Apa, resursa strategica a Kremlinului

, , , , ,
 

Arctica, vizata de politica expansionista a Kremlinului

Arctica, vizata de politica expansionista a Kremlinului

Apa va deveni în curând resursă strategică, a declarat secretarul Consiliului Securităţii ruse, Nikolai Patruşev, într-un interviu apărut recent în cotidianul rus Rossiiskaia Gazeta, care semnalează că deficitul de resurse de apă a generat un fenomen periculos – migraţia, peste 20 de milioane de oameni părăsindu-şi casele numai într-un singur an. „Pot să citez numeroase exemple care arată că penuria de apă a provocat conflicte armate şi războaie între state vecine. În ultimii 10 ani, conflicte şi crize din această cauză există deja în 46 de state, unde trăiesc 2,7 miliarde de persoane. Regiunile cu riscul cel mai mare sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord”, a afirmat Nikolai Patruşev, fost şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), în interviul menţionat.

Prognoze ingrijoratoare

Rossiiskaia Gazeta scrie că, potrivit prognozelor experţilor ruşi, între anii 2035-2045, cantitatea de apă potabilă pe care o consumă omenirea va fi egală cu resursele ei, dar criza mondială de apă poate apărea mai devreme. „Această situaţie este legată de faptul că principalele resurse de apă sunt concentrate numai în câteva ţări. Acestea sunt în principal Brazilia, Canada şi Rusia. Fireşte că, în aceste ţări, nu va fi utilizată toată apa chiar şi către 2045, avându-se în vedere marile lor resurse. Însă, pentru multe ţări problema apei poate apărea mâine”, a semnalat Patruşev.
În Rusia, problema constă nu în resursele de apă, ci în utilizarea lor, ceea ce creează deja de acum un real pericol pentru securitatea naţională a ţării, notează cotidianul. Pericolul unei crize a apei este menţionat şi în strategia securităţii naţionale până în anul 2020, adaugă ziarul. Potrivit lui Patruşev, în 2009, numai 38% din localităţile ruse au fost alimentate cu apă potabilă de bună calitate. În peste jumătate din oraşele şi localităţile ruse, calitatea apei nu este cunoscută, întrucât ea nu a fost testată.

Problema irigatiilor

Nikolai Patruşev a semnalat totodată şi existenţa unor probleme în domeniul irigaţiilor. „Suprafaţa terenurilor irigate în Rusia reprezintă în total 4,5 milioane de hectare. Eficacitatea utilizării resurselor de apă în Rusia este de 2-3 ori inferioară celei în ţările industrializare”, a deplâns el. Potrivit datelor ONU, citate de ziarul rus, 700 de milioane de oameni din 43 de state se confruntă permanent cu stresul şi deficitul de apă. Aproximativ o şesime din populaţia de pe glob nu are acces la apă potabilă, iar o treime la apă pentru nevoile casnice.

Conflict juridic

Pentru a combate o posibila criza a apei, autoritatile ruse vizeaza consolidarea prezentei civile, economice si politico-militare in regiunea Arctica. Reamintim ca si guvernul conservator al premierului canadian Stephen Harper a făcut din suveranitatea în Arctica o prioritate. Canada susţine, de asemenea, că deţine suveranitatea asupra Trecătorii de Nord-Vest – care leagă Atlanticul de Pacific prin nord – în timp ce alte ţări consideră că este o cale navigabilă internaţională.
Dorit de cele cinci ţări riverane (Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia şi Danemarca), fondul submarin al Arcticului ar putea deţine 13% din rezervele de petrol şi 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite ale planetei, conform serviciilor geologice americane.
Anterior, presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat ca restrictionarea accesului Rusiei la resursele de hidrocarburi din zona arctica este un lucru inacceptabil. “Tarile arctice fac eforturi pentru a-si extinde prezenta economica, si chiar militara, in zona”, a observat liderul rus, ca reactie la incercarile altor tari din regiunea arctica (Statele Unite, Canada, Norvegia si Danemarca) de a limita accesul Rusiei la exploatarea zacamintelor, care reprezinta peste 25% din rezervele globale de titei si gaze naturale. “Limitarea este inacceptabila din punct de vedere legal si incorecta din punct de vedere al pozitiei gegrafice si istoriei noastre”, a spus Medvedev.
Conform legislatiei internationale, cele cinci tari de la Cercul Polar Arctic au o zona exclusiva de 200 mile (322 kilometri). Dar Rusia se prevaleaza de Conventia ONU asupra dreptului marii din 1982, care spune ca, daca o tara poate demonstra ca platforma sa continentala se extinde dincolo de limita de 200 mile, poate cere dreptul la exploatarea unei zone mai mari.

