirmații, spunând că Dodon a folosit în principal vizitele pentru a-și consolida propria imagine la Moscova și pentru a-și arăta disponibilitatea de a executa directivele primite din partea Rusiei.

Potrivit analistului politic Mihai Isac, în afară de întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin, Dodon și-a folosit vizitele pentru consolidarea relațiilor cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, cel care este așteaptat la Chișinău în această toamnă, înaintea alegerilor locale din octombrie.

Dar Isac spune că beneficiile pentru R. Moldova sunt neglijabile. „Beneficiile sunt superficiale, orice concesie facută de Moscova fiind conditionată de niste cedari dureroase din partea Moldovei”, a declarat el pentru BIRN.

„În marja vizitelor la Moscova, Dodon cultivă frenetic relații cu diferiți poli de putere din Rusia care îi pot sprijini visurile electorale”, a adăugat el.

Președintele Republicii Moldova, de asemenea, încearcă să construiască relații cu șeful Comitetului pentru Afaceri Internaționale al Federației Ruse, Konstantin Kosacev, și cu fostul reprezentant al Kremlinului în Moldova și regiunea separatistă prorusească transnistreană, Dmitri Rogozin.

Ambii oficiali susțin reintegrarea regiunii susținute de Rusia în R. Moldova – ceea ce va crește în mod clar influența Rusiei în R. Moldova per ansamblu.

„Sub presiunea Rusiei, Dodon intenționează să relanseze negocierile politice dintre cele două maluri ale Nistrului”, a afirmat Isac.

Potrivit datelor oficiale furnizate recent de cabinetul prezidențial, Dodon a cheltuit 2,71 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 135.000 de euro, pentru vizitele sale străine în această perioadă.

Dodon este foarte activ în legătură cu aceste vizite pe rețelele sociale precum Facebook, Instagram și Odnoklasniki în limba rusă. Echipa sa postează în mod regulat fotografii sau filme ale acestor vizite, în special cele care au în vedere oficialii de rang înalt din Kremlin.

Dar vizitele oficiale în Rusia nu spun întreaga poveste a legăturii ruse a lui Dodon. Experții afirmă că el și rudele sale sau cei mai apropiați colegi au făcut și numeroase vizite private.

Perdea de fum, fără beneficii reale

Analiștii văd vizitele regulate ale lui Dodon în Rusia mai mult ca exerciții de îmbunătățire a imaginii decat misiuni eficiente pentru a rezolva problemele grave cu care se confruntă, spre exemplu, mulți moldoveni care lucrează în Rusia.

„Aceste vizite nu au avut nici un impact major. Nu au schimbat natura relațiilor moldo-ruse, ci doar au rezolvat anumite probleme locale „, a declarat pentru BIRN Ion Tăbârtă, analist al think tank-ului IDIS Viitorul, cu sediul la Chișinău.

Statisticile oficiale arată că aproape jumătate de milion de moldoveni muncesc și trăiesc în Rusia. Dar mulți dintre ei lucrează pe piața neagră și au probleme cu documentele și permisele de muncă în Rusia.

Tăbârtă a spus că numeroasele vizite ale lui Dodon în Rusia nu au adus prea mult pentru aceștia.

„Problemele cetățenilor moldoveni care lucrează în Rusia nu au fost soluționate. Când Dodon a spus că vor fi soluționate, această afirmație a fost făcută doar în contextul alegerilor parlamentare. Aceștia [moldovenii care lucrează în Rusia] au fost autorizați să se întoarcă acasă în jurul datei scrutinului [înainte de 24 februarie 2019]”, a adăugat el.

Pe lângă faptul că a îngreunat viața muncitorilor migranți, Rusia a pedepsit Republica Moldova în alte moduri pentru a atinge obiectivul integrării europene. Acesta a introdus un embargo economic dificil în 2013, care este în vigoare și astăzi.

În scopul alegerii în R. Moldova și pentru a ajuta unele companii din apropierea lui Dodon și a PSRM, Moscova a ridicat pe un timp limitat la șase luni la începutul acestui an embargoul pentru a permite Moldovei să exporte o cantitate mică de legume și fructe.

Dodon a promis că va rezolva complet chestiunea embargoului, dar în realitate a obținut puțin, cu excepția unei iertare temporară de la Moscova timp de șase luni din ianuarie până în iunie 2019 pentru exportul de fructe și legume. Cantitățile exportate au fost nesemnificative.

„În ceea ce privește exporturile moldovenești, acestea au fost [ajutate] doar la nivel local și într-un anumit context electoral. Dar nu putem spune că această problemă a fost rezolvată”, a adăugat Tabarta.

O altă problemă nesoluționată se referă la gaze. Dodon a spus în repetate rânduri că va convinge Moscova să reducă prețul ridicat pe care Chișinăul îl plătește pentru gazul rus livrat de Gazprom.

