de Madalin Necsutu | iul. 11, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ca un trabuc cubanez, R. Moldova a ajuns să fie învelită în totul felul de foi. Unele mai bune, altele mai rele. Totul pare un pic haotic, iar din hățișul de hârtii scapi foarte greu. Pe de o parte, avem foile lumii occidentale care ar vrea să ia „pe umerii săi largi” o Moldovă tot mai expusă pericolelor. Pe de cealaltă parte, avem foile rusești care nu arată deloc ca acele 95 de teze reformiste ale Martin Luther din secolul XVI, ci mai degrabă ca unele ale șantajului și țepei finale. Pentru cine are ochi să vadă, astfel de „foi otrăvite” au fost servite de către Moscova și Ucraina în urmă cu câți ani, sub forma unui împrumut ce ar fi trebuit să scoată țara de pe axul european. A urmat Euromaidanul, iar acum țara se află într-un război de uzură ce se va finaliza, cel mai probabil, cu un nou conflict înghețat. Întâi vin foile, apoi haosul.
Stând strâmb și judecând drept, R. Moldova are două opțiuni cărora ar trebui să le dea curs: foaia de parcurs europeană și cea rusească. Dacă prima cere sacrificii și reforme, cea de-a doua este mai mult un „carte blanche” în care nu prea știm ce se regăsește. Nimeni nu vorbește ceva anume despre acest posibil document. Un soi de momeală care face o referire abstractă la deblocarea embargoului economic impus de Moscova pentru produsele alimentare moldovenești. De altfel, Moscova nici nu vrea nimic concret, ci doar să abată atenția guvernanților de la Chișinău de la drumul concret și greu al reformelor, mizând tocmai pe ambiguitatea și pendularea Chișinăului între cele două spații. Dacă până acum Moscova critica politica „bățului și a morcovului” pe care UE o aplică în estul său, Moscova și-a croit și ia un băț, numai că a uitat să pună și un morcov în față. Iar faptul că tocmai Rogozin a fost trimis să fluture această ramură de măslin în „coteț”, așa cum denumea el nu demult R. Moldova, spune totul despre intențiile reale ale Moscovei. Poate „dobitoacele” din Ferma Animalelor vor auzi cântecele de sirenă ale Moscovei și vor schimba macazul și ele pentru a se sprijini pe „umerii largi” ai Rusiei. Așa cum fac „frații” nistreni de peste râu.
Dacă în primele cazuri vorbim de două foi ce au caracter politico-economic, Moldova a mai fost inclusă recent pe o foaie. Numai că de data asta este una care oferă numai avantaje. Din gama celor care contează cu adevărat și care pot oferi Moldova un băț. Nu din acela cu care poate să lovească, ci doar să se apere de amenințările iminente care o așteaptă. Faptul că R. Moldova a fost inclusă în declarația finală a summit-ului NATO de la Varşovia și angajamentele pe care Alianța și le-a luat față de Chișinău, nu poate reprezenta decât un succes pentru autoritățile din domeniu apărării și al politici externe. Poate cea mai importantă mențiune a R. Moldova într-un document internațional oficial, de după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova. Perseverența, și chiar încăpățânarea tuturor miniștrilor Apărării de la Chișinău de a împinge colaborarea cu NATO spre un nou nivel, începe să dea roade. Pe lângă oferirea de tehnică, expertiză și training-uri militare, NATO se angajează și în scris fața de Chișinău, prin documentele cele mai importante pe care pe adoptă.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iul. 8, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Uncategorized @ro
Sosit la Moscova după periplul în Republica Moldova, pe ambele maluri ale Nistrului, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a continuat retorica belicoasă la adresa Chișinăului și a României cu un limbaj și mai acid. Dmitri Rogozin (stânga) a declarat vineri în cadrul unui interviu pentru Kommersant că eventuala unire a Republicii Moldova România ar ameninţa cu încălcarea integrităţii ei a R. Moldova, fapt ce va conduce la pierderea Transnistriei. „Un fapt este de necontestat chiar şi de cei mai înverşunaţi susţinători ai unirii cu România: dacă Moldova face un pas în direcţia României, Transnistria se va desprinde singură în urma acest viraj brusc”, a declarat oficialul rus. El a mai afirmat că, în cazul în care Republica Moldova va opta pentru unire, ar fi „mai bine ca Transnistria să fie lăsată în mod amiabil să plece, dar dacă nu vor în România, în cazul în care doresc să rămână un stat suveran, un stat inteligent care să-şi protejeze cetăţenii, atunci ei vor avea nevoie de ani de zile pentru restabilirea integrităţii teritoriale, iar aceşti ani nu vor fi în zadar”. Acesta a mai readus în discuție „planul Kozak” de federalizare a R. Moldova, amintind voalat că Voronin s-a speriat în momentul în care diferendul ar fi putut fi stins.
„Nişte discuţii ale unor impotenţi despre Kamasutra”
Rogozin a vorbit pe larg despre negocierile recente din dosarul transnistrean, menționând numai părțile de cereri ale separatiștilor de la Tiraspol. „Eu propun astăzi o politică a micilor fapte bune. Noi trebuie să facem abstracţie de perspectivele vagi şi să începem să abordăm acele probleme de care oamenii sunt interesaţi”, a Rogozin.
El a amintit aici comunicaţiile feroviare, regimul de trecere a frontierei sau înmatricularea mașinilor. „Aceste relaţii fireşti între părţi trebuie să fie reglementate pentru ca oamenii să simtă un beneficiu în urma apropierii. Dar atunci când nu există nimic şi noi începem să vorbim despre viitorul statut al Transnistriei în cadrul statului moldovean, toate acestea par nişte discuţii ale unor impotenţi despre Kamasutra”, a spus oficialul rus.
Atac la adresa guvernării
Tot după vizita la Chișinău și Tiraspol, Rogozin a afirmat într-un interviul pentru newsmaker.md că nu el ar fi „ocupantul”, ci prim-vicepreședintele PD, Vlad Plahotniuc. Rogozin vrea astfel să lovească în guvernarea pro-europeană de la Chișinău, implicând fățiș în atacarea liderilor de la putere care mențin cursul UE al Republicii Moldova.
„Cred că cei care mă numeau ocupant m-au confundat cu Plahotniuc. Dacă şi există vreun ocupant, la sigur că nu sunt eu acela. Oamenii trebuie să caute ocupanții în grădina lor.”, a declarat Rogozin despre faptul că un grup de tineri l-au așteptat pe acesta la aeroport și au protestat împotriva venirii lui la Chișinău. Deși l-a atacat ca lider de facto al coaliției de guvernare, Rogozin s-a împleticit în afirmații, spunând că nu s-a întâlnit niciodată cu Vladimir Plahotniuc, deoarece preferă să se întâlnească cu conducerea oficială a țării.
Ambsadorul rus, „convocat” cu mănuși la MAEIE
Declarațiile din ultimele zile au stârnit critici ample la Chișinău din partea opoziției și a societății civile. MAEIE de la Chișinău a anunțat vineri printr-un comunicat că „ministrul afacerilor externe şi integrării europene Andrei Galbur l-a primit pe Ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova Farit Muhametşin”. Un termen mai mult decât diplomatic, dar care se poate traduce mai exact prin „convocare”. Acest lucru se poate desprinde clar, deoarece discuția nu a avut decât un singur subiect: vizita lui Rogozin la Chișinău și Tiraspol. „În cadrul întrevederii interlocutorii s-au referit la recenta vizită de lucru în Republica Moldova a vicepreşedintelui guvernului Federaţiei Ruse, Dmitrii Rogozin, precum şi la discuţia miniştrilor de externe Galbur şi Lavrov de la Soci”, se precizează într-un comunicat MAEIE.
Reamintim că Rogozin a ajuns la Chișinău în zilele de doliu național de 5 și 6 iulie, când se comemorau victimele deportărilor sovietice. De la Tiraspol, Rogozin a amenințat fățiș Chișinăul și a luat partea separatiștilor transnistreni, victime ale extremiștilor ucraineni și moldoveni. În ceea ce privește negocierile din dosarul transnistrean, Rogozin a afirmat că acestea par mai degrabă „nişte discuţii ale unor impotenţi despre Kamasutra”. Recent, inspectorii sanitari ai Moscovei care stau la baza embargo-ului politico-economic impus de Moscova pentru Chișinău, au vizitat numai întreprinderi din UTA Găgăuzia și Transnistria, regiuni ce vor alipirea la Federația Rusă.
Pe aceeași temă:
de Madalin Necsutu | iul. 4, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro
Astfel de vorbe au fost rostite de către legendarul președinte polonez și lider al sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, într-un interviu recent. Cu cât de puține cuvinte se poate sintetiza atitudinea Rusiei față de Occident. Brexit-ul poate fi o victorie de etapă a Rusiei, una obținută doar pe greșeala adversarului. În urma cu vreo doi ani scriam pentru „Kiev Post” o opinie în care atrăgeam atenția asupra populismului și a „idioților utili” ai Moscovei. A urmat un follow-up în care explicam de ce este Rusia câștigătoarea ultimelor alegeri europarlamentare și cât sunt de periculoși acei clovni populiști care sunt în stare să distrugă unitatea Europei, doar pentru a veni la putere. Între timp, dezvăluirile din Panama Papers au demonstrat și cu documente cum Rusia cumpăra cu 40 de arginți, convertiți în ruble slabe, conștiințe pe bătrânul continent.
După referendumul britanic, efectul de domino continuă în Europa. Forțele extremiste, în general de dreapta, au primit „muniție” și au cerut scrutine similare. Formaţiunile politice de extremă dreapta şi anti-imigraţie din Olanda, Danemarca, Suedia, Slovacia şi Franţa au strigat la unison că vor un bis în țările lor la ce s-a întâmplat în Marea Britanie. O țară în care iresponsabilitatea premierului David Cameron, pentru câteva procente în 2013 în fața UKIP-ului lui Nigel Farage, a dus la incertitudinile de astăzi. Există o vorbă românească: „dacă intri în cocină, te mănâncă porcii”. Asta a făcut și Cameron cu Farage și acum se face decontul.
Am mai văzut zilele cum președintele ceh, Milos Zeman s-a declarat în favoarea organizării unui referendum privitor la apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO. Zeman face parte din grupul de lideri populiști eurosceptici și anti-NATO. Anul trecut, Zeman a ieșit în evidență după ce i-a interzis ambasadorului Statelor Unite la Praga, Andrew Schapiro, să intre în reședința prezidențială. Totodată, a susținut cauza Rusiei în războiului din estul Ucrainei. Sigur, aceste lucruri nu se vor opri aici, deoarece există mai mult oportunism și sete de putere decât rațiune și dialog, dar semnalul de alarmă rămâne tras.
Vremea regilor a apus, trăiască bufonii! Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte simple ce va urma. În tot acest tăvălug de episoade succesive, Rusia nu o duce mai bine. Face ce a știut dintotdeauna. Mai precis, să ajute bătrâna Europa pe scări în jos. Ca în acel banc cinic care explică culmea nesimțirii: „să împingi o babă pe scări și să o întrebi apoi de ce se grăbește?” Singurul bloc politic-militar realist rămâne NATO. Aici nu se calculează cu jumătăți de măsură, iar americanii nu au deloc ochelari de cal în ceea ce privește situația din Europa. Ei au început să dea tonul masării de trupe în estul și centrul Europei și sunt gata să-și asume lidership-ul. Cum spunea și Kissinger, ei nu au găsit numărul de telefon al Europei și nu au avut cu cine sta de vorbă la celălalt capăt al firului.
Germania și Franța și-au găsit în sfârșit „inamicul comun” la Londra și sunt gata să-l sugrume mioritic pentru mai multă putere în Europa. Bașca, Berlinul se preface că anexarea Crimeei nu este decât un mizilic, deoarece banii rusești nu au miros. Un nou Ribbentrop-Molotov se coace chiar sub ochii noștri, doar că, probabil, se va numi Steinmeier-Lavrov. Ce ironie! Dar Europa mai are multe resurse. Nu degeaba l-am dat pe exemplu pe anti-comunistul Lech Walesa la început, deoarece tot el spune că „ce e val, ca valul trece” și că ceea ce zguduie astăzi status-quo-ul din Europa este lipsa unor valori comune. Că UE trebuie reformată sau reconstruită de la zero. Cine nu are bătrâni, măcar să facă bine să îi asculte! Rușii nu au cu ce, doar Europa poate pierde pe mâna sa dacă va fi preocupată să se sfâșie singură, decât să fie atentă la o Rusie care nu a renunțat niciodată la ambițiile imperialiste în Europa.
Dar să revenim pe pământurile Moldovei, acolo unde tot acest peisaj încâlcit este prea greu de digerat. Așa că o să explicăm simplu. Ce trebuie să învețe moldovenii din astfel de experiențe este că personaje populiste precum Dodon nu trebuie să dețină puterea. Că dreptul lor câștigat de a-și alege singuri președintele poate fi rapid pervertit. Totul într-un fiasco în cazul venirii la putere a unor clovni populiști și idioți utili ai Moscovei. Din această cauză, este necesar ca votanții de dreapta să lase dezamăgirile la o parte și să iasă la vot.