Colonizare stintifica

Federatia Rusa a intreprins doua expeditii la Cercul Polar (in 2005 si 2007) pentru a isi sustine pretentiile teritoriale la o platforma mai extinsa. Acum, Moscova intentioneaza sa investeasca 1,5 miliarde ruble (50 milioane dolari) in determinarea dimensiunilor exacte ale platformei sale continentale arctice, a anuntat presedintele Medvedev.
Scopul acestor cercetari a fost determinarea granitelor economice rusesti ale  platoului continental din Arktica, de a confirma dreptul Rusiei in exploatarea depozitelor marine artice si de a furniza dovezi concludente comunitatii internationale in acest sens. Nava „Academicianului Fiodorov” a fost  complet reutilata si modernizata cheltuindu-se peste 5 milioane de euro pentru tehnologii care sa  inspecteze la adancime platoul maritim si sa trasfere imaginile de pe fundul marii in format 3D. In regiunea cercetarilor stratul de gheata din Oceanul Inghetat ar putea atinge 5 metri, iar pentru a le usura munca, nava a fost secondata de spargatorul nuclear de gheata „Yamal”.
Reamintim ca statele riverane detin o zona de 12 mile care tine de apele lor teritoriale si o zona de 200 de mile a intereselor lor economice. Pentru a trece peste limita celor 200 de mile, Rusia ar trebui sa demonstreze  ca platforma Oceanului Arctic, in special lantul de munti Lomonosv si versantul Mendeleev reprezinta o continuare a platformei continentale a Federatiei Ruse. Aceasta nu se rezuma doar la o simpla depasire a zonei de 200 de mile, dar  reprezinta si o pretentie serioasa asupra 1,2 mln. m.p. a adancimii maritime, unde ar putea sa fie depozitate ¼ din hidrocarburile planetei, precum si zacaminte de minereuri de mangan, aur, cositor, plumb, nichel si alte zacaminte de minerale dure pretioase.
Dreptul de a traversa zona de 200 mile este conferit de Conventia ONU asupra dreptului marii adoptata de ONU in 1982. De altfel, in anul 2001 Rusia a prezentat dovezi privind drepturile sale asupra platformei continentale, dar care n-au fost luate in considerare la acea data de ONU.  Ulterior platforma continentala a trezit interesul si altor state, teritoriul carora este „adiacent” Oceanului Arctic. Spre exemplu, SUA, care nu a ratificat Conventia, trimite in comun cu Canada un grup de expeditie in Arctica pentru a determina apartenenta platformei continentale. Urmatoarea sa solicitare, Rusia preconizeaza sa o transmita ONU in 2011.

Colaborare arctica

Rusia si Canada au anuntat ca incep negocieri pentru a-si alia sistemele de supraveghere spatiala a Antarcticii, regiune devenita interesanta din cauza zacamintelor de hidrocarburi pe care le adaposteste, informeaza mass-media de specialitate. Intentia este de a oferi posibilitatea utilizatorilor aflati in regiune sa capteze semnalele satelitilor rusi si canadieni cu un singur receptor.
Rusia a decis sa creeze, impreuna cu Canada, un sistem spatial capabil sa supravegheze in intregime oceanul si uscatul din regiunea arctica. In prezent, satelitii “nu vad nici uscatul, nici oceanul mondial dincolo de 60 de grade latitudine nordica”, a declarat directorul adjunct al agentiri spatiale ruse, Roskosmos, Anatoli Chilov. Instalarea dispozitivului, denumit “Arctica”, va costa aproximativ 1,8 miliarde de euro.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *