de Madalin Necsutu | sept. 26, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, UE, Uncategorized @ro
Ca să folosim limbajul de lemn din epoca sovietică, Rusia nu contenește în „a se amesteca în treburile interne” ale R. Moldova. Stat pe care îl hărțuiește constant mai pe la toate colțurile. În plină campanie electorală, tovarășul Dmitri Rogozin, vicepremier al Federației Ruse, va veni iar pe plaiurile Moldovei, și alea constituționale și cele separatiste, pentru a băga mortul în casa moldovenilor, pe aceleași ritmuri de kazaciok.
Mai precis este vorba de vizita pe care o întreprinde, la Chișinău și Tiraspol, la începutul lunii octombrie. După ce Rusia și-a trimis iscoadele la Chișinău, în persoana inspectorilor Serviciului Federal de supraveghere în domeniul fitosanitar şi veterinar, Rosselhoznadzor, acum va trimite și „artileria grea”. Aceasta va fi reprezentată de flamboaiantul Rogozin, un personaj sinistru și dezbinător. Unul care nu ar în fișa postului decât misia otrăvirii R. Moldova cu tot felul de mere politice stricate.
Pe post de zeiță Eris, Rogozin va veni chipurile să fluture ramura de măslin în fața decidenților de la Chișinău. Sau mai degrabă foaia de parcurs plină de capcane politico-economice pe care Chișinăul ar trebui să o semneze în alb. În fapt, aceasta nu reprezintă decât o succesiune de elemente constitutive ale unui șantaj ce are ca singur scop distragerea atenției Chișinăului de la implementarea reformelor cerute de un document similar din partea UE. Un document despre ale cărui prevederi a trebuit să aflăm, pe surse, din presa rusă. Curat transparent! În cazul în care acele cerințe ar fi îndeplinite de guvernanții de la Chișinău, Rusia ar urma să își arate bunăvoința și milostivenia prin ridicarea embargoului economic impus produselor moldovenești pe piața Federației Ruse.
Chiar dacă în ultimii doi ani de zile, R. Moldova a arătat că și-a putut reorienta cu succes exporturile, inclusiv din punct de vedere calitativ, în proporție de două treimi (64%) spre piețele europene. Evident, cea românească constituind principala destinație de export. Deci, se poate, iar Rusiei îi dispar aceste elemente de șantaj politico-economice pe care nu ezită să le uziteze ori de câte ori are nevoie. Tocmai de aceea, misiunea lui Rogozin este să vină la Chișinău pentru a-și băga din nou coada în politica internă a R. Moldova în prag de alegeri prezidențiale.
Vizita acestuia este în strânsă conexiune cu una dintre principalele teme de campanie ale candidatului socialist la fotoliul prezidențial, Igor Dodon. Așa că încercarea lui Rogozin de reorientare a fluxului comercial extern al R. Moldova către Rusia nu constituie decât o ridicare a mingii la fileu pentru Dodon. În subsidiar, oferta ridicării embargoului pentru Chișinău nu este decât o reeditare a ofertei de împrumut de câteva miliarde de dolari, făcute la finalul lui 2013, către președintele de la Kiev, Viktor Ianukovici. O încercare disperată pe ultima sută de metri de a schimba macazul politic orientat spre UE al Chișinăului. Și știm foarte bine la ce a dus ulterior acest lucru pe Maidanul din Kiev.
De menționat este și dubla măsură cu care Rusia lucrează în regiune. Acele sofisme și minciuni cu care operează atât de abil în această zonă. La București, mesajul Rusiei este altul și anume că R. Moldova este deja în familia europeană și că numai cetățenii decid viitorul lor, așa cum a precizat abilul ambasador al Rusiei în România. Ori, domnule Kuzmin, pe cetățenii R. Moldova nu îi coafează atât titlu de „cetățean european” și „familia europeană”, vorbe ambalate frumos ce acoperă un conținut inexistent, cât nivelul de trai la care râvnesc pentru ei și familiile lor. Titlurile și medaliile nu mai țin de foame, ca în epoca sovietică. Oamenii din R. Moldova tânjesc doar spre un viitor mai bun, în care să trăiască mai bine și pe care, la ora actuală, doar Uniunea Europeană poate să îl ofere.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | sept. 19, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Uncategorized @ro
Se spune că omul sfințește locul. Fie el și separatist. Cu-i pasă? Dar ce se întâmplă când un slujbaș al lui Dumnezeu merge să sfințească ceva, iar în loc de apă cu miros de busuioc se răspândește un iz dulceag de parfum ce aduce a apă de colonie rusească? Atunci, dragi cititori, cel mai probabil, cu mila lui Dumnezeu, înseamnă că a început campania electorală pentru prezidențialele de pe ambele maluri ale Nistrului. Și acela „patriotic” și cel (in)dependent de Moscova.
Dar să o luăm cu începutul și să explicăm pe larg această pildă politico-religioasă. Primul „uns al lui Dumnezeu” și-a primit porția de binecuvântări electorale, în prag de prezidențiale, chiar lângă simbolul credinței moldovenești ancestrale, mănăstirea Căpriana. Chiar în ziua de 31 august, atunci când se sărbătorește Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului, socialistul Igor Dodon a mușcat ostentativ (pentru a câta oară?) din startul cursei prezidențiale și a încercat o „poză de prezident” lângă Capriana. Totul în încercarea patetică de a se brandui ca un om autentic cu frica lui Dumnezeu. Dar fariseul comunisto-socialist, și cel mai probabil ateu, nu a încercat decât să smulgă voturile credincioșilor moldoveni pe care îi amăgește mereu că Moldova are viitor numai sub el și numai călărită prezidențialmente de acest personaj.
Amfitrionul dezmățului electoral al lui Igor a fost și atunci Vlădica Vladimir, mitropolitul Moldovei și umil slujbaș canonic al lui Kiril de la Moscova. Acesta, fără nicio reținere, așa cum l-am văzut de altfel și în pozele de mirean în care se distra cu femei pe bărci și sorbea din licorile Necuratului, a jucat fără nicio jenă rolul agentului electoral perfect pentru Dodon. De mai avea puțin și-i pupa el mâna lui Dodon, așa cum face cu cea lungă a Moscovei. Ca toți oportuniștii comuniști, după caderea Uniunii Sovietice, Dodon a urmat și el rețeta de succes regională, convertindu-se perfid la naționalism bisericos în lipsă de altceva.
Întâmplarea face că, recent, popa Vladimir a primit o invitație de bis și pe celălalt mal al Nistrului, la separatistul Evgheni. Păi, cum vine asta? Azi slujești la statalist, mâine la separatist? Dar astfel de întrebări existențiale nu stau să îi bântuie conștiința lui Vladimir, atât timp banii nici nu au miros, iar ordinul Moscovei se execută și nu se discută. Astfel ne-am pomenit că am început săptămâna cu un al doilea dezmăț electoral, de data aceasta peste Iordanul basarabean.
Mai precis la Tiraspol, acolo unde Șevciuk ne-a explicat pe site-ul său de „prezident” că pe Vlădica Vladimir l-ar fi primit într-o „vizită oficială”. Numai că vizita mitropolitului buclucaș a venit fix în ziua de 12 septembrie, atunci când CEC-ul transnistrean a sunat gongul de începere a cursei electorale prezidențiale și în „Nistrenia”. Acolo, Șevciuk nu s-a prosternat împreună cu Vlădica Vladimir în fața mulțimii, ci în biroul său prezidențial. Locul unde mai speră să se odihnească pentru încă cinci ani de zile împreună cu, numai așa, Nina.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | sept. 9, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Uncategorized @ro
Vria alegerilor le-a luat mințile politicienilor cu pretenții prezidențiale de pe eșichierul de dreapta. Nimeni nu mai gândește în termeni rezonabili și parcă toți au luat-o razna. În loc să poarte o bătălie cu un adversar comun anti-european din zona stângii, prezidențiabilii de pe dreapta și-au scos de la naftalină și mănușile de box, dar și arsenalul de lovituri sub centură.
Candidații PL, PPEM, PPDA și PAS au stârnit un patrulater al certei în care nu contenesc să se mănânce între ei. Bașca, peste cearta lor, mai intervin și tot felul de internauți cu visuri umede de premierat, un fel de descălecat secund, după ce primit a fost un eșec total. Un fel de „încurcă-i, drace!”. Zona de dreapta arată ca o grădină zoologică în care doar cuștile îi va despart pe protagoniști să nu se sfâșie. Din această atmosferă nu lipsesc acuzele josnice și populiste, șantajul și linșajul.
În tot acest timp, socialistul de buzunare pline, Igor Dodon, arată o sfidătoare atitudine la adresa autorităților care ar trebui să fie competente și continuă să încalce legea electorală care nu îi permite să facă campanie. Dacă tot nu sunt atente nici organele de stat, nici concurența, Dodon și-a permis din nou să vină pe pliantele electorale cu vechile sloganuri sovietice și să mintă oamenii cu mituri create de stăpânii și sponsorii săi. România este din nou ținta centrală a atacurilor. Nu tu program, vreo speranță, nu tu nimic.
Doar aceeași gargară cu care încinge mintea unor pseudo-patrioți de ocazie care cred că denigrarea vreunei țări anume te face mai bărbat. Dar a căror bărbăție se termină sub pat de frica unor separatiști recalcitranți. Atunci uită de tot patriotismul și bagă capul în pământ și înjură în barbă la volumul minimal. Acesta este prototipul de alegător al lui Dodon, unul care și-ar vinde loialitatea pe un tricou și șapcă roșie și ar mai spune la final și „săru` mâna!”.
Chiar dacă cei de pe dreapta par niște oi rătăcite care nu-și mai găsesc drumul, una pare să se deștepte. Nu cea care se bate mereu în piept pentru „lâna” ei românească, ci alta care găsește de cuviință că învrăjbirea cetățenilor R. Moldova pe criterii etnice și istorice este o mizerie de campanie ce nu trebuie tolerată.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | sept. 2, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Uncategorized @ro
Reputația se clădește într-o viață și poate fi ruinată printr-o singură propoziție. Cam la o astfel de situație pot fi reduse cele câteva vorbe pe care ambasadorul american la Chișinău, James Pettit, le-a rostit total neinspirat zilele trecute și care au inflamat spațiul de pe cele două malurile ale Prutului. Poziția SUA față de România și R. Moldova o știm cu toți și nu s-a schimbat niciodată din 1991, ce deranjează își este tonul și mistificarea. Totuși, am să joc rolul de „avocat al diavolului” și am să încerc să explic, la rece, de ce un rău nu poate fi rezolvat cu alt rău mai mare. E adevărat că stângăcia cuvintelor rostite de Pettit, în spiritul „political correctness-ului”, nu ne pot duce decât cu gândul la definiția mai puțin ortodoxă a acestei expresii și anume că această corectitudine politică nu poate fi decât partea curată de unde poți apuca un rahat.
Pe românește, asta a făcut și diplomatul american când a decis să iasă din linia politică simplă și clară a poziției SUA față de Chișinău. Și asta după ce zilele întregi propaganda rusă a rumegat intens zvonul lansat cretin în presa românească că SUA vor muta focoase nucleare din Turcia în România. Voalat, Petitt a încercat să protejeze din nou minoritatea rusă în detrimentul minorității unioniștilor. Carevasăzică o minoritate e mai „egală” decât alta. „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite”, a spus Pettit. Așa, și? Ce legătură are multietnicitatea unei țări cu viitorul ei politic și istoric decis de majoritate? Dar cu trecutul, istoria și tradițiile sale?
Totuși, trebuie să nu uităm că această corectitudine politică asimetrică pe care o tot flutură ambasadorul Pettit este un surogat al ideologiei comuniste și a fost refugiul multor intelectuali de stânga după anii `90, aceștia văzându-se în postura de copii orfani, după prăbușirea comunismului. Ea promovează, printre altele, într-un chip ostentativ și chiar violent pe alocuri și ura față de tradiții. Promotorii corectitudinii politice au și ei un orgoliu pe măsură care însoțește micile, dar bine organizatele lor minorități. Dacă ar fi să ne axăm doar pe Republica Moldova, acesta este și cazul minorității ruse. Una plină de frici cum că și-ar putea pierde privilegiile pe care le are în Republica Moldova, fie că aceasta intră în UE sau în componența României. O frică de faptul că nu și-ar mai putea niciodată afirma rolul de „civilizație superioară” în fața moldovenilor.
Dar moneda are și verso. Ca să facem o analiză corectă (nu politic) trebuie să discutăm și despre aceasta. Promovarea unor astfel de atitudini ostile față de SUA, inclusiv cereri aberante precum „expulzarea” ambasadorului Pettit, nu face decât să alimenteze cu muniție gurile de tun ale propagandei ruse. Politicienii populiști de la București vor încerca și ei să se bată cu cărămida în piept pe cartea naționalistă în perspectiva alegerilor parlamentare. Ba mai mult, unii care nu sunt străini de Rusia, să-și regleze conturile prin răfuieli cu SUA chiar la București.
Așa că mare atenție cu pianul manifestărilor anti-americane pe scările campaniilor electorale din R. Moldova și România ce stau să vină. Până la urmă românii de pe ambele malurile ale Prutului nu trebuie să uite că sunt beneficiarii cerți ai investițiilor americane din ultimele decenii în regiune. Când vorbim de basarabeni, putem discuta despre infrastructură și drumuri moderne, echipamentele militare și antrenament pentru soldați, educație și bună guvernare. Toate în valoare de circa 1,4 miliarde de dolari, mai mult și decât au putut fura politicienii lor în celebrul „furt al secolului”. Dacă este să vorbim de România, fără sprijinul SUA, cert nu intram în NATO și apoi în UE. Nu mai vorbim despre faptul că deasupra României s-a așezat cea mai mare umbrelă de securitate pe care a avut-o vreodată. Și nu din partea oricui, ci a celei mai puternice țări a lumii din punct de vedere militar.