Finalul editorialul pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iun. 27, 2016 | Asia Centrală, Federatia Rusa, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro
La Chișinău, trâmbițașii de serviciu ai Moscovei se chinuie din răsputeri să cânte prohodul Uniunii Europene, după referendumul britanic de ieșire din blocul comunitar. Retorica lor veninoasă și-a găsit un nou argument. Cum că R. Moldova nu trebuie să meargă înspre UE, ci să se regăsească alături de Rusia în așa-numita Uniune Vamală. Una care s-a născut speranță și va muri talent. Uniunea Europeană nu înseamnă numai Marea Britanie, care între noi fie vorba era un fel de elev răsfățat al clasei, ce se va mai răzgândi cu siguranță de mai multe ori până să iasă pe ușă. Chiar și așa, efectele asupra Republicii Moldova vor fi mici și aproape insesizabile. La fel ca și raportul schimburilor comerciale dintre cele două țări. În ceea ce privește muncitorii moldoveni care lucrează în Marea Britanie, aceștia pot sta liniștiți. Britanicul de rând nu se va grăbi să le ia locul la muncile pe care aceștia le prestează acolo.
În schimb, gargara promotorilor proruși se va înteți. Aceștia vor încerca să ridice acest episod la rangul de generalitate. „BREXIT înseamnă începutul sfârșitului pentru Uniunea Europeană. UE este un proiect cu trecut, dar fără viitor. Pentru țările europene devine mai importantă propria suveranitate, păstrarea tradițiilor și a propriilor interese naționale decât beneficiile economice temporare pe care le aduce spațiul Shengen. Moldova nu trebuie să fugă în urma unui tren care se desface și pierde vagoane. Să ne concentrăm pe Moldova și să învățăm să ne dezvoltăm cu forțele proprii. Moldova are viitor!!!”, a vituperat Dodon. Un „habarnist” care nici măcar nu poate scrie corect spațiul „Schengen”, da` să mai aibă vreo idee despre beneficiile lui. Dacă ar fi după el, Moldova are trebui să vândă mere și morcovi la nesfârșit în piețele din Moscova și eventual să zică și săru` mâna pentru asta. Sau, ca să-l parafrazăm pe Putin, să vopsească garduri rusești cu vinul la care trudesc din greu în fiecare an.
Cam la asta se reduce tot ce pot împiegații de mișcare ai trenului rusesc. De altfel, atât poate să facă Rusia și cam la tot atât să pricepe. Să semene discordie și să încerce să dezbine, fără a aduce ceva bun în loc. Un fel de de mărul discordiei aruncat pentru ca alții să înceapă războiul troian în ograda lor. În mai bine de jumătate de secol de la formele sale incipiente de creație, UE s-a construit ca un spațiu al prosperității, iar cifrele arată din plin acest lucru. Uniunea Sovietică, precursoare actualei Rusii a lui Putin, s-a transformat din super-putere de talie mondială într-o putere cu acțiuni mai mult regionale. M-aș hazarda și eu să fac un pronostic pentru „pațanii” care se grăbesc să cânte prohodul UE. Și anume să fie atenți la cum Rusia se va transforma din „locomotiva revoluției mondiale” în cușeta din vagonul chinezesc.
Regulile relațiilor internaționale și ale geopoliticii spun că atunci când două puteri, una în ascensiune și una în regresie, se întâlnesc în „parteneriate strategice”, cea mai slabă tinde să urmeze un curs de satelizare pe lângă cea puternică. Iar dacă stăm să ne uităm la concesiile economice față de prețul gazului pe care Rusia le-a făcut Chinei în ultimii ani, dar și la cum se ploconește Putin pe la porțile Chinei pentru „întărirea de parteneriate strategice”, înseamnă că Moscova nu se simte prea bine. Cele 30 de programe de cooperare pe care Putin urmează să le semneze acum alături de președintele chinez Xi Jinping nu sunt unele făcute într-o perioadă de înflorire a Rusiei. Ba din contra, vin pe aruncarea disperată a Rusiei în brațele Chinei din cauza sancțiunilor economice la care este supusă din partea occidentalilor. La 1684 avea loc prima bătălie sino-rusă, iar războiul avea să se încheie cu Tratatul de la Nercinsk. De atunci, China nu a încetat niciodată să râvnească la capra vecinului rus pe care de abia așteaptă să o mulgă. Cu ambele mâini.
