La aproximativ patru ani de la Euromaidan și apoi de la anexarea Crimeii de către Federația Rusă, Ucraina trece în continuare printr-un proces de schimbare din temelii, menit să mute organizarea și dinamica statului dintr-unul ex-sovietic într-o structură mai apropiată de cele din rândul statelor membre UE. Cu tot sprijinul UE, Kievul are nevoie și de o dorință reală de reformare din interior pentru a depăși astfel de obstacole. Corupția și mentalitatea ierarhică de tip ex-sovietic sunt unele dintre principalele piedici interne în realizarea acestui deziderat.

Totuși, la o astfel de realitate internă se interpune și puternică influență rusească din domenii sensibile precum cele militar, diplomatic, media și economic.

Cu toate acestea, Ucraina se poate mândri cu o serie de realizări de la Euromaidan printre acestea putând fie enumerați pași importanți spre UE, odată cu semnarea Acordului se Asociere și intrarea sa în vigoare la 1 septembrie 2017, fapt ce a deschis ușile economiei spre larga piață europeană. Poate mai important este faptul că Ucraina a arătat că dorește să meargă alături de UE și să se lepede de trecutul dominat de Rusia.

De altfel, Kievul pe parcursul acestor ultimi ani a încercat să curețe economia de influența rusească. Fie că vorbim de zona energetică, cea bancară și până la cea alimentară, Ucraina a marșat pe un proces de împingere în afara țării a companiilor rusești care interferau implicit și cu zona politicului.

Dar Ucraina a făcut și o serie de pași greșiti în raport cu vecinii săi europeni cu care are graniță comună, atunci când imediat după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu UE, Rada Supremă de la Kiev a adoptat, iar președintele Petro Poroșenko a promulgat o controversată Lege a Educației.

Aceasta a pus în gardă România și Ungaria care au protestat vehment împotriva măsurilor ce ar duce treptat la închiderea școlilor cu predare în limba minorităților, chiar dacă țina principală a fost diminuarea numărului de ore predate în limbă rusă. Faptul că acest lucru afectează toate minoritățile naționale nu are nicio legătură cu valorile europene pe care Kievul s-a angajat să le respecte.

Provocări interne și externe

Un raport recent al Chatam House observă pe interiorul Ucrainei o largă rezistență la reformă, inclusiv în rândul oficialilor de rang înalt, care încă se luptă mai mult sau mai puțin vizibil pentru a împiedica reformarea sistemului de justiție care ar însemna o puternică amenințare pentru activitățile de corupție care încă persistă în Ucraina.

Din punct de vedere securitar, Ucraina se confruntă cu mari provocari în estul țării în regiunile Donețk și Lugansk, aflate sub controlul rebelilor separatiști proruși. Cu toate acestea, Ucraina rezistă războiului purtat prin „proxy” de către Rusia. Dar eforturile Moscovei de subminare a Ucrainei nu se rezumă doar la acțiunile din estul țării, ci și mai influența pe care Rusia o are în scopul său final de „a reseta” efectiv statul ucrainean.

Rusia vede încă Ucraina ca pe un apendice sau poate mai degrabă ca o extindere a teritoriului său înspre miezul Europei și tocmai de aceea nu dorește să slăbească presiunea. Moscova nu se va opri decât dacă o nouă putere favorabilă unei politici de apropiere față de Rusia va prelua frâiele puterii de la Kiev.

Rusia nu va fi stopată în acest deziderat al ei de a stăpâni din nou Ucraina numai prin formule diplomatice. Excluzând din start opțiunea militară, Vestului nu îi rămâne decât cea a izolării Rusiei cu și mai multă vigoare în sfera economică prin măsuri punitive și mai presante.

Prosperitatea economică europeană

Din punct de vedere economic, semnarea Acordului de Asociere cu UE a adus Ucrainei numai beneficii din 2014 și până în prezent. Kievul beneficiază de asistență largă pe toate paliere pentru reformare din partea Grupului de Sprijin al UE pentru Ucraina.

Cu toate acestea, instrumentele folosite de UE pentru reformare nu dau un randament prea bun cât este vorba de astfel de țări în dezvoltare, așa cum sunt cel puțin cele trei care cu adevărat contează din cadrul Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Avansarea pe calea reformelor se face dificil, iar vina este undeva la mijloc între mijloacele aplicate de UE și rezistența la reformă a factorilor decizionali interni.

De altfel, o asemenea atitudine a stârnit nemulțumiri din partea mai mult cercuri de putere din Vest, care nu văd cu ochi buni strategia unor guvernanți de la Kiev de a nu reforma cu adevărat țara. La fel ca și în R. Moldova, UE închide de multe ori din ochi la aceste realități pentru a merge pe scenariul sigur în care forțe pro-ruse sau populiste vor ajunge la putere la Kiev sau Chișinău.