Haideți să rămânem cu picioarele pe pământ și să nu aruncăm cu toții în vria unor vorbe proaste rostite de un singur diplomat stângaci. De altfel, ambasada SUA la București a și reacționat, urechindu-l voalat, dar public, pe Pettit. „Mai mult, politica SUA în privinţa Moldovei este de a fi partenerul Moldovei pentru a sprijini dezvoltarea să economică şi democratică. A interpreta în sens mai larg politica noastră înseamnă o depăşire a limitelor politicii noastre”, a scris diplomația americană într-un răspuns pentru presa de la București despre „depășirile” și ieșirile în decor ale inabilului șofer Pettit.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | aug. 8, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Uncategorized @ro
Nu mai este de ceva vreme niciun secret că Rusia a anexat de facto și regiunea separatistă a R. Moldova, denumită pe scurt Transnistria. Chiar dacă nu există o recunoaștere scriptică a acestui fapt, la fel ca în cazul Crimeei, toate elementele constitutive ale unei anexări se regăsesc până în cele mai mici detalii. Dacă în anii precedenți Moscova se consulta și cu Chișinăul atunci când venea vorba de această regiune, acum Federația Rusă a eliminat complet din ecuație „intermediarul”. Ceea ce este însă mai grav este lipsa de reacție fermă a autorităților, precum și a societății civile care pare anesteziată de un amestec între căldura de afară și indiferență.
Ultima ispravă a rușilor în acest sens este deschiderea ostentativă și sfidătoare a nu mai puțin de 22 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile parlamentare din Federația Rusă. Totul peste capul Chișinăului, care nici măcar nu a fost consultat. Mass-media a atenționat despre acest lucru încă de pe 20 iulie, dar autoritățile de la Chișinău nu au făcut public vreun demers de protest împotriva acestui fapt. Dacă în anii precedenți au mai fost astfel de incidente, iar Moscova cerea acceptul Chișinăului, la acest scrutin Moscova a decis să schimbe tactică și pur și simplu să ignore autoritățile constituționale ale R. Moldova. Colac peste pupăză, partidul unic al lui Putin – Edinaia Rossia – și-a făcut sediu într-unul dintre hoteluri din Tiraspol.
În partea economică, Rusia aplică de mai bine de un an un embargo preferențial pentru firmele găgăuze și transnistrene, sfidând în continuare Chișinău care este nealiniat politic și vrea în continuare în UE. Vizita recentă a lui Rogozin a dat un semnal clar cum că Rusia vrea să deturneze Republica Moldova de pe drumul european și a propus un „măr al discordiei” sub forma unei foii de parcurs. Acest document a dezvăluit adevăratele intenții ale Moscovei care, în subsidiar, ar vrea ca R. Moldova să asigure supraviețuirea economică a regiunii separatiste. Practic, Rusia ar împușca doi iepuri dintr-o lovitură. Și deraierea de la cursul european și supraviețuirea economică a separatiștilor fără ca Moscova să mai fie nevoită să scoată bani din buzunar. Pe scurt, băgarea mortului până-n ultima cameră a casei moldoveanului.
Cel mai important semnal însă a fost dat în plan militar zilele trecute, când soldații ruși au trecut Nistrul împreună cu cei transnistreni. Totul ambalat sub forma unor manevre militare de antrenament. Totuși, mesajul a fost cât se poate de clar, cum că soldații ruși dislocați în regiune vor lupta cot la cot împotriva oricărui „terorist și extremist” de pe partea dreaptă a Nistrului. Un astfel de exercițiu ar fi putut avea consecințe foarte grave pentru securitatea R. Moldova, ținând cont că aceștia s-au antrenat la doar câteva zei de kilometri de Chișinău. Armata R. Moldova nu a fost mobilizată și a părut complet nepregătită, iar reacțiile politice au fost slabe și de ochii lumii.
Acest lucru denotă încă o dată pericolul neutralității și dovedește încă o dată că „moldovenismul” și „patriotismul” este un doar slogan de adormit copiii și de încins mințile credule. Niciun „patriot” din gașca lui Dodon și a ONG-urilor moldoveniste nu a avut nicio reacție. Acești „adevărați patrioți” și-au dat din nou arama pe față și anume că ar închina țara la primul soldat rus care ar trece Nistru. Însumând toate acest aspecte politice, economice, militare, concluzia nu poate fi decât că Rusia a anexat de facto acestă parte a R. Moldova și că nu se va da dusă de bunăvoie în veci. Important este ce va face Chișinăul pe viitor. Va amputa piciorul cangrenat, sau îl va târî până ce infecția va cuprinde tot corpul?