Finalul pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iun. 19, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Liniștea dinaintea furtunii nu-i deloc un semn bun. Nimeni nu mai protestează la Chișinău și toată lumea pare să se fi resemnat cu gândul că aceasta va fi configurația de putere până în 2018. Numai că există anumite semnale de neliniște mocnită care trebuie să dea de gândit. Acestea au pornit încă din jurul datei de 12 iunie, odată cu sărbătorirea Zilei Naționale a Rusiei. Bașcanul găgăuz Irina Vlah a celebrat-o prin deschiderea unei „ambasade găgăuze” la Sankt-Petersburg și a „colțuri de literatură găgăuză” în mai multe în mai multe biblioteci din orașe ruse. Pe deja celebrul model „American corner” din bibliotecile lumii.
Aceasta duce o diplomația economică separată fața de Chișinău, iar Rusia răspunde pozitiv. Așa că, să nu se mire că embargo-ul economic impus de Rusia pentru R. Moldova se va face selectiv pe viitor , alimentându-se angoasa de la Chișinău la tema dată.
Nu trebuie trecută cu vederea nici înfrățirea Bălțiului cu orașul rusesc Nijni Novgorod din apropierea Moscovei. Și aici, liderul formațiunii proruse „Partidul Nostru” a făcut un pas important și a anunțat că va demara acțiuni de atragere a „fluxurilor economice ruse” în regiune. Nu este exclus ca, după modelul Chișinăului, să forțeze pe viitor mai multe prerogative pentru funcția de primar. El a acuzat recent că descentralizarea nu are loc din cauza guvernării, iar tendințele de desprindere de centru vor continua pe viitor în „Republica Bălți” pe care încearcă să o creeze, un pol important și strategic de pornire a diverse acțiuni perturbatoare.
Mișcări centrifugare încearcă și primarul Orheiului, Ilan Shor. Și aici începe să se lase praful pe faptul că acesta este principalul suspect în furtul miliardului de dolari din cele trei bănci moldovenești prin schema „laundromatului rusesc” de spălare a banilor și scoaterea lor din Republica Moldova. Mai mult, acesta a anunțat sec că a preluat funcția de lider al partidului „Ravnopravie”, o formațiune politică prorusă ce militează pentru apropierea de Federația Rusă. Formațiunea se declară adeptă a relațiilor bune cu Rusia, își propune să contribuie la asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor indiferent de naţionalitate, stare socială sau confesiune. Nu este exclus ca acesta șă candideze și la funcția de președinte, după ce a spus că vrea să implementeze modelul Orheiului la nivel național. Infuzia de capital și imagine ar putea urca acest minuscul partid spre nivelul unuia care ar putea trece pragul accederii în Parlament. Shor nu duce în niciun caz lipsă de bani, iar administrarea orașelului Orhei îi poate spori capitalul politic și încuraja ambițiile și acțiunile în acest sens. Nu mai vorbim de dosarele penale de care ar putea scăpă, iar aici o parte a guvernării care l-a protejat poartă o mare responsabilitate. De altfel, acesta a fost ales recent drept căpetenie a Asociației Obștești „Orașele Moldovei”. Aceasta are în componență zece primari din zona de stânga care militează cu toții pentru o apropiere de Rusia.
La toate aceste trei puncte nevralgice – Bălți, Comrat și Orhei – se adaugă și tendințele segregaționiste crescânde ale etnicilor bulgari din sudul Republicii Moldova. În plan politic, socialiștii proruși au intrat deja în campanie electorală și duc o luptă de gherilă în Parlament pentru erodarea politică a partidelor din arcul guvernamental. Nici Tiraspolul nu stă degeaba și își întărește pozițiile inflexibile în negocierile cu Chișinăul. Germania pune presiune pe oficialii de la Chișinău să accepte o serie de condiții nefavorabile Chișinăului în negocierile ce au loc la Berlin, fapt ce nu ar face decât să întărească pozițiile separatiștilor. Germania, țară care deține președinția OSCE, nu poate face nimic în dosare mai grele precum conflictele înghețate din Nagorno-Karabah, Abhazia și Osetia de Sud, sau cel al conflictului din estul Ucrainei. Tocmai din această cauză, Berlinul va pistona Chișinăul pentru a obține măcar o victorie de palmares în mandatul său insipid de la cârma acestei organizații. R. Moldova este strânsă cu ușa și are nevoie de bani europeni. Pare cea mai bună victimă care poate fi constrânsă din tot acest peisaj să facă cedări.
Concluzia editorialului pe EvZ Moldova