Această slăbiciune este exploatată punctual de clasa politică din cele două capitale, iar imaginea UE are mereu de suferit în ochii cetățenilor acestor țări. Evident, aici, propaganda rusească acționează din plin, încercând să inducă ideea unei Uniunii slabe, care nici măcar nu poate rezolva probleme cu astfel de lideri corupți, în spațiul ex-sovietic menținându-se iremediabil acel cult al personalității unui lidership puternic și pe alocuri agresiv.

Presiune de jos în sus și reforme administrative

UE încearcă în Ucraina, la fel ca și în Republica Moldova, să construiască o societate civilă puternică capabilă să pună presiune de jos în sus asupra factorilor decizionali. Totuși, acest proces nu poate fi decât complementar unei presiuni politice de la vârf, altfel societatea civilă nu va fi capabilă de una singură să pună suficientă presiune pentru a determina schimbări.

Cu toate acestea, Euromaidanul a schimbat un pic optica în ceea ce privește activismul civic, comparativ cu Revoluția Portocalie din 2014. Aceștia urmăresc mult mai activ procesele politice și intervin vocal de câteori cred că este necesar.

Un exemplu bun în sensul urmăririi gestionării banului public este noul mecanism de licitații publice ProZorro, care este acum mult mai transparent. Totuși, organizațiile din cadrul societății civile se deconectează uneori de la rolul de a fi portavocea cetățenilor, mai ales în mediul local.

Acest fapt duce cumva la o transmitere deficitară a mesajului cetățeanului de rând către autorități. Tocmai aici trebuie găsită o formulă mai bună de comunitare și de definirea a rolului unor astfel de asociații.

În ceea ce privește reformele, multe dintre ele arată bine pe foile prezentate Bruxelles, dar la modul practic se implementează mai puțin. Descentralizarea administrativă și a puterii se face într-un ritm moderat. Grupuri economice racordate încă la putere se agață de privilegii oferite de acest lucru, fapt ce face cu atât mai dificil procesul de reformă.

Totuși, alegerile parlamentare din 2014 au adus și unele îmbunătățiri. Centrele de putere din estul țării de dinainte de Euromaidan nu și-au mai trimis reprezentanții în Legislativ, iar aceștia au fost înlocuiți cu reprezentanți care își doresc mai mult reforma, astfel încât pune presiune puternică pe „vechiul establisment”.

De asemenea, reformele electorale sunt constant amânate. În acest context, Ucraina are de înfruntat o provocare teribilă de schimbare a „gărzii vechi” și reîmprospătarea sa cu politicieni aplecați mai mult spre schimbare.

Reforma economică necesară

Există multe vulnerabilități pentru Ucraina în această zonă a economiei ce trebuie rezolvate. În primul rând ar fi vorba despre eliminarea sistemului clientelar de acces către putere a intereselor oligarhilor care nu au dispărut nicidecum din Ucraina după Euromaidan.

În termeni macroeconomici, Ucraina a început un proces de stabilizare cu reducerea inflației, țăierea costurilor pentru funcționarea administrației, un nou sistem de taxe și impozite etc. Încet, dar sigur, Ucraina a eliminat foarte mult din influența Rusiei în sistemul bancar, alimentar, energetic, dar și cel a construcțiilor.

În sfera energiei, Ucraina are planuri ambițioase în ceea ce privește sursele alternative de energie și racordarea la sistemul european de energiei pentru a scăpa de depedența față de Rusia la acest capitol. Prețurile interne pentru energie au fost majorate pentru a reduce cererea, iar subvențiile pentru combustibili sunt acum mai bine direcționate acum.

Corupție endemică

În materie de corupție, Ucraina mai mare foarte multe provocări în față. Din păcate, la această rezistență contribuție și mentalitatea societății care nu este dispusă să lupte și mai degrabă arată o atitudine resemnată în fața acestui fenomen. De asemenea, există o concentrare de influență și proprietate foarte ridică care se opune instaurării reale a statului de drept.

În ciuda creării unor organisme menite să lupte cu corupția precum Biroul Național Anticorupție al Ucrainei sau Procuratura specializată pentru combaterea corupției, aceste instituții nu au livrat prea multe rezultate, mai ales în rândul oficialilor de rang înalt. Acest lucru arată un sistem judiciar slab ce nu poate lupta egal cu „vechiul establishment”.

Cu toate acestea, anul 2019 rămâne unul foarte important din perspectiva alegerilor prezidențiale și apoi parlamentare care vor urma în Ucraina. Lupta spre opțiunea definitivă proeuropeană încă nu este completă, așa că Ucraina va avea de dat un test important anul viitor în a arăta că vrea să se apropie de UE, dar să și rezolve probleme interne care sunt cu atât mai greu de gestionat cu un conflict pe alocuri deschis în estul țării.

Autor: Mădălin Necșuțu pentru KARADENIZ PRESS