El insistă că a construit relații bune cu factorii de decizie ai Gazprom și că va rezolvarea această chestiune – chiar dacă negocierile cu Gazprom ar trebui să fie prerogativa premierului Maia Sandu, nu a Președintelui.

La 19 februarie 2019, cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare, el a declarat că el și șeful companiei Gazprom, Alexei Miller, vor forma o „echipă puternică pentru a aborda problema gazelor naturale.

„Cu Alexei… am discutat acest subiect la sfârșitul lunii ianuarie”, a spus el. „În a doua jumătate a anului, trebuie să avem negocieri cu privire la un nou contract de furnizare de gaze”.

Însă între timp, R. Moldova se confruntă cu perspectiva de a fi de acord asupra unor noi prețuri pentru gazul rusesc, atunci când prezentul contract cu Gazprom va expira la sfârșitul acestui an.

R. Moldova are puține pârghii de negociere pentru a obține condiții mai avantajoase, iar și acestea riscă să dispară, spun experții.

Rusia și Turcia se așteaptă să finalizeze construcția conductei TurkStream până la sfârșitul anului 2019, aducând gaze către Turcia și Balcani pe sub Marea Neagră – ocolind R. Moldova și Ucraina.

Dar România nu va putea să interconecteze Moldova cu sistemul energetic european mai devreme de martie 2020, chiar și în cel mai pozitiv scenariu.

Dodon, privit în continuare cu suspiciune în România

Experții politici spun că „Moscova nu crede în lacrimi” și nu își va pune toate speranțele într-un singur coș, lăsându-l pe Igor Dodon drept singurul său proiect politic la Chișinău.

„Zecile de vizite repetate ale lui Dodon în Rusia în ultimii ani sunt menite să-l prezinte pe scena politică internă și externă ca singurul interlocutor viabil pentru Kremlin”, a spus Isac.

El a susținut de asemenea că dependența lui Dodon față de Moscova s-a accentuat și mai mult după căderea regimului condus de Partidul Democrat în Moldova, ca urmare a alegerilor din februarie. Acest lucru a condus la formarea unui nou guvern sub lidera PAS Maia Sandu care să unească elementele pro-UE cu socialiștii proruși.

„Dodon și PSRM vor rămâne în actualul guvern doar atâta timp cât vor face jocul Rusiei”, a adăugat expertul.

Isac a spus că reactivarea politică a lui Renato Usatii, liderul pro-rus al Partidului Nostru, și a lui Mark Tkaciuk, fostul ideolog al Partidului Comunist, are la bază ideea de a crea o nouă forță politică care să poată atrage alegători pro-ruși care se simt nemulțumiți de acțiunile lui Dodon.

Înainte de alegeri, Dodon pare să-i înfrunte pe criticii săi, avansând o nouă abordare față de vecinii săi, neprietenoși față de Rusia, Ucraina și România.

El a declarat că a vorbit la telefon atât cu președintele român, cât și cu cel nou al Ucrainei Volodimir Zelenski, pentru a avea întâlniri bilaterale cu fiecare dintre ei.

„Sper foarte mult să avem o întâlnire cu Klaus Iohannis [din România], dacă este posibil înainte de alegerile [prezidențiale] de acolo [la 10 noiembrie]„, a anunțat Dodon pe 15 iulie.

Dar analiștii din România rămân sceptici față de bunele intenții ale lui Dodon din cauza legăturilor sale cu Kremlinul.

„Presedintele Igor Dodon este considerat principalul decident din R. Moldova cu o atitudine politica publica ostila Romaniei”, a declarat pentru BIRN analistul politic de la București, Claudiu Degeratu.

„Modul în care, după alegerile [februarie], a negociat din partea PSRM privind formarea noului guvern de coaliție a întărit și mai mult percepția sa negativă în România”, a adăugat el.

El a spus că România îl vede pe Dodon promotorul unei relații „toxice”a R. Moldova cu Rusia, în parte pentru că dorește să rezolve „dosarul transnistrean” prin federalizarea Moldovei în condițiile impuse de Moscova.

„Și mai discutabil este cameleonismul politic întrebuințat de presedintele moldovean în relația cu Uniunea Europeana„, a adăugat Degeratu.

Același analist a spus că, în calitate de membru al NATO, România este, de asemenea, foarte preocupată de modul în care Dodon și aliații lui pro-ruși își extind controlul asupra instituțiilor de securitate din R. Moldova.

Din aceste motive, analistul a respins ideea lui Dodon de a vizita România în acest an. „În acest an electoral, președintele Iohannis va fi foarte prudent în a face gesturi noi și radicale (în sens pozitiv sau negativ) pe relatia bilaterală cu Republica Moldova„, a comentat Degeratu.

Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu 

Share our